ascunsă în lacrima muntelui,
libelula
tainice vânturi asmute:
să scuture florile leandrului.

ascuns în lacrima cristalului,
demonul
tainice energii asmute:
să veştejească a tinereţii tărie.
*
*
*
dintr-o altă aducere-aminte,
toamna-
în urma căruţei,
vine.

răbdând rana durerii de frunze,
faţa şi-o spală
în ape de peţitoare plângeri.

mirări-
strălucind în aurul gutuilor,
inundă zărea

luceferi însetaţi
se-apleacă asupra ghizdului:
petale de crin alb, scânteietor culeg din fântână.

zvon de dulci arome de gemuri prin bătătură…

gândul scrijeleşte cristalul:
presimţiri înzăpezite bat la uşă

*
*
*

improvizaţii la clarinet…
valurile frământărilor
izbesc
malurile luminii.

porniri se netezesc;
profunzimi se transformă
în
poduri de armonii

zbor deasupra norilor
ninge cu petale de trandafir. .
*
*
*

marş funebru
cântat
noaptea: pătrar de lună.

plasă de stele
aruncată
pe sfinţenia clopotului:
scântei

murmur nedesluşit
prin crengile bradului:
surâs înlăcrimat eliberat de ţărână.

*
*
*
greierii ascund sub frunze uscate cântările…

licuricii aprind în adâncuri de suflete
luminile…

vorbind cu sine însuşi,
căţelul pământului
dezvăluie tainele creaţiei.

cenuşă de alun pe picioare,
orbetele exilat este
în căuşul gândului,
din spatele crucilor.

hore încinse în jurul focului lui Sâmedru,
copiii împart ofrande strămoşilor.
spre dimineaţă,
tăciuni azvârliţi printre rădăcinile crizantemelor

o oaie albă
caută disperată
drumul spre muls…

brumă pe gene,
brumă la tâmplă,
brumă.