Podul Vasco da Gama, una dintre ultimile lucrări finanţate din fonduri europeneÎn anii ’90, Portugalia a cunoscut perioada cea mai înfloritoare în domeniul construcţiilor. Oriunde te uitai, se ridicau clădiri noi, cele vechi erau renovate, se edificau lucrări de mare amploare de-a lungul şi latul ţării; domina politica betonului. Portugalia era atât de înapoiată în comparaţie cu celelalte state membre ale UE încât majoritatea fondurilor structurale au fost canalizate spre îmbunătăţirea infrastructurilor şi serviciilor: noi şosele şi autostrăzi, aeroporturi, spitale, etc.
Expo’98 – momentul de glorie
Punctul culminant a fost anul 1998, când Lisabona a găzduit Expoziţia Mondială, prilej folosit de municipalitate pentru a reda vieţii citadine un spaţiu pierdut, folosit ca o veritabilă groapă de gunoi a capitalei portugheze. Zona din estul Lisabonei, cu deschidere la estuarul râului Tejo şi o privelişte încântătoare, a devenit noul pol de dezvoltare urbană.
Expo’98 le-a oferit portughezilor nu numai câteva luni de spectacol necontenit şi o expunere mondială meritată, dar şi un nou pod peste fluviu. Cu cei 17 km ai săi, podul Vasco da Gama este unul dintre cele mai lungi din lume.
Zona a devenit şi o atracţie pentru firmele de investiţii imobiliare. După terminarea expoziţiei, zeci de blocuri au luat locul pavilioanelor din prefabricate, preţurile unui apartament fiind exorbitante. Iar cel mai curios este că apartamentele cele mai scumpe s-au vândut primele.
Euro 2004, paradisul constructorilor
Euforia a continuat în primii ani ai acestui mileniu. În anul 2004 Portugalia a organizat campionatul european de fotbal pentru care au fost construit şase stadioane şi altele patru au suferit lucrări consistente de renovare. Zeci de milioane de euro din fonduri europene sau de la bugetul se stat au umplut buzunarele firmelor de construcţii.
Case nevândute şi familii pline de datorii
Situaţia a început însă să se schimbe în ultimii ani şi se va agrava pe fondul actualei crize financiare internaţionale. Sectorul construcţiilor a stagnat: în acest moment nu există în Portugalia lucrări de mare anvergură care să-i entuziasmeze pe antreprenori, iar piaţa imobiliară este şi ea în cădere liberă. Preţurile caselor au început să scadă şi mii de apartamente construite în ultimii cinci ani continuă nevândute.
După o perioadă “das vacas gordas” (a vacilor grase), cum spun portughezii, când populaţia a fost încurajată să consume cât putea de mult, să cheltuie peste posibilităţi şi să ceară împrumuturi de la bancă, familiile au intrat într-o fază de control bugetar strict. Nu numai că au început să strângă cureaua, dar şi băncile impun condiţii mult mai restrictive la acordarea creditelor pentru cumpărarea locuinţelor.
Portugalia vs. Spania
Spre deosebire de Spania, însă, unde criza în construcţii aduce cu sine probleme sociale grave, în Portugalia criza se resimte mai ales în buzunarul antreprenorilor. Iar explicaţia este simplă şi logică: în ultimii 15 ani puţini portughezi au rămas să lucreze pe şantiere, majoritatea forţei de muncă fiind constituită din emigranţi africani şi din Europa de Est. Mulţi portughezi s-au dus să lucreze chiar în vecina Spania, unde salariile erau mai mari. Tocmai de aceea, muncitorii din construcţii în Portugalia au devenit o masă volatilă care migra în căutarea oportunităţilor de muncă, iar când acestea s-au rarefiat, ori s-au întors în ţările lor, ori au emigrat prin alte părţi. Astfel se explică şi scăderea semnificativă a emigranţilor din Ucraina şi din România care invadaseră Portugalia la sfârşit de secol douăzeci.
Lumina de la capătul tunelului
Entuziasmul economiei portugheze şi al sectorului construcţiilor, deşi depinde de evoluţia crizei mondiale, s-ar putea reface, totuşi, în următorii ani, odată cu relansarea câtorva şantiere de amploare. Printre acestea, cel mai important este proiectul noului aeroport din Lisabona. Lucrarea propriu-zisă va da locul şi unui boom imobiliar în regiune, iar din experienţa ultimilor două decenii, este aproape sigur că Portugalia va fi nevoită, din nou, să importe forţă de muncă.
Până atunci, însă, portughezii aşteaptă cu nervozitate evoluţia pieţelor financiare internaţionale şi-şi numără monezile la sfârşit de lună.