Jupuind pielea timpului ca pe-o portocală
Renasc savori de mult uitate
Zile suculente cu resfrângeri diafane
Bătând la uşa podului zăvorând aduceri aminte.
Revăd momente risipite în vid,
Ascult râsu-ţi cascadă de crystal,
Mângâi coaja copacului încrustată
Cu simbolul a două inimi străpunse de Cupidon
Şi-mi spăl neputincios iluzia
Dospită în marama de negură a timpului
Cu licoarea verzuie a vinului oţeţit.
În braţe simt încă forma şoldurilor tale,
Pe perna sânilor îmi dezmierdeai fruntea
Şi te-ai dus de lângă mine o clipă
Topită ca veşnicia într-un orizont obscur
De unde nimeni nu revine.
Bătând la uşa podului zăvorând aduceri aminte
Zile suculente cu resfrângeri diafane
Renasc savori de mult uitate
Jupuind piele timpului ca pe-o portocală.