Obama l-a asociat cu succes pe McCain politicii președintelui BushCandidatul Partidului Democrat la președinția Statelor Unite, Barack Obama, este mare favorit în fața candidatului Partidului Republican, John McCain, în scrutinul din 4 noiembrie.
Sondajele îi dau un avantaj de 6% (potrivit mediei calcutate de realclearpolitics.com), în ușoară descreștere în ultimele zile de campabie, dar, mai important, în previziunile pentru Colegiul Electoral Obama are un avantaj covârșitor: 311 – 142 (în state unde avantajul din sondaje e mai mare de 5% pentru unul sau altul dintre candidați) cu 75 de voturi indecise (în state unde avantajul e mai mic de 5%).
Dacă se transformă în voturi în Colegiul Electoral avantajele din sondaje din toate statele, indiferent de mărime, atunci Obama ar câștiga cu 353 – 185, un scor nemaiîntâlnit de la victoriile lui Bill Clinton din 1992 și 1996, asupra lui George Bush sr și respectiv Bob Dole.
Colegiul Electoral este format din 538 de mari electori, aleși în fiecare din cele 50 de state de populație. Fiecare stat este reprezentat în Colegiul Electoral de un număr de Mari Electori egal cu delegația trimisă de statul respectiv în Congresul federal (doi senatori + un număr de reprezentanți care variază de la 1 pentru Alaska, Vermont sau Wyoming până la 53 pentru California). Capitala Federală Washington DC are trei reprezentanți în Colegiul Electoral.
Regula este că un candidat câștigă toți alegătorii din statul respectiv dacă obține cele mai multe voturi, indiferent de procentaj. Excepția parțială o constituie Nebraska (5 voturi) și Maine (4) care atribuie câștigătorului votului pe ansamblul statului doielectori, iar restul de trei, respectiv doi, sunt atribuiți în fiecare district congresional federal candidatului care obține acolo cele mai multe voturi.
Pentru a fi ales, un tichet (candidat la președinție și candidat la vicepreședinție) are nevoie de 270 de voturi în Colegiul Electoral, iar la ultimele două alegeri George Bush l-a învins cu 271 – 266 (1 vot anulat) pe Al Gore în 2000 și cu 286 – 252 pe John Kerry în 2004.
În 2000 totul a depins de cele 25 de voturi electorale ale Floridei, unde Bush a învins la o diferență de 537 de voturi (decizie tranșată de Curtea Supremă a SUA) din șase milioane, deși la votul popular pe ansamblul Statelor Unite a avut cu jumătate de milion de voturi mai puțin decât Gore, iar în 2004 de cele 20 din Ohio, unde Bush a avut un avans de 100000 de voturi populare față de Kerry.
Harta electorală a ultimelor două alegeri prezidențiale a fost clară: albastră (Democrată) în colțul de nord-est și pe coasta de vest și roșu (Republican) în rest.
Criza financiară bulversează echilibrul
Lucurile stăteau la fel până în luna septembrie când cei doi candidați erau practic la egalitate în sondajele pentru Colegiul Electoral. Dar izbucnirea în ultimele două luni cu brutalitate a crizei financiare a bulversat acest echilibru.
Obama, adept al intervenționismului în economie, l-a asociat cu succes (e discutabil dacă pe drept sau pe nedrept) pe McCain cu administrația Bush (actualmente cota de încredere în președinte este sub 26%), văzută ca responsabilă de turbulențele financiare și a recesiunea care au afectat zeci de milioane de americani.
Relativul succes al stabilizării Irakului prin sporirea numărului de trupe americane („surge”) susținută de candidatul Republican a fost dat uitării, ca și promisiunea lui Obama de a retrage trupele din Irak. Singurul lucru care contează în momentul de față este economia.
Sigur că nu este exclusă o surpriză, mai ales că sondajele au tins în ultimii opt ani să supra-aprecieze sprijinul acordat Democraților, dar raportul votanților timpurii înregistrați ca Democrați și Republicani (net în favoarea primilor – înregistrarea se face pentru departajarea în alegerile primare) indică un avantaj substanțial în favoarea lui Obama.
Și chiar dacă McCain câștigă, el ar fi confruntat foarte probabil cu un Congres ostil, în care Democrații au șansa să atingă în urma scrutinului de marți numărul de 60 de senatori (din 100), ceea ce le-ar permite să anihileze arma “filibustering”-ului (obstrucție parlamentară prin discursuri interminabile) singura pe care o mai au Republicanii în parlament.
Oricine ar câștiga – și amândoi candidații au dovedit că au talentul și competența necesară pentru a ajunge președinte – va trebui să conducă Statele Unite (și în mod implicit lumea întreagă) nu numai peste criza financiară, dar în general peste acest moment de cumpănă în care raporturile de forțe pe plan mondial sunt într-o schimbare accentuată, iar America nu mai e supra-puterea neconstestată din anii ’90 ai secolului trecut.
Vă invit să trimiteți în ecouri pronosticuri pentru scrutinul de marți: indicați scorul procentual al celor doi candidați și numărul de mari electori câștigat de fiecare (totalul trebuie să fie 538).
Doamna Sucaciu,
M-am abtinut sa raspund si sa comentez pana acum afirmatiile dvs. Pe de alta parte va pot asigura ca nu am avut nici cea mai mica intentie de a va jigni sau de a jigni pe cineva. Traind in America, sunt obisnuit sa mi se ceara chiar si de conducerea companiei unde lucrez sa fiu direct cu oamenii (cum spun ei, „cut the crap” daca ma adresez cu numele lor intreg). Nu traduc aici, va las pe dvs sa traduceti singura.
Nu as mai fi intervenit deloc, desi constat mereu ca tocmai persoanele care fac caz de religiozitate folosesc o limba romana foarte aproximativa si plina de greseli gramaticale.
Ce inseamna „ca in anul de gratie cand G.W.Bush s-a prezidentiat”?
Ce inseamna „in loc sa pedalati intruna pe obtiunile”. Cum se scrie acel „intruna” in limba romana? Despre ce „madulare” ale SUA vorbiti aici: „criza financiara care ii roade madularele”. Si asa mai departe.
Cum am spus, nu v-as fi criticat pentru asta, ca sunt obisnuit cu aceasta situatie. Dar vreau sa va atrag atentia ca societatea americana a evoluat si in ziua de azi are o reactie foarte negativa la sexism.
Fapt este ca orice femeie s-a simti jignita de credinta dvs ca barbatii datoreaza respect mai mare celor care se intampla sa fie de sex feminin, doar pentru acest lucru. Aceasta prejudecata era valabila acum un secol, dar acum ea reprezinta o jignire pentru femei, pentru ca denota sexism.
La fel afirmatia dvs despre „cel brunet” este taxata imediat ca rasism (si pe buna dreptate).
Deci va rog sa fiti atenta, doamna Sucaciu, pentru ca facand asemenea afirmatii in America, va expuneti mentalitatea din Cucuietii din vale. Sau cum spun americanii, din „Cuca-Monga” (ceea ce aici inseamna acelasi lucru).
Dar am si eu o intrebare: daca v-ati referit la „iar teribila dvs „cruciada” anti religioasa…”, cand de fapt eu protestez numai contra minciunilor, de ce nu aveti curajul sa va spuneti si punctul dvs de vedere?
Daca credeti ca gresesc, de ce nu interveniti dvs pe text, sa faceti corectura ce o credeti necesara? Nu aveti curaj, sau nu aveti argumentatia necesara?
Cred ca aceste alegeri vor fi castigate din motive complexe de partidul Democrat. Criza financiara este numai frisca de pe tort.
Motivul primcipal al viitoarei victorii a Democratilor este insa faptul ca echipa lui Mc Cain apare acum profund diletanta, ba chiar se pare ca Mc Cain si Sarah Palin se lupta nu numai cu Democratii, dar si intre ei.
Mc Cain a demonstrat ca amnezia batranilor nu este numai o simpla legenda, uitandu-si uneori afirmatiile recente si schimband tonul cu 180 de grade la nevoie.
In plus, prestatia cu mult sub asteptari a lui G.W.Bush a facut ca pana si republicanii inflacarati sa fie dezamagiti de propriul lor partid. La care se mai adauga ca la fiecare opt ani este totusi resimtita nevoia de schimbare, chiar in cazul unei administratii bune!
Rezultatul acestor alegeri cred ca va consfinti moartea politica a ceea ce acum se numeste „The Religious Right”, adica miscarea politica a bisericilor din SUA, care in viitor s-ar putea sa se disocieze intr-o anumita masura de politica, ca inainte de anii ’80.
Extremismul religios (care exista si e chiar puternic) este profund anti-social, fiind de acord cu secatuirea planetei pe motiv ca oricum va veni Isus la a doua venire, ca sa organizeze sfarsitul lumii. „Ardeti copacii, distrugeti natura, pentru ca oricum Isus va veni sa judece lumea” – spun ei.
Din punct de vedere economic urmeaza schimbari importante; din fericire atat succesele cat si esecurile economice si politice sunt analizate temeinic de societatea americana.
Prognoza mea: Va castiga Obama, dar cu o diferenta mai mica decat exista azi intre partide. Va urma o perioada de crestere a democratiei interne, evitare a conflictelor deschise, refacere a bursei de valori si stabilizare economica. Cu siguranta va exista si pericolul unei birocratii la fel de mari ca si sub G. Bush.
Cred ca peste numai doi ani republicanii vor recastiga in parte unele pozitii pierdute, dar tot astfel cred ca asigurarea medicala solvabila va fi unul din castigurile nete ale viitoarei administratii. Se va termina cu politica diviziva a statului contra gaylor in armata si in alte domenii.
Sa nu uitam ca ambele partide au contribuit pana acum la civilizatia americana asa cum o cunoastem azi: democratii au contribuit prin votarea securitatii sociale, in timp ce republicanii au contribuit prin legislatia ce usureaza investitiile particulare, favorizand economia. Probabil va apare si primul program energetic adevarat de lunga durata.
Alegerile actuale se produc intr-un context deosebit, sau mai bine zis complex. Ambii pretendenti au legaturi mai mult sau mai putin marturisite cu religia ca intreg poporul american dealtfel. Acum rolul ei este minor alaturi de conflictele internationale in care a plonjat USA si mai ales de criza financiara care ii roade madularele.
Dar americanii au hazul surprizelor si n-ar fi exclus sa ne trezim cu cel pe care mizam mai putin, ca in anul de gratie cand G.W.Bush s-a prezidentiat. Chiar daca existenta religiei ne scoate din sarite, s-o lasam sa se achite de rolul ei moral, in lipsa altor propuneri de omenie.
Inima ma atrage spre Obama, ratiunea spre Mc Cain, nu-mi raman decat zarurile…
Carmen, prin „The Religious Right” nu se intelege lumea credinciosilor de rand, anonimi, ci ramura militanta a evenghelismului, care a fost pana acum controlata de escroci (ca Jerry Falwell, Pat Robertson, Billy Graham si multi altii).
De altfel procesul dezintegrarii ei a inceput cu mai multi ani in urma, si anume din momentul cand fostul candidat la presedentia americana Pat Robertson a dat faliment cu creatia sa „The Christian Coalition”, dupa ce a realizat milioane de dolari din donatii, prin clubul sau „700 Club”. Numele acestui club arata doar ca toti cei care au vrut sa fie membri, au donat cate 700 de dolari odata la „club”. Nu m-am referit la credinciosii de rand aici.
D-le Constantinescu,
In primul rand, de unde si pana unde acest ton familiar cand nici macar nu ne cunoastem? Chiar daca sunteti mai in varsta ca mine nu-mi amintesc sa va fi permis sa va adresati cu „Carmen”. Abordati, va rog, o tinuta mai citadina ca doar nu suntem da la Cucuietii din vale sa ne strigam pe numele de botez.
In al doilea rand evanghelistii sunt numai o parte din religiosii Americii, iar teribila dvs „cruciada” anti religioasa, depaseste parametrii subiectului propus de d-l Clej. Ca oaspete al USA ar fi mai potrivit sa optati pentru unul din ei, Mc Cain sau Obama, in loc sa pedalati intruna pe obtiunile religioase ale omenirii. „The Economist” a optat pentru d-l cel brunet. Dvs?
Doamna Carmen,
cand o sa semnati cu numele intreg veti putea avea obiectii ca si cea de mai sus, deoarece semnand cu numele intreg oferiti si primiti respect.
In acelasi timp, adresarea pe numele mic nu e o dovada de impolitete decat in ochii unei persoane fudule.
Finalmente, nu stiu cum se face dar majoritatea persoanelor religioase care scriu aici scriu cuvantul OBTIUNE in loc de OPTIUNE. Ori daca nu sunt sigure, aceste persoane scriu cand cu P, cand cu B. In ceea ce va priveste, ar fi bine sa va decideti. In mai multe privinte…
D-le Stefan Maier,
Una din cunostinte mi-a indicat acest site pretinzand ca se respecta in general un cod al bunelor maniere mai ales fata se sexul feminin. Daca incercati s-o dezmintiti cu argumente de genul: „cand veti semna cu numele intreg veti fi respectata…”, nu-mi ramane decat sa scurtez vorba si sa cred ca recomandarile cunostintei mele n-au fost decat o gluma de prost. Iar daca tot ce aveti de spus se rezuma la o corectie ortografica, dezamagirea este si mai mare.
Doamnă (domnule?) Carmen,
În primul rând, mă îndoiesc că cineva v-a spus despre revista ACUM „ca se respecta in general un cod al bunelor maniere mai ales fata se sexul feminin”. Bunele maniere se respectă, discriminare nu se face.
Acest „respect”, tipic românesc, față de sexul „frumos”, implică de cele mai multe ori o lipsă de respect față de inteligența persoanelor de sex feminin.
Așa încât noi nu facem nicio dicriminare, ba mai mult, sexul celor care ne citesc este complet IRELEVANT.
În al doilea rând, spre deosebire de domnul Anton Constantinescu, dumneavoastră sunteți o imagine virtuală, care se ascunde în spatele anonimatului.
În al treilea rând, intervențiile domnului Constantinescu au fost la obiect la acest articol. El v-a explicat în mod foarte clar despre influența factorului religios în politica americană, pe care dumneavoastră l-ați introdus-o în discuție, folosindu-l apoi ca să-l atacați pe domnul Constantinescu, cetățean, nu „oaspete” al Statelor Unite, ca și, printre mulți alți imigranți, tatăl lui Barack Obama.
Dacă citeați cu atenție primul ecou al său ați fi văzut că preferința sa merge destul de clar către Barack Obama.
V-aș ruga de asemenea să nu mai folosiți termenul rasist pejorativ folosit de imbecila presă din România „brunet” referindu-vă la Barack Obama.
Conchid că intervenția lui Ștefan a fost mult prea blândă în ceea ce vă privește și că pretențiile dumneavoastră sunt TOTAL nejustificate și vă includ în rândul brigăzii „religioșilor” care nu pierd nicio ocazie să-l atace pe Anton.
Doamna Carmen,
Sunt asemeni dv – o persoana de sex feminin.
Ma numesc Adriana Nazarciuc.
Cu tot respectul, insa, va rog sa imi permiteti sa va spun ca ma doare sa ma inscriu in aceasta categorie vazand cum dv pretindeti respect, batandu-va cu pumnul in piept pentru asta.
Ceea ce caracterizeaza o persoana de sex feminin sunt blandetea, toleranta – alte atribute, nu are rost sa le insir aici, care prin insasi natura lor impun respect, atunci cand sunt transpuse in viata.
Anton s-a adresat foarte frumos catre dv. In fond, nu ati intervenit pe acest forum pentru a vi se adresa anumite formule de politete, ci pentru a participa la o dezbatere, pe o anumita tema.
Da, ACUM este o publicatie care se bucura de respect, tocmai prin aceasta lipsa a oricarui tip de discriminari.
Va invit sa ne cunoasteti mai bine…
Doamna Nazarciuc,
Despre ce „bataie cu pumnii in piept vorbiti” ? A pretinde o minima politete fata de o doamna pe care n-o cunosti inseamna falie? Imi este suficienta aceasta cascada de replici pentru a-mi da seama ca armata acestui site se pune in miscare indata ce fluiera seful. Iar d-l Clej ma amuza copios , dar nu ma mira, cand pune la index cuvinte ca „brunet” pe care d-lui il vrea cu orice chip peiorative. Cu o astfel de primire rustica (mai ales a d-lui Clej) ma pot intreba cat de inspirata ai fost sa intri intr-o asemenea galerie ?
Doamnă Sucaciu,
Înainte de orice, ca să nu fie nicio confuzie, vă rog să citiți acest articol despre principiile noastre editoriale:
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7897
Apoi ar fi trebuit să vă așteptați la acest tratament din momentul în care ați lansat un atac la persoană împotriva domnului Constantinescu. Cum le-am spus și altora, agresivi ca dumneavoastră – cine seamănă vânt, va culege furtună.
V-aș ruga de asemenea să abandonați aceste bla-bla-uri tipic românești cu politețea minimă la adresa unei doamne. La revista ACUM nu acceptăm astfel de ipocrizii.
Iar cuvântul „brunet” este folosit în acest context exact ca atunci când te referi pejorativ la romi, dar nu vrei să le spui țigani – practică curentă în presa din România, unde se mai folosește (folosea) și termenul „bronzați”. Credeți că Economist s-ar referi la Obama ca la „the dark haired one”?
Mai bine ați realiza că sunteți în eroare, decât să vă încăpățânați să săpați, atâta vreme cât în mod evident vă aflați într-o groapă.
Domnule Clej,
Discursul dvs imi aminteste de sedintele de partid la care eram obligata sa particip ca sa-mi pastrez slujba. Aveti acelasi limbaj acuzator. Ba chiar al celor care iti cautau originile sociale banuindu-te a fi dusman al poporului. Ca femeie mi-a fost greu sa tin piept acelor persoane fara nici un Dumnezeu. Iar acum, pacatele mele, ma trezesc in aceiasi muzica de cizme cazone. Ar trebui sa cred ca am devenit masochita ca sa mai pun piciorul intr-un astfel de furnicar toxic.
Doamnă Sucaciu,
Incapabilă să oferiți un singur argument, recurgeți la metoda tradițională, aceea a comparației cu trecutul comunist – singurul punct de referință pentru dumneavoastră.
De altfel vă recomand articolul „Mentalitatea național-comunist-ortodoxistă sau mai bine zis de sclav” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=8066, s-ar putea să vă recunoașteți unele trăsături acolo.
În rest vă urez drum bun către numeroasele situri de limbă română unde se vorbește politicos (uneori) cu „doamnele” (și atât), unde nu se blasfemiază, unde romii (și adeseori și evreii) sunt înjurați și tratați ca sub-oameni și unde se vorbește de „candidatul brunet” Barack Obama.
Recunosc, doamnă Sucaciu, că sunteți într-o majoritate în România, o majoritate pe care noi cei de la revista ACUM nu ne sfiim să o antagonizăm, dacă e vorba să ne apărăm principiile.
Sper de asemenea că ați reținut faptul că Anton Constantinescu nu este „oaspete” al Statelor Unite, ci cetățean al acestei țări și dacă este oaspete, atunci aproape toți ceilalți 300 de milioane sunt în aceeași situație ca el, într-un fel sau altul.