După o perioadă de descumpănire ideologică şi de derută axiologică, ne întâlnim cu resuscitarea mitologiilor stalinismului radical al anilor ’40 şi ’50 combinate cu exaltarea metodelor autocratic-autoritare direct legate de figuri precum Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare ori Nikolai I. Neototalitarismul în curs de cristalizare în Rusia lui Putin şi Medvedev se întemeiază pe revizionism şi chiar negaţionism istoric. Recentul manual de istorie a Rusiei după 1945 a fost comandat de administraţia prezidenţială de la Kremlin şi exprimă aşteptările şi fixaţiile elitei politice grupate în jurul lui Puţin.
Numeroşi politologi şi istorici notează alarmantele tendinţe de reconstituire a unei ideologii în care obsesiile staliniste şi etatismul se îngemănează cu naţionalismul şi imperialismul într-o construcţie având ca scop legitimarea opţiunilor politice şi militare ale administraţiei Putin-Medvedev.
În paginile săptămânalului „The New Republic“, Leon Aron, cercetător al American Enterprise Institute şi autorul biografiei devenite clasice a lui Boris Elţân, examinează liniamentele noii ideologii ruse ca justificare a revenirii la o viziune neo-stalinistă despre ce s-a întâmplat în URSS în secolul XX. Pentru Putin şi asociaţii săi, perioda Elţân apare acum ca una a anarhiei, decăderii şi umilirii naţionale.
Noul manual devenit obiect de studiu obligatoriu nu face decât să confirme tendinţa de restauraţie şi revanşă inaugurată simbolic prin revenirea la imnul de stat al anilor stalinişti (cu un nou text scris tot de Serghei Mihalkov, autorul versiunii iniţiale). Autorul unuia dintre capitolele cel mai explicit prostaliniste, Iuri Danilin, în vârstă de 30 de ani şi apropiat de consilierii lui Putin, declara recent: „Este imposibil să lăsăm ca istoria Rusiei să fie predată de diverşi denigratori ori alte personaje amorale. Este necesar să curăţăm mizeria şi, dacă este nevoie, să o facem cu forţa“.
La o întâlnire cu autorii manualului, Putin însuşi îşi mărturisea dezgustul în raport cu cei care „pângăresc istoria“ şi recurgea la justificări penibile în raport cu dezastrul istoric, politic şi moral care a fost sistemul totalitar bol- şevic. Pentru Putin, tragedia a început abia în 1937, deci nu din momentul în care Lenin şi partidul său au distrus pluralismul şi au impus o dictatură inspirată de un proiect absurd de inginerie socială. Crimele împotriva umanităţii nu au debutat în 1937, colectivizarea făcuse de-acum milioane de victime, fusese anihilată intelighenţia tradiţională, nobilimea fusese exterminată, cultele religioase atacate şi distruse, justiţia lichidată în favoarea unui sistem întemeiat pe delaţiune, suspiciune şi spaimă.
Pentru Putin, paginile negre din istoria URSS nu sunt cu nimic diferite, ba chiar mai puţin revoltătoare decât crimele comise de alte state. Singularitatea istorică a universului concentraţionar, nazist şi comunist, este astfel dizolvată într-un amalgam de ficţiuni auto-glorificante. Nici urmă de simţ al unei culpabilităţi istorice în noua ideologie rusă. Nici un fel de căinţă ori de dorinţă de asumare a unui trecut însângerat. Dimpotrivă, noii imperialişti jignesc deliberat memoria victimelor şi profesează o viziune triumfalistă despre ceea ce a semnificat stalinismul.
Nu se vorbeşte despre sutele de gropi comune descoperite după 1989, acele morminte colective în care au zăcut (şi mai zac) cadavrele atâtor mii şi mii de victime. Noua mitologie putinistă nu suflă o vorba despre deportările pe criterii etnice şi insistă pe vechea obsesie bolşevică a Uniunii Sovietice ca „fortăreaţă asediată“. Stalinismul este considerat superior moral nazismului, uitându-se că cele două sisteme au împărtăşit acelaşi dispreţ pentru cei decretaţi drept fiinţe inferioare pe baza unor delirante comandamente ideologice. Războiul Rece, în doctrina neo-stalinistă a lui Putin, a fost provocat de Occident.
La rubrica initulată „Cum a fost“, nu se oferă măcar o referinţă la cascada de memorii despre lagărele de concentrare staliniste. Manualul nu include măcar un citat din Soljeniţân ori Vassili Grossman. Este limpede acum că presupusa admiraţie a lui Putin pentru Soljeniţân ţine doar de afinitatea cu naţionalismul rusocentric al autorului „Pavilionului canceroşilor“ şi nicidecum de respectul pentru eroismul acestuia în lupta împotriva minciunii.
În revista „Prospect“, Arkady Ostrovsky, şeful biroului din Moscova al săptămânalului „The Economist“, consideră că intelectualitatea rusă a eşuat la capitolul rezistenţei în raport cu această resurecţie a autoritarismului neo-ţarist şi neo-stalinist. Mai ales după 1991, cinismul şi sarcasmul au înlocuit gravitatea compasiunii. Nu s-au auzit voci care să se opună liniei noului manual care „nu numai că neagă represiunile staliniste, ci chiar le justifică“.
Gorbaciov este blamat pentru că a capitulat în faţa Vestului cedând Europa de Est. Când trupele lui Brejnev au ocupat Cehoslovacia, s-a născut mişcarea pentru drepturilor omului la Moscova. Acum, când Putin invadează Gruzia, tăcerea intelectualilor este asurzitoare. Profitând de indiferenţa unora şi nostalgiile altora, vechiul imperialism rus a reînviat îmbrăcat în vestimentele barocului fascisto-stalinist.
Acest articol a apărut inițial în Evenimentul Zilei evz.ro
As avea de adaugat ca in mod evident nu numai stalinismul trebuia condamnat de analistii fenomenului rus. De fapt noi cunoastem chiar din primele actiuni ale lui Lenin indignarea sa crunta la ideea ca punctul sau de vedere privind neacceptarea criticilor de catre regimul lui practic terorist a fost combatuta de un muncitor din Siberia, pe care l-a „pus la punct”! De asemenea, atitudinile lui Stalin erau bine cunoscute inca de atunci (privind „inmuierea oaselor” dusmanilor „de clasa”), fiind deja descrise in volumele lui.
In loc sa analizeze motivul (evident) pentru care a cazut sistemul sovietic, dl Putin recurge la explicatii patriotarde, dand vina pe altii, iar nu pe adevaratele cauze. Pe termen scurt, probabil aceste aberatii vor avea castig de cauza. Dar nu pe termen lung.
Nu cred ca este cazul sa ne temem de „reinvierea vechiului imperialism rus”. Rusia este prea slaba economic pentru a avea ambitii imperiale…E adevarat ca a invadat recent Georgia dar fara prea mari foloase…de unde a plecat deja. Se bazeaza prea mult pe numarul soldatilor si al tancurilor ori razboiul modern presupune soldati mai putini dar de elita ori arme superioare tehnologic.
Nu e surprinzator ca noul manual rus de istorie nu pomeneste de Soljenitin. Se intampla si la case mai mici : nici manualul roman de istorie nu pomeneste, din cate stiu, de Paul Goma. Macar Putin a facut gestul de a-l intalni pe marele disident rus…
Gorbaciov a capitulat in fata Vestului pentru ca asa a vrut KGB-ul, care a inteles ca nu poate concura cu Vestul pastrand vechile metode de actiune. Pur si simplu a incercat ceva nou…
Asa este dle Tismaneanu.Din pacate pentru noi si omenire.
Sa vedem cum se va descurca dl Obama cu dl Putin siu cu ursul.
Aseara la un post de televiziune dl Victor Ciorbea a spus niste lucruri importante si anume:
1. La inceputul(1997) prim ministeriatului sau toti ambasadorii occidentali si deasemenea la negocierile pentru NATO ne cereau sa dekaghebizam structurile de informatii conduse de Magureanu si Talpes si in consecinta schimbarea acestora care s-a si facut Ciorbea explicandu-le celor doi acesta cerinta pe care ei desigur ca din acea pozitie a lor o cunosteau cel piutin la fel de bine ca si ei. In trecere spun ca tot ce dadeau la Guvern si Presedentie acele servicii era maculatura(cred ca asta este cam peste tot adica presa si intoxicarile sa traiasca).
2. Pozitia stangii fsniste si a clonelor sale, in perioada imediat dupa revolutie si pana la victoria lui Constantinescu era prosovietica apoi pro rusa, cu o rezerva pentru „la o adica”
si pentru occident. Moderatorul a spus mai in gluma mai in serios ca poate aceea era pozitia pragmatic corecta dar Ciorbea l-a contrazis dand exemplu ce se intampla in celelalte tari europene din fosta sfera sovietica.
3. Fata de astea fata de situatia politica reala din spatele aparentelor nu pot spune decat :Ocroteste Doamne Romania!