Richard Wagner s-a născut în Lepizig în 22 Mai 1813. El a fost compozitor german, regizor de teatru și eseist, evident este mai cunoscut pentru opera sa muzicală. La vârsta de șapte ani a fost dat la școala evanghelică din Possendorf unde a luat lecții de pian și latină. Între anii 1828-1831 ia primele ore de compoziție și aici se îndrăgostește de muzica lui Beethoven. În anul 1836 el se căsătorește cu actrița Christine Wilhelmine Planer, iar în anul următor se mută la Riga, în Imperiul Țarist unde se bucură de succes la opera locală.
Să revin însă la activitatea sa literară, pentru că aceasta este importantă în articolul de față. După cum am spus mai sus, Wagner a fost și eseist astfel că a scris lucrări folosofice și politice. În anul 1850 el scrie „Das Judenthum in der Musik” (Iudaismul în Muzică) unde atacă compozitorii evrei, în particular pe Giacomo Meyerbeer si Mendelhson.
Filosofie Revoluționară
Ideile revoluționare ale lui Wagner sunt unele violente și naționaliste, îndemnând la distrugerea din rădăcină a tuturor „celor ce merită distruși” așa că în Decembrie 1849 scrie în scrisoarea sa către Uhlig: „să fim drepți, trebuie să mărturisim că o adevărată operă de artă nu poate fi creată acum, ci doar pregătită, prin revoluție să distrugem și să învingem tot ceea ce merită distrus și învins. Asta fiind lcurarea noastră, vor fi alții care vor fi primii artiști adevărați ce vor crea această operă….”, iar în 1850 el își conmtinuă ideile și afirmă că „avem nevoie de un foc purificator pentru a remedia [distruge] cauza bolii noastre [sociale]…”.
„Doar adevăratele ființe umane vor supraviețui” acestei „teribile și distructive revoluții…succesul lor poate fi dobândit doar prin crima dreaptă/justă” – aici putându-se observa unele ideii pe care le putem numi prototipul purificării etnice.
În spusele lui Wagner se întrevede viitorul, viitorul celui de-al Doilea Război Mondial și în special al Holocaustului care a distrus prin foc atâtea suflete nevinovate. În concepția nazistă poporul evreu era un popor intrinsec malefic, răutatea absolută ce trebuia ditrusă prin „facul purificator” al cuptoarelor, e abominarea ce trebuie eliminată de la rădăcină, idei preluate de Hitler de la înaintași, eventual doar puțin adaptate și iată produsul finit.
Idei Antisemite
După cum am spus anterior, acesta îi ura pe evrei, fiind un om ce-și hrănea sufletul cu ură, astfel că în corespondența sa cu Liszt din 1851 citim „am simțit o lungă și reprimată ură față de această evreime, și ura mea este necesară firii mele…”, antisemitismul era esențial pentru Wagner, fapt pentru care soția sa, Minna, îl părăsește. Din fericire nu toată corespondența lui Wagner cu Minna a fost pierdută și putem citi câteva cuvinte adresate lui de aceasta pe la anul 1850: „…[cu ceea ce ai creat frumos înainte] mereu m-ai făcut fericită, îmi cântai aproape fiecare piesă. Dar în ultimii doi ani, …. îmi citești scrierile în care calomniezi toate rasele care în mod fundamental te-au ajutat…. ”
Pentru Wagner serviciul de la Sinagogă este putreziciunea travestită, spune că suferă de o fixitate a formei și substanței și e o paragină. Astfel că întreg Iudaismul este putrezit pe dinăuntru, iar antisemitismul este instinctul omului împotriva putreziciunii evreilor. Astfel că evreii nu trebuie lăsați să creeze artă pentru că astfel ar contamina lumea înconjurătoare, artiștii evrei sunt considerați de Richard Wagner ca fiind niste „viermi”.
El nu se leagă doar de aspectul cultural al evreilor, ci și de cel material și în aceiași lucrare (Iudaism în Muzică) afirmă că „privind actuala constituție a lumii, evreul cu adevărat conduce și va continua să o facă, atâta timp cât banii rămân puterea” și iși exprimă gândurile de „jaf și crimă împotriva familiei Rotschild” (corespondența Wagner Liszt 1852). El plasează banii în centrul lumii și implicit pe evreu, justificându-și astfel ideile cum că fiii lui Israel ar fi egocentriști și lacomi.
După cum am văzut, Wagner a considerat crima ca fiind parte necesară revoluției. Știm de asemenea că centrul societății pe care Wagner vrea să o distrugă sunt evreii care, după spusele lui, dețin controlul prin banii care îi au (după cum și-a exprimat gândurile cu privire la familia Rotschild). Astfel că pe bună dreptate putem spune despre Wagner că a scris ultima parte a vechiului testament al Antisemitismului, lăsând pe urmașii săi să scrie testamentul cel nou și acesta este Mein Kampf al lui Hitler.
Articolul este interesant si util.
Marturisesc ca bunica mea era o mare iubitoare a muzicii lui Wagner, ceea ce pentru epoca ei era un pas inainte, dar nu am stiut ca W. a fost de un asemenea antisemitism militant (ma supun conventiei si folosesc termenul desi nu-l aprob strict semantic din punct de vedere al sferei restrictive asa cum nu aprob termenul de fascist din punct de vedere al sferei extinse).
Stiam ca atat el cat si Nietche au fost la loc de cinste la nazisti, dar am crezut ca asta s-a datorat unui filogermanism ardent, ceea ce nu implica obligatoriu anti altceva asa cum eu, care sunt sa zicem stelist, nu am absolut nimic contra altor echipe, dar eu sunt un om normal si de regula extremismul de tip anti este mult raspandit atat la cei „anti „cat si la cei „anti anti ceva”.
Dar asta este, constat ca daca traia azi ar fi fost condamnat in justitie, dar ma intreb daca cu toate teoriile astea incinse ale lui, daca traia in Germania Holocaustului in fata oribilei realitati si el si Nietzsche ce ar fi zis?
Nu vom sti niciodata.
Ramane insa muzica lui care este frumoasa si de orice ar fi fost ea inspirata desi nu cred ca uratzenii o puteau inspira ca si floarea iesita din mucegai si noroi nu este mai putzin floare.
Deci o asemenea discutie, are sens altfel decat ca o simpla informare istorica de tipul: Asculta draga si ala a fost asa si pe dincolo! urmat de un : Ce zici soro!? , daca incercam sa discutam despre cam ce trebuie sa faca o posteritate actuala fata de sa ceva.
Si in primul rand as dori sa stiu ce spune posteritatea muzicala evreiasca, care este foarte bine reprezentata despre acesta problema, caci cu parerea lor ar trebui sa incepem.
Aici nu dscutăm muzica lui Wagner, deci nu au de a face muzicologii evrei sau ne-evrei.
Numele lui Wagner este extrem de controversat, iar muzica lui a fost supusă unui embargo neoficial în Israel, fiind interpretată pentru prima oară în public abia în 2001 de orchestra Berlin Staatskapelle, condusă de Daniel Barenboim, stârnind atunci vehemente proteste.
Despre antisemitismul lui Wagner – considerat de unii fondatorul antisemitismului modern, politic, spre deosebire de cel al lui Pavel sau Luther, care era religios – aici:
http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/anti-semitism/Wagner.html
Nu Dle Ion Adrian, aici nu discută o babă cu termeni:
– „Ia auzi Fă, știai că ăla e antisemit”
– „Aoleo, Fă, fată! nu știam, dragă, chiar așa…eh asta e pur informativă, dragă!”
V-aș ruga să citiți eseurile lui Wagner cu părivire la teoria lui revoluționară, chiar am dat niște citate, nu vă sună a Holocaust acolo? Nu spunea el oare că inamicii, în viziunea lui, trebuie rași de la rădăcină, exterminați, omoâți prin focul purificator… De aici s-a inspirat Hitler, Dle Conferențiar Universitar Dr. Ion Adrian.
Wagner a urât evreii cu toată ființa, cum el însuși zicea că are nevoie de această ură, dacă ar fi trăit pe vremea Holocaustului, ar fi fost cu siguranță asistentul lui Mengele și cățelușul devotat al lui Hitler (pe care Wagner l-a așteptat așa cum creștinii își așteaptă Christosul, nu zicea el că are să vină după ei adevărații făuritori ai revoluției?)
Dle Theo,
Da? Si?
Adica ce asteptati de la mine? Ca eu nu-mi dau seama, ba chiar regret ca am intervenit.
Dvs sunteti autorul articolului?
Nu sustin ca Wagner nu ar fi fost cum spuneti ca afost eu nu am studiat problema si repet, nu ma intereseaza numai ca o cazuistica ci doar ca un studiu facut cu obiectivitate ca sa ne alegem cu ceva, cu niste concluzii explicatii daca se poate si mai generale. In sensul asta v-am pus intrebarea, dar ati ocolit-o si acum . Nu pusesem deloc problema daca ne place sau nu muzica lui Wagner.
Deci daca imi explicati care este sensul postarii dvs altfel decat informativ ca cei care stiu cine a fost Wagner sa afle daca nu au stiut ca a fost un foarte dur antievreu si chiar un precursor ideatic al holocaustului. Aici se pote discuta despre ce inseamna a fi precursor, adica daca a cerut distrugerea, exterminarea lor a fost daca a cerut altele si doar i-a injurat nu a fost, caci fiecare este raspunzator doar pentru actiunile lui nu si pentru tot felul de interpretari pe care le dau niste fanatici dupa moartea lui.
Si mie imi place muzica lui Wagner chiar daca a fost antisemit, am impresia că nu vă place termenul de antisemit folosit pentru Wagner, totuși el a fost un antisemit notoriu, teoretician al Holocaustului.
Eu sunt autorul articolelor.