…sau „Am ajuns de unde am pornit. Care-i soluţia? Începe să mă enerveze discuţia asta…”
Asa s-a incheiat o discutie care s-a vrut constructiva intre… fumatori si nefumatori. Ce-i drept, adolescenti, fara o anumita experienta de viata, avand cunostinte specifice categoriei de varsta etc, etc…
Cu permisiunea dv voi reda acest dialog din care cred ca putem trage cu totii unele invataminte…
Fumători (F) – Nefumători (NF)
F1: – Vă spun sincer că admir consecvenţa naivă cu care generaţia senectuţii (majoritatea „profilor” din şcoli au peste 50!) încearcă să ne „formeze”. Pentru ce? Cel mai tare mă amuză cum ne învaţă ei „bunele maniere” acasă şi în societate sau cum să ne menţinem sănătatea. Să luăm un fapt banal – fumatul. Atîta zgomot din nimic. Ei (profesorii şi părinţii) singuri ne învaţă că avem dreptul de a alege, şi tot ei ne încalcă acest drept cînd alegem să fumăm.
NF1: – Cînd aud despre „drepturile fumătorilor”, mă umflă rîsul. Să-i asculţi, aceştia cred în serios că formează o categorie socială aparte şi încearcă uneori să-şi revendice unele drepturi. Nu mă voi mira dacă vor ieşi într-o bună zi să facă şi ei demonstraţii pentru oprirea „discriminării fumătorilor”. Mare tîmpenie! După ei ar putea ieşi gurmanzii – mîncători de plăcinte, seminţe.
A fuma este o alegere personală, doamnelor şi domnilor. Nu sunteţi fumători din naştere şi nu e un accident faptul că fumaţi. Sunteţi cetăţeni ca şi toţi ceilalţi. Ar trebui să înţelegeţi un lucru: libertatea voastră de a fuma se termină unde începe libertatea mea de a respira aer curat.
F1: – Bine, dacă te deranjează faptul că fumez, gîndeşte-te că, dacă fiecare alegere personală făcută pe planeta aceasta ar fi fost condiţionată de neîncălcarea bunăstării celuilalt, şi acum am fi locuit în peşteri.
NF2: – Nu e tîmpenie să vorbeşti despre drepturile fumătorilor, chiar e bine, e o şansă să poţi respira aer curat dacă ajungi la consens. Criteriul „am dreptul şi basta” este îndoielnic deoarece, dacă îţi pui la contribuţie raţiunea, cui îi place să fie cu dinţii galbeni, să gîfîie ca un octogenar după ce a urcat 10 trepte? Mai devreme ori mai tîrziu conştientizezi că te autodistrugi…
F1: – Mai lasă morala; să vorbim de lucruri concrete. Atîta vreme cît tu, nefumătorule, stai într-un spaţiu pentru nefumători, ai dreptul să te iei de cel ce fumează lîngă tine. Iar dacă eşti într-un spaţiu public deschis, de exemplu, în parc, e normal să-ţi cauţi o bancă unde nu se fumează.
NF1: – Ce se întîmplă cu dreptul meu de a fi sănătos? Trebuie să fumez pasiv toată viaţa ca să nu rănesc oarecum sentimentele fumătorilor obraznici din staţiile de troleibuz, curţile instituţiilor publice, holuri etc. etc. La noi nefumătorii sunt discriminaţi!
Un şofer de autocar sau de microbuz îşi permite să otrăvească toţi pasagerii cu fum de ţigară şi nimeni nu îndrăzneşte să-l pună la punct. La terase se fumează din greu neţinîndu-se cont de consumatorii de la mesele vecine.
NF2: – Am observat că locurile pentru nefumători sunt mai puţine şi mai mici… Sunt gata să discutăm. Părerea mea e că trebuie să ne învăţăm a convieţui fără să ne afectăm unii pe alţii. Ţine de educaţie. Adică, te duci în parc şi vrei să fumezi o ţigară – e o opţiune personală – dar nu te aşezi ca animalul pe banca pe care stă o femeie însărcinată sau lîngă un copil sau lîngă un bătrîn. Are şi democraţia unele limite, nu poţi striga în orice condiţii: „Săriţi, nu-mi sunt respectate drepturile!”
F1: – Parcul e destul de mare încît să nu fii obligat să stai lîngă un fumător. La fel cum nu te aşezi pe aceeaşi bancă pe care stă un boschetar, dacă te deranjează. Interdicţia fumatului în spaţiile deschise este o aberaţie. Sunt de acord ca în baruri şi restaurante
să existe zone pentru nefumători şi pentru fumători pentru că acolo chiar deranjează fumul.
NF1: – Atîta vreme cît fumul nu ajunge la mine, nu mă deranjează. Păcat că nu toţi fumătorii dau dovadă de bun-simţ ca să se uite în jur înainte să aprindă o ţigară. Dacă unul care fumează stă lîngă mine, chiar şi spaţiu deschis fiind, tot mă deranjează. Şi cei care fumează din mers, pe trotuar, tot deranjează – fumul ajunge la cei care merg în spatele lor.
F1: – Am ajuns de unde am pornit. Care-i soluţia? Începe să mă enerveze discuţia asta…
Asadar, cu totii avem drepturi: dreptul la viata, dreptul la exprimare, dreptul de e crede, dreptul…… S-ar parea ca intelegem foarte bine acest lucru. Cu toate acestea, la finalul dezbaterilor pe teme diverse, ajungem sa spunem: „Am ajuns de unde am plecat.. ma enervez…”
De ce oare?
Voi spune numai cateva cuvinte despre modul cum a fost rezolvata aceasta problema in statul California. In primul rand s-a alcatuit un nomenclator la bolilor de care se molipsesc sotii sau sotiile fumatorilor, datorita inspirarii fara voie a fumului sotilor. Taxele respective au constituit subiecte litigioase.
Pentru a nu fi acuzati ca fumatorii sunt de fapt partea vinovata, li s-au stabilit „zone de fumat”, in general la o jumatate de mila sau chiar la o mila de unitatea economica respectiva (acolo unde s-a constatat ca fumul lor nu poate ajunge). In continuare, pasul urmator a constat in chiar inchiderea acelor spatii. Astfel ca si in baruri fumatul a fost interzis, ca si in aeroporturi. Punct si de la capat!
Dle Constantinescu,
Am fost fumator pasionat, m-am lasat de 4 ani dintr-o data, caci asa am considerat ca este mai bine pentru sanatatea mea. Stiu ca fumatul pasiv este nociv, desigur nu ca cel activ, dar este nociv si nu ai dreptul sa-l impui cuiva major care nu-l accepta sau unui minor care nu are capacitate de decizie si de aparare.
Azi, pe mine ma deranjeaza sa stau intr-o camera cu fumatori, mirosul parandu-mi-se neplacut dar daca este absolut nevoie inghit si nici nu ma sperii, ca o ora intr-o atmosfera neplacuta o sa-mi scurteze existenta, este doar o neplacere si este mai corct sa nu fiu supus la ea, de aceea este bine ca sa existe niste reglementari care sa rezolve corect problema si acestea au inceput sa fie.
Principiul rezolvarii corecte dupa mine este simplu: consider ca intr-un spatiu inchis daca o singura persoana este nefumator, in cazul in care nu exista o reglementare care sa poata separa fumatorii de nefumatori sau natura activitatii nu o permite, fumatorii sunt cei care trebuie sa se abtina, data fiind nocivitatea stiintific dovedita a fumatului pasiv. Deci aici nu hotareste majoritatea, ci intotdeauna nefumatorul.
Dar de aici si pana la teroarea produsa de corectitudinea politica in domeniu – si a scris un scriitor american o carte buna pe tema asta , in care un adult mai putin conformist ajunge sa fie terorizat de niste copii idioti, santajisti, mincinosi si abuzivi- este o cale lunga.
Adica sa creezi un cordon sanitar de 1 km , cand toti fumatori sau nefumatori dau pe espamentele automobilelor ,pe cosurile centralelor termice cantitati de noxe, inzecit sau insutit mai mari dpdv al concentratiei atat la emisii cat si la imisii, este o aberatie sinistra.
Este aberant.
Problema exista cu adevarat, dar cand rezolvarea intr-o colectivitate o da prostia fudula, ingamfata si si aroganta care se urca in spinarea ta, precum vampirii sau strigoii, vai de capul civilizatiei de acest tip.
O sa ajungem ca sa ne fie rusine ca fumam, ca suntem albi, ca suntem crestini, ca suntem hetero si in familie copii ne spun tata si mama etc .
Oare asta se doreste?
Dar pote ca am inteles eu gresit ceva, poate imi scapa ceva, asa ca poate ma luminati dvs si va voi ramane recunoscator.
Atat am avut de spus si nu voi continua aici, decat daca discutia intra pe un fagas rational.
Domnule Ion Adrian,
Ceea ce afirmati dv este exact ceea ce nu mi-as fi dorit sa apara ca si ecouri la acest text.
Dupa dezamagirea produsa de divergentele aparute pe seama drepturilor fiecaruia dintre noi de-a lungul dialogurilor produse de publicarea anumitor materiale, acum aceasta dezamagire creste…
Nu ati inteles nimic din ce am vrut sa spun, din pacate… Nu va suparati ca spun asta.
Materialul meu nu se rezuma nicicum la oarecum „banalul fumat”. A fost doar un exemplu de drepturi in conflict.
Eu voiam sa punctez tocmai despre ceea ce dv. spuneti: temerile acestea nejustificate ca ne va fi rusine (de cine??) ca suntem albi (?!), ca suntem crestini, ca suntem hetero, ca avem familie…
Nu pot intelege de unde apar asemenea ganduri?
De ce mereu drepturile trebuie sa vina in conflict?
De ce nu se pot alinia sa mearga in acelasi sens?
De ce nu intelegem ca materialele publicate nu sunt spre a impune altcuiva opiniile noastre ci spre a intelege anumite lucruri, a intelege de ce fiecare dintre noi are principiile sale? Sa le respectam si atat?
Faptul ca ne simtim atacati de fiecare data cand cineva ne expune punctul sau de vedere, nu denota oare o slabiciune a caracterului nostru?
De ce nu ne pune pe ganduri consecventa mormonilor, sau a iehovistilor in principiile lor?
De ce atacam in loc sa analizam?
Tocmai la asta se refera ceea ce eu vreau sa spun: Libertatea mea se termina la varful nasului tau…
Da, sunt drepturi in conflict.
Aici intervine legea.
Mereu trebuie sa avem nevoie de lege? Nu putem constientiza in mod individual ca pana aici se poate, dincolo nu se mai poate nici sa ponegresc, nici sa acuz atata vreme cat lucrurile de care sunt eu convins nu sunt in pericol?
„O sa ajungem ca sa ne fie rusine ca fumam, ca suntem albi, ca suntem crestini, ca suntem hetero si in familie copii ne spun tata si mama etc .
Oare asta se doreste?”
E la modă în România genul ăsta de autovictimizare…
Daca e doar o moda, desi nu cred ca este numai pe la noi, ci mai degraba si pe la voi, este bine.
„Daca e doar o moda, desi nu cred ca este numai pe la noi, ci mai degraba si pe la voi, este bine.”
Huuuuuuuuuuoooo, ‘rața-i dracu’ de occidentali îmbuibați, care ați ajuns să alegeți o cioară președinte în America, mai lăsați-ne cu propaganda voastră anti-creștină, vreți să ne faceți pe toți mahomedani, poponarilor, să veniți voi să trăiți aici cu țiganii, să vedeți ce bine e…
Rămâneți acolo cu drogurile voastre, cu religiile new-age și lăsați-ne pe noi în pace, noi aici suntem ortodocși de pe vremea sfântului Andrei, români get-beget, albi, nu ciori ca voi și hetero 100%, nu poponari și drogați, români puri, nu amestecături cu ciori și cu mahomedani, ca voi…
Dna Adriana Nazarciuc,
Eu nu v-am contrazis articolul, eu am facut o remarca fata de observatiile dlui Constantinescu pornind de la experienta mea personala.
Nu am timp acum, dar pana Duminica voi incerca sa raspund punct cu punct, mai bine zis sa va comunic opinia mea referitoare la toate cele ridicate de dvs im mesajul pentru mine.
Pot doar spune un singur lucru, sunt total impotriva acelei corectitudini politice care daca se refera critic si pe buna dreptate la o pozitie anti inacceptabila in lumea civilizata devine ea o pozitie extremista de natura anti anti dupa modelul chibitilor de fotbal, care daca sunt cu Steaua trebuie obligatoriu sa fie anti Rapid ,Dinamo etc.
Am cautat cartea despre care am vorbit si care este scrisa de un mai tanar scriitor francez, Benoit Duteurtre intitulata: „La petite fille et la cigarette”, care este un roman rezultat din obsesia corectitudinii politice si a libertatii si democratiei prost intelese sau interpretate. Societatea descrisa, actiunea se petrece in America, este una a corectitudinii dusa la extrem, este o utopie posibila insa intr-un viitor nu chiar asa de indepartat. Autorul imagineaza o astfel de lume idiotizata, ceea ce poate scandliza pe adeptii „corectitudinilor” de tot soiul si le va da frisoane celor care nu vor sa se lase manipulati cu televizorul pana la imbecilizare.
Daca interzicerea fumatului in din ce in ce mai multe locuri fie ele publice sau private este deja de actualitate, suprematia copiilor intr-o societate pare totusi destul de departata. E o perspectiva cu adevarat cutremuratoare…o societate condusa de mofturile si capriciile unor tanci indoctrinati.
Poate ca intr-un viitor vom asista ca si in roman, la interzicerea unei tigari pana si condamnatilor la moarte?
Foarte interesant, domeniul fumatului in Romania l-am perceput ca pe un progres social clar. Cum vad Romania la intervale de luni numai, am remarcat imediat scaderea fumatului (mai ales cand ma refer la copii). Acum trei ani, aproape toti copiii de 10-12 ani erau cu cate o tigara in mana. Acum totul s-a schimbat in bine.
Pentru cazul special al fumatului, nu cred ca exista alternativa viabila la eliminarea sa. Fumatul produce boli chiar si la persoanele care nu fumeaza, dar traiesc cu fumatori. Punct.
Referitor la alte aspecte ale convietuirii noastre cu oameni avand alte credinte, obiceiuri sau traditii, lucrurile ar trebui sa fie si mai simple.
Mi s-a intamplat si mie sa fiu in contact cu tineri care erau minoritari intr-un fel sau altul, si carora le era rusine de originea lor. I-am incurajat sa fie ceea ce sunt, ca asa e natural!
Nu pot uita un episod din Diogene Laertios, care a descris cazul unui elev de scoala care dupa ce a mancat fasole, adat afara gaze in timpul unei lectii, spre rasul colegilor. Baiatul era atat de disperat si cuprins de rusine incat nu mai voia sa mearga la scoala. La care profesorul lui a avut o ideie nastrusnica: a mancat si el fasole si s-a dus in vizita ca sa-l convinga pe baiat sa se reintoarca. De data asta baiatul a ras si el pe rupte la zgomotele auzite si a cedat in sfarsit, revenind la scoala!
Relatiile dintre oameni presupun responsabilitatea noastra care consta in a nu umili niciodata pe nimeni din motive naturale. Cum fac de altfel toti oamenii de bun simtz!
Exact, Anton; cred ca termenul cel mai potrivit este cel de naturalete.
Sa fim naturali in limitele bunului simt.
Dna Adriana Nazarciuc,
Incerc sa va raspund exact la cele spuse dvs imn postul pe care mi l-ati adresat, desi acum in dau seama ca v-am raspuns si-n postul nr 2 cel care consider, ca a explicitat si detaliat prima mea interventie, desi dvs spuneti ca din ce scriu ar rezulta ca nu am inteles nimic.
Asa o fi, desi eu credeam ca am inteles si ca intelegand ce spuneti dvs pot sa incerc sa-i raspund si lui A.C.
Totusi spuneti textual:
a. Ceea ce afirmati dv este exact ceea ce nu mi-as fi dorit sa apara ca si ecouri la acest text.
b. Eu voiam sa punctez tocmai despre ceea ce dv. spuneti: temerile acestea nejustificate ca ne va fi rusine (de cine??) ca suntem albi (?!), ca suntem crestini, ca suntem hetero, ca avem familie…
Cred ca in ce spuneti este o contradictie in sensul ca ori nu ati fi dorit sa apara o replica precum cea data de mine(vezi a), desi eu nu inteleg de ce nu ati fi dorit si astept o explicatie? si la b. spuneti ca doriti sa punctati tocmai despre ce spun eu, si desi nici aici nu va inteleg prea bine intentia oricum intelec contradictia intre a si b, si deasemeni intre b si afirmatia ca nu as fi inteles nimic.
c.Materialul meu nu se rezuma nicicum la oarecum „banalul fumat”. A fost doar un exemplu de drepturi in conflict.
Cred ca nici al meu nu se rezuma la banalul fumat, ci pornea doar de la acest caz particular utilizat de dvs spre o anume generalizare, motiv ptr care am si citat din acel roman frantuzesc;
d. Nu pot intelege de unde apar asemenea ganduri?
Eu inteleg foarte bine si este suficient sa citesc unele interventii de pe aici aparute in decursul firelor si timpului, ca sa inteleg foarte bine;
e.De ce mereu drepturile trebuie sa vina in conflict?
Aici sunt multe cauze, toate circumscrise prostiei despre care nu degeaba spunea Budha ca este un pacat capital;
Deasemeni rautatii, egoismului, lipsei de respect ptr celalalt, dorintei de stapanire asupra aproapelui , fizic, dar azi mai ales psihic si sufleteste, orgoliului bolnav, dar asta este desigur corelat cu prostia conducand la ce se numeste infatuare.Si multe multe altele care se pot adauga.
f. De ce nu se pot alinia sa mearga in acelasi sens?
Nu inteleg: care aliniere si care sens?
g. De ce nu intelegem ca materialele publicate nu sunt spre a impune altcuiva opiniile noastre ci spre a intelege anumite lucruri, a intelege de ce fiecare dintre noi are principiile sale? Sa le respectam si atat?
Eu unul inteleg foarte bine, v-am spus ca nici nu m-am referit la textul dvs si asta cred ca era din start evident, nu am incercat nici-odata sa impun nimanui nimic daca nu cumva rezistenta la a accepta sa mi se impuna mie ceva nu o fi insemnand azi sa impui ceva cuiva?
Pot sa respect foarte bine pricipiile altuia si chiar le respect, dar asta nu inseamna ca sunt obligat sa fiu de acord cu ele, si-n fata unor judecati categorice de soiul: cine spune sau crede altceva este troglodit sau nescolit sau etc, nu pot sa ma fac ca nu le observ cat timp imi exersez „talentele” pe aici.
h. Faptul ca ne simtim atacati de fiecare data cand cineva ne expune punctul sau de vedere, nu denota oare o slabiciune a caracterului nostru?
Da daca ne simtim atacati in conditiile strict definite de dvs dar nu daca suntem in mod evident insultati sau se incearca umilirea fara nici-un motiv consistent, adica ma refer la prima faza, inainte ca lucrurile sa degenereze devenind reciproce, cand este intotdeauna cineva care incepe, care provoaca primul si cauta ca sa zic asa cu lumanarea o riposta;
De ce nu ne pune pe ganduri consecventa mormonilor, sau a iehovistilor in principiile lor?
i. De ce atacam in loc sa analizam?
Cred ca din motivele expuse la pct e;
j. Da, sunt drepturi in conflict. Aici intervine legea.
Se pare ca este o realtate ce afirmati la j, dar cu buna credinta cu ratiune si fara toate cele descrise de mine drept cauze la pct e, poate ca s-ar gasi solutiile de compromis acceptabile si acceptate. Dar nu intotdeauna legea este si corecta si echitabila si tocmai acesta este intr-un fel subiectul cartii citate, caci acolo legal sunt unii terorizati de altii, caci tocmai legile existente, permit aparitia si proliferarea ipocriziei si tuturor viciilor de caracter descrise, asa cum si in comunism datorita principiilor fondatoare s-au produs toate aberatiile si crimele concrete, bine cunoscute.
k. Mereu trebuie sa avem nevoie de lege? Nu putem constientiza in mod individual ca pana aici se poate, dincolo nu se mai poate nici sa ponegresc, nici sa acuz atata vreme cat lucrurile de care sunt eu convins nu sunt in pericol?
Nu pricep, dar oricum daca s-ar putea constientiza ceva, orice, in mod individual astfel ca sa nu lezam pe altul, nu am mai discuta acest subiect…
Cu stima
„Eu voiam sa punctez tocmai despre ceea ce dv. spuneti: temerile acestea nejustificate ca ne va fi rusine (de cine??) ca suntem albi (?!), ca suntem crestini, ca suntem hetero, ca avem familie…”
O afirmație a cuiva care trăiește în America? Nicidecum, persoana trăiește în România, unde naționalismul de mucava disprețuitor la adresa romilor (nealbi) este abia ascuns, unde ortodoxismul agresiv și intimidant (vezi sărbătorirea Sfântei Parascheva sau intervențiile unor religioși pe această pagină) este regula, unde 200 de homosexuali defilează pe stradă apărați de 300 de jandarmi și scutieri ca să nu fie linșați.
Adriana, nu băga în seamă aceste intimidări (mai precis în engleză – bullying) din partea unui autoproclamat reprezentant al acestei presupuse majorități „morale”. Ca jurnalist la revista ACUM trebuie să ai obrazul gros și să mergi înainte, în pofida protestelor acestor „majoritari” oripilați.
Adriana, ai 100% dreptate.
Naturaletea si bunul simt ar trebui sa rezolve orice problema. Dar bunul simt lipseste din pacate si la „case mai mari”. Ieri premierul Berlusconi al Italiei s-a facut de rasul lumii cand i-a declarat lui Putin ca se va intelege mai bine cu un presedinte american „bronzat”.
Pana la urma Obama a avut dreptate: azi conflicul principal nu este intre religii, intre rase, intre generatii, ci intre trecut si viitor.