caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

Epoca fierului pe teritoriul Romaniei (1)

de (12-10-2008)
2 ecouri

Incepind discutia despre aceasta epoca, trebuie sa clarificam citeva probleme.

In primul rind, avem -din nou- o perioada tulbure, neclara la inceputul epocii. Primii 500 de ani (sec.XII-VIII i.e.n.) sunt caracterizati prin framintari puternice. Nu doar la noi, ci in toata Europa. Plus Anatolia. Miscarile de populatie sunt atit de turbionare, incit toti arheologii au numit-o \”Dark Age\”. (Cu referire speciala la Grecia.)

Este foarte clar faptul ca toate comunitatile umane, brusc, isi schimba modul de viata, ceramica. O modificare atit de profunda si rapida, pe un spatiu atit de mare, incit este imposibil sa nu crezi ca-i vorba de valuri de migratori ce aduc noile elemente. (Cu precizarea facuta anterior: migratorii sunt din Europa Centrala. De altfel, Hallstatt este numele unei localitati din Austria. Aici s-a descoperit prima data urme materiale ale acestei epoci. Ea a devenit numele intregii epoci a fierului \”moale\” in Europa, sau prima epoca a fierului.)

Pentru Grecia, trebuie facuta o mica acolada. Aici, scrierile din epoca bronzului au fost, partial, descifrate (Alfabetul numit \”linearul B\”. Alfabetul numit \”linearul A\”, mai timpuriu putinel, isi ascunde inca tainele.) Limba folosita era greaca veche. Prin urmare, noii veniti in sec. XII i.e.n. (dorienii), nu schimba limba si caracterul culturii grecesti arhaice. Se vorbeste (in acest sens) de grupuri de prada ce vin si pleaca din Grecia, de mercenari angajati de un rege sau altul ( grecii erau organizati in orase-state conduse de un rege, \”basileus\”), de mici grupuri militare ce penetreaza si cuceresc un oras sau altul. Si mercenarii puteau pune stapinire pe orasul care i-a angajat. Este foarte clar ca tabloul vechi, cu dorienii invadatori ce trec totul prin foc si spada, nu mai e valabil.

Bineinteles, dorienii nu au fost (inca) identificati, dar toata lumea priveste la bazinul Dunarii Mijlocii. Triburile de aici, care (partial) au ocupat si teritorii din vestul Romaniei, s-au deplasat in Grecia, Balcani, restul Carpatilor si tinutrile inconjuratoare. (In felul asta, Balcanii sunt inruditi atit prin triburile anatoliene ce au adus neoliticul, cit si prin indoeuropenii -din nordul pontic si Asia- si dorienii -din Europa Centrala- ce au venit peste ei. Exista multiple straturi etnice si lingvistice comune. Te si intrebi de unde diferentele lingvistice din preistorie: greaca veche, traca, ilira.)

Toate aceste framintari au inceput cu (sau dupa) prabusirea Troiei. (De asta a si ramas in legenda acest razboi.) Dupa cum spuneam, ele cuprind si lumea hittita, care era foarte puternica.

Hittitii erau organizati in orase state, conduse de regi. Se spune ca regii erau si detinatorii secretului prelucrarii fierului. Pentru ca fierul se intilneste in lumea lor, inca din prima jumatate a mileniului II i.e.n. E drept, primul pumnal de fier se pare ca era confectionat din fier meteoritic.

Oricum, dupa sec. XII i.e.n., fierul incepe sa se raspindeasca in Europa, desi mai greu. In aceasta perioada (a fierului \”moale\”, sau Hallstatt) asistam la o adevarata explozie a productiei de….. bronz. E normal. Bronzul era cunoscut de meseriasi, negustori si militari. Sursele de staniu si retelele de distributie functionau din plin. Minele de cupru erau exploatate la maximum. Bronzul martelat era mai dur decit fierul moale. Iar fierul tare (otelul) nu era inca bine cunoscut. Procedeul asimilarii de carbon in cursul forjarii (de catre fierul moale) era un secret tehnologic greu de descifrat. (Doar mestesugarii erau \”demiurgi\”, \”creatori\”.) Forjorilor europeni le-a trebuit 500 de ani si numeroase experiente esuate, pentru a stapini noul metal si secretele sale. Abia in sec. VIII i.e.n. toti forjorii stiau sa obtina otelul si sa-l caleasca. Se pare ca dorienii stiau acest secret (doar ei). Analizele de laborator pe armele lor (de fier, efectuate in laboratoare din SUA), dovedesc ca erau mai dure decit cele ale grecilor.

(Fonta se obtine in jurul anului 1400. Era noastra. Iar otelul modern, mult mai tirziu. Prin sec. XVII-XVIII. Primul Krupp (siderurgist) si-a tocat toata averea si sanatatea (a murit tinar), incercind sa descifreze secretul otelului. Si asta la inceputul sec. XIX. Toate eforturile sale au insemnat un esec. Abia fii lui vor salva fabrica de faliment si dupa 30 de ani chinuitori, vor incepe epopeea cunoscuta. Cu un tun de otel turnat, facut cadou regelui Prusiei. Din pacate militarismul kruppian si orientarea productiei catre tunuri (desi averea firmei provine din fabricarea de bandaje de otel pentru rotile vagoanelor si locomotivelor germane si…americane) vor da valente negative acestei experiente umane. Utilizarea in WW2, de catre firma, a detinutilor din lagarele de exterminare, in conditii subumane, va condamna definitiv aceasta familie. W.Manchester are o \”radiografie\” exhaustiva a acestei dinastii.)

Partea comica, este ca arheologii romani nu cunosc diferentele dintre cele doua oteluri. (Preistoric/modern.) Ei scriu de creuzete folosite la turnarea fierului la daci(?!!!), sau vorbesc de fondanti in preistorie (la cuptoare cu o singura camera de ardere si o singura gura de alimentare/evacuare), etc. Daca va amintiti articolul cu neoliticul, in astfel de cuptoare nu se obtin mai mult de 7-800 grade Celsius. Fonta se obtine la peste 1400 grade. Fondantii (de obicei calcar) se folosesc la transformarea fontei in otel in cuptoarele Siemens-Martin. Cuptoarele astea, au fost inventate pe la jumatatea secolului XIX. Initial, pentru obtinerea pastei de sticla; curind au fost adoptate de siderurgisti. Dupa debarcarea mea, a existat un doctorat la Institutul Roman de Tracologie, pe tema siderugiei preistorice. Sigur ca a fost luat. (Doar eu nu am fost lasat sa finalizez doctoratul, desi am depus lucrarea. -Scrisa in concediu de odihna-.) Dar in noul Tratat de istorie, nu am vazut nimic ce poate explica vechea tehnologie. Nu stiu situatia tinerilor arheologi din Romania, dar e clar ca \”vechii\” arheologi (care inca mai conduc destinele arheologiei romane) erau (si sunt) simpli ciobologi. (Sau cel putin, unii dintre ei.)

Ecouri

  • Dan Stefan: (17-10-2012 la 14:03)

    A trecut ceva timp pana am descoperit articolul dar chiar si asa il consider excelent ! Minunat ! Mai vreau !

  • MadWolf: (4-1-2014 la 22:04)

    Ma bucur sa gasesc si oameni intregi la minte care sa discute pe FAPTE si nu in baza unor psihoze de suprematie daca … se pare ca-i chinuie groaznic 😉 Au aparut o gramada de dezaxati de-astia care scot o gramada de fabulatii pe tema asta … Frumos articol, la obiect ! Felicitari !



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Moartea unul laureat al premiului Nobel: George Emil Palade

Stiinta universala are destule exemple de specialisti romani de mare valoare, recunoscuti pe plan international, dar numai unul din ei...

Închide
3.145.70.18