Depinde în cea mai mare măsură de rezultatele alegerilor parlamentare şi de faptul dacă va fi posibilă crearea unei majorităţi constituţionale de 67 din 101 deputaţi.
Iată, deci, un obiectiv concret pentru clasa politică de la noi. Vorbind strict tehnic, potrivt articolelor 141, 142 şi 143 din Constituţie, revizuirea textului actual privind neutralitatea permanentă a statului poate fi operată cu votul a 2/3 din deputaţi, timp de 6 luni din momentul prezentării iniţiativei, sub rezerva rezultatelor pozitive ale unui referendum naţional. Iniţiativa poate fi depusă fie de cel puţin 200 000 de cetăţeni cu drept de vot, fie de guvern, fie de cel puţin o treime de deputaţi, adică 34 de membri ai corpului legiuitor. Este obligatorie şi existenţa unui aviz al Curţii Constituţionale adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători din 6.
Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul adoptă timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea de revizuire se consideră nulă. Cât priveşte însă necesitatea revizuirii textului Constituţiei privind neutralitatea permanentă a statului, aceasta este o opţiune irevocabilă a Partidului Popular Creştin Democrat.
Aşa-zisa neutralitate proclamată a statului este, în condiţiile Republicii Moldova, o ficţiune, adică literă moartă. Includerea acestei prevederi în Constituţie în anul 1994 a fost condiţionată de Federaţia Rusă şi operată de majoritatea agrariană, care a fost un executant docil al comandamentelor primite de la Kremlin. Rusia a făcut aceleaşi presiuni şi asupra altor state noi din spaţiul postsovietic. Consider că locul Republicii Moldova este sub umbrela protectoare a NATO. Republica Moldova ar putea adera, ca prim pas, la dimensiunea politico-economică a Alianţei Nord Atlantice, după cum permite statutul acesteia.
În Republica Moldova ideea abandonării prevederii constituţionale privind neutralitatea fictivă este privită cu ochi răi doar de partidele aliniate interesului rusesc de esenţă neoimperială şi antioccidentală. Ideea aderării la NATO va câştiga teren tot mai larg şi în societate odată cu avansarea Ucrainei şi Georgiei pe această cale. Aşa sau altminteri, numărul concetăţenilor noştri care optează pentru NATO este în creştere continuă, potrivit sondajelor de opinie, şi se poate constitui întro dominantă după alegerile parlamentare din 2009.
Procesul este unul acumulativ şi poate ieşi din latenţă chiar în 2009. Între apartenenţa la spaţiul de securitate NATO şi o neutralitate fictivă impusă de Moscova, NATO este mai mult decât de preferat. Acesta este interesul geopolitic natural al Republicii Moldova.
Vlad Cubreacov este deputat și vicepreședinte al Partidului Popular Creștin Democrat din Republica Moldova.