După căpşunile din Spania, la cules de struguri în PortugaliaDupă căpşunarii din Spania o nouă categorie profesională sezonieră este pe cale să apară: culegătorii de struguri din Portugalia.
De câteva săptămâni presa portugheză a tot scris despre cei circa patru sute de români care trăiesc şi muncesc la culesul viilor în comuna Santa Marta de Penaguião din nordul Portugaliei. Timp de zeci de ani, comuna a furnizat emigranţi în Franţa, Elveţia sau Luxemburg, dar în această toamnă a devenit, aproape peste noapte, destinaţia preferată a imigranţilor români.
Lucian şi Oana s-au legalizat şi trăiesc în Santa Marta de Penaguião. Lucian, în vârstă de 24 de ani, a ajuns pe valea râului Douro, regiune viticolă celebră în toată lumea, acum şase ani, adus de un frate mai mare care lucra deja în Santa Marta. A venit ca să lucreze la vie, dar vicisitudinile vieţii şi lipsa de muncă l-au obligat să muncească şi pe şantier, în oraşul Porto, unde câştiga numai cinsprezece euro pe zi.
Din primul concediu acasă în România, s-a întors cu soţia, Oana, de 20 de ani, iar de şase luni încoace familia s-a înmulţit: Alexandru s-a născut în Portugalia. “Ne-am făcut prieteni. Duminică joc fotbal cu românii şi portughezii. E ca şi cum aş fi în ţară”, a declarat Lucian agenţiei de presă portugheze Lusa, preluată rapid de câteva ziare portugheze.
Lucian a mai spus că a fost foarte bine primit de locuitorii din Santa Marta de Penaguião, dar a lucrat şi pentru nişte patroni care nu l-au plătit. “În luna august, acum doi ani, am lucrat la o cooperativă timp de unsprezece ore pe zi şi patronul nu m-a plătit nici până astăzi”, povesteşte cu glas amar. Românul câştigă o medie de “treizeci de euro pe zi, câteodată mai puţin; depinde de patron”. Iar femeile câştigă cu mult mai puţin.
Pentru că are multe cheltuieli – “numai chiria mă costă trei sute cincizeci de euro” – , Lucian mai spune că şederea familiei sale pe valea râului Douro va depinde “dacă o să fie de lucru”.
Mulţi români vin în nordul Portugaliei numai în perioada culesului viilor. Mihai, un tânăr de 16 ani, a venit special la cules de struguri ca să-şi poată plăti studiile în România. De trei ani încoace face traseul de trei zile şi trei nopţi cu autocarul ca să lucreze la podgoriile din Portugalia.
La fel ca Mihai, mulţi români vin pentru o perioadă scurtă de timp şi nu apucă să se legalizeze, deşi, de când România a intrat în Uniunea Europeană, procedurile sunt mult mai simple. Francisco Almeida, reprezentant al Serviciului pentru Străini şi Fontiere, spune că pentru români este o simplă formalitate: “nu trebuie decât să se adreseze unui oficiu al Serviciilor noastre cu o cerere, un contract de muncă şi o dovadă că sunt înscrişi la serviciile de Asigurare Socială”.
Problema este că “de multe ori patronii refuză să încheie contracte de muncă”, povesteşte Gabriel, de 30 de ani, care a ajuns la Santa Marta acum patru ani în căutarea unei vieţi mai bune pentru fiul său de şase ani care a rămas în ţară.
După culesul viilor Gabriel îşi va încerca norocul pe şantiere unde afirmă că va primi “treizeci de euro, în timp ce colegii portughezi primesc patruzeci sau chiar cincizeci de euro”. Gabriel mai adaugă un aspect interesant: de multe ori, emigranţii sunt aduşi în Portugalia de alţi români care îi exploatează. “În unele cazuri patronul plăteşte treizeci de euro pentru fiecare muncitor, dar intermediarul care aduce grupul de emigranţi aici le plăteşte acestora numai douăzeci şi cinci sau douăzeci de euro”.
Primarul din Santa Marta de Penaguião spune că românii de aici câştigă la fel ca portughezii. Problema, însă, sunt locuinţele. “A venit atâta lume şi casele sunt puţine. E normal că au apărut şi câteva cazuri de speculă”, adaugă Francisco Ribeiro. În câteva cazuri chiria a fost mărită în mod artificial, în alte cazuri mai mulţi români au fost îngrămădiţi înr-un spaţiu foarte strâmt. Într-un garaj din localitate locuiesc circa douăzeci de români în condiţii mizerabile, după cum povesteşte o localnică.
Oricum, primarul comunei subliniază importanţa românilor la dinamizarea economiei locale şi la întinerirea forţelor de muncă din agricultură. “Dacă ar dispărea peste noapte, sigur le-am simţi lipsa. Dar acum şi patronii sunt interesaţi să le încheie contracte de muncă şi să îi cointereseze ca să să stabilească aici”, mai spune primarul Francisco Ribeiro.
Potrivit numerelor oficiale ale Serviciului pentru Străini şi Fontiere, în decembrie 2007
existau în Portugalia 19.155 de români legalizaţi, majoritatea în regiunea Lisabonei. În zona Douro erau înregistraţi numai 93 de români. Este evident, deci, că nu există o statistică de încredere, înafara românilor cu acte în regulă există alte sute, sau poate mii, în situaţie ilegală.