m-a apucat paranormalul după Felix… dar partea bună! şi anii mei s-au înmulţit ca paginile unei cărţi despre vise, şi visele mele le-ai visat şi tu… şi ne-am iubit aşa… şi ne-am zâmbit aşa… prin perdelele toamnei, ghicindu-ne unul pe altul… ningând, apoi! de dorul cel mai alb… mirosind, apoi! a ploi de primăvară, a casa de la ţară şi-a rădăcină de iubire albă… înflorind, apoi! ca macul lângă spicul de grâu, simplificând pământul…
şi mă apucă, iar, paranormalul după Felix… dar partea rea! a amintirii care îţi leagă prezentul şi-ţi sfârtecă ochii! a glasului care îţi vinde prezentul şi-ţi pătrunde în casa inimii! şi totul strigă, şi crezi că e o copie din filmele americane… Honey, I’m Home!
23 iulie 2008, 12:27
Daniela Voiculescu
Indigo şi portocaliu
Un text interesant intercalat cu expresiile „M-a apucat paranormalul dupa Felix”
Un joc de cuvinte prin care autoarea doreşte să transmită o stare de fapt.
Fotografia este superbă.
Lumina din ea să-ti călăuzească pasii !
Felix este adevărat!
Pe 23 februarie 2009… am fost invitată la Colegiul Naţional „I.C. Brătianu”, colegiu la care am învăţat şi eu. De ce? Să vorbesc despre poezia mea la ora de dirigenţie a doamnei profesoare de română Carmen Simulescu. Le-am prezentat cărţile, le-am recitat poezii din fiecare carte… şi le-am pus filme despre cărţi şi activitatea mea. Au fost impresionaţi. Le-am dat autografe, i-am încurajat să scrie şi să iubească… La sfârşit, mi-au pus întrebări. Una a fost şi despre Felix. M-am înroşit! Da, Felix este adevărat! Scrie şi el… Le-am povestit despre el! M-au simţit aproape de ei, au vibrat la cuvintele mele… Un strop de paranormal şi un final dulce: flori şi bomboane pentru poetă!