Aş fi vrut să scriu ceva cu bun simţ in legătură cu criza financiară pe care o traverseaă practic întreaga planetă însă risc să fac presupuneri fără acoperire şi să vorbesc după ureche. Astfel, îmi voi pune şi vă voi pune doar întrebări iar daca unii dintre dv. au răspunsuri, sunt bineveniţi să le propună.
1. Cum a fost posibil ca o criză financiară de asemenea proporţii să nu fie anticipată, cu metodele moderne de modelare matematică şi cunoscând precizia cu care instituţiile financiare analizează şi centralizează datele, până la nivel de individ şi de taxe personale?
2. Care o fi situaţia financiară a unor persoane recunoscute ca şi „genii” în materie de bănci şi operaţii bursiere, în urma căderii masive a bursei? (Ex. George Soros, Warren Buffett)
3. Este oare penalizarea concomitenta a celor responsabili laolaltă cu cei iresponsabili una dintre performanţele capitalismului pe care ar fi invidiat-o înşişi teoreticienii egalitarismului de tip comunist?
4. Ceea ce se întâmplă nu reprezintă cumva o reaşezare a centrelor valorice ale Lumii, dinspre economiile având frecvent la bază scheme piramidale înspre economiile orientate spre crearea de valoare ce nu are nevoie de prea mult marketing pentru a fi vândută? (Forţă de muncă ieftină, produse tangibile, energie, etc.)
5. Este posibilă realizarea unui „concert” la care să participe corporaţii responsabile, într-o economie deschisă, fără intervenţia Statului? (Sau „Corporaţii responsabile” este din start o contradicţie în termeni?)
6. Societăţile de asigurare au sens ca şi entităţi private, fără să existe riscul ca ele să se comporte fie ca proprietari de cazinou fie ca jucători care spală bani?
7. A cazut cumva sistemul capitalist victima celei mai eficiente arme cu care a reuşit să dărâme Zidul Berlinului? (Este vorba de propaganda cu privire la bunăstarea lumii occidentale, cea dorită de toţi cei aflaţi după Cortina de Fier – o bunăstare în care a început să se creadă necondiţionat şi care a ajuns să se bazeze pe „puterea sistemului” mai mult decât pe puterile proprii).
Întrebări care mă depăşesc, dar poate putem schimba câteva opinii pe marginea lor.
Interviul este de bun simt. Nu da solutii ci doar descrie unele fenomene. Concluzia cu numai cine nu vrea sa munceasca, insa, miroase de la o posta.
Poti munci ca bou, doar pe „apa, paie si bataie”. Corelarea salariilor la nivelul european, ar trebui efectuata. Scuze, se gasesc oricind.
Sunt multe terenuri din extravilan, oferite la pret nejustificat de mare. Ele sunt doar terenuri agricole. Fara utilitati, fara asfalt, fara nimic. Toate sunt „de viitor”. Pina la citiva kilometri in jurul Bucurestilor, pe tot litoralul, etc.De unde atitea cereri solvabile? (Cererea nesolvabila nu se ia in calcul de piata ci de politicieni. Ba chiar si cererea solvabila, cit de mare poate fi? S-a facut un stfel de calcul? Si atunci? Daca oferta -de terenuri- este mult mai mare decit cererea, de ce mecanismele pietii nu regleaza pretul?)
Nu s-a observat in oferta terenurilor de pina acum, o specializare: cartiere muncitoresti, cartierele boemei, cartiere rezidentiale, cartiere ale micilor negustori. Investitorii sunt de vina. Ei s-au adresat doar unui singur segment de piata. De aici, micile firme au ridicat pretul la toate terenurile ca fiind rezidentiale. De unde atitia „rezidenti”?
Nu Romania poate profita de criza, dar oamenii cu lichiditati din tara, pot investi linistiti in afara, cumparind la preturi mai mici. Cam asa ceva se va intimpla si in tara. Cei presati de datorii vor vinde la preturi derizorii, cei care nu vor fi obligati (de lipsa de lichiditate), vor tine pretul. Banul va deveni mai scump, iar terenurile (si toate bunurile materiale) se vor ieftini. Criza ii favorizeaza pe cei cu lichiditati si ii pune in dificultate -pina la desfiintare- pe cei care traiesc din imprumuturi. Tabloul este general si vechi de citeva secole. Reactia oamenilor pe piata este identica si tine cont de „muschii” economici pe care-i au. Sau nu.
Este clar ca in conditiile in care activitatea de constructii se va restringe, somajul va lovi in cei care vor sa munceasca. Si romanii din UE, si lucratorii straini adusi la noi de cei ce nu vor sa ridice pretul fortei de munca la nivelul Europei. Iar in aceste conditii, oamenii politici din Romania trebuie sa se intrebe ce vor face daca miliardele trimise de capsunarii deveniti constructori, vor inceta sa mai curga. Asta e principala noastra problema.
Iesirea din criza pentru noi, rezida in cresterea productiei fizice (industrie, agricultura, servicii) si educarea populatiei sa consume productia autohtona. In acelasi timp, cresterea salariilor este benefica, pentru ca va mari cererea de produse (interne)si depozitele bancare.
La noi nu va exista o criza directa ci o reflexie a crizei generale. Poate fi contracarata, dar nu cu masuri gen: „marirea salariilor produce inflatie”. Micsorarea salariilor (premeditata), duce la micosrarea consumului. Deci, productia nu poate fi relansata. Sau, se consuma pe credite „cu buletinul”, ceea ce intareste sectorul specultiv din zona bancara (de obicei, la produse din import.) Asa s-a nascut criza. Atita timp cit tinem bugetarii, etc la nivel mic al salarizarii (din punct de vedere social subuman), nu facem decit sa incurajam recesiunea. Consumul ridicat, acoperit cu lichiditatile cetatenilor, asta este solutia.
Ridicarea nejustificata a preturilor, produce inflatia. Aici trebuie un control sever, care sa scoata din piata toti operatorii ce fixeaza preturi aberante. Nu la salarii joase ci la preturi joase trebuie sa va ginditi. (Romania deja a inceput sa depaseasca preturile europene la mai multe produse, desi pretul de productie e mai mic la noi, datorita aceleiasi tehnologii si fortei de munca mult mai ieftine.)
Cine are bani si o sursa legala si sigura de bani lichizi, nu are de ce se teme de criza. Poate chiar si face afaceri. Munca……..
Iata cateva propuneri de raspunsuri la cele 7 intrebari formulate de Dv., Domnule Stefan Maier :
1. Stiti cum se spune : prea multe informatii pot dauna la fel de mult ca si lipsa de informatii. Si mai e altceva : degeaba ai metode sophisticate de modelare matematica si metode precise de analiza daca informatiile obtinute nu sunt sintetizate si nu sunt trase concluziile necesare sau nu sunt luate masurile necesare.
2. Nu cunosc situatia financiara a d-lor Soros si Buffett dar am auzit in mass media ca Bill Gates ar fi “saracit” cu 10 – 15 mld USD.
3. Penalizarea celor neresponsabili de situatia create este posibila, dupa opinia mea, in orice tip de societate, nu este o inventie a capitalismumui. Stiti cum se spune : in razboi mor nu numai oameni vinovati, ci si nevinovati. Din pacate, Natura nu alege.
4. Reprezinta, intr-adevar, o reasezare a centrelor valorice ale Lumii catre sistemele economice mai putin sophisticate, mai proaspete.
5. Cred ca ati spus corect, “Corporatii responsabile” este o contradictie de termeni. Fiecare corporatie (responsabila) isi urmareste interesele proprii incat mi se pare imposibil sa se puna de accord (legea concurentei !).
6. Societatile de asigurari au sens ca entitati private pe timp scurt . Pe timp lung exista riscul, intr-adevar, sa se transforme in jucatori care spala bani. De ce? Pentru ca ele intai primesc bani si apoi dau. De primit primesc systematic iar de dat dau la date intamplatoare.
7. Cred ca aici “ati pus punctul pe I”.: Sistemul capitalist a ajuns sa creada ca poate functiona in virtutea inertiei, adica fara eforturi din partea cetatenilor. Chiar de curand am auzit la Euronews o parlamentara (a vorbit in franceza , nu i-am retinut numele) care a remarcat acelasi lucru : cum ca cei din Parlamentul European au impresia ca , ce se decide la Strasbourg se va aplica automat in tarile membre.
Stefan, si pe mine ma depasesc raspunsurile la intrebarile tale, pe care mi le pun si eu in forma fara sinteza. Mi-am raspuns astfel, la timpul dat:
1. Criza nu a fost (sau nu s-a dorit sa fie) anticipata in mod larg la nivel de informatie publica. In opinia mea, mass-media mare are o participatie de cover up la criza. Multi oameni atenti cu informatia au simtit ca un moment al „adevarului” vine si au investit in aur, au facut imprumuturi in termeni de criza, etc. Foarte putini, insa, doar cei care s-au informat si inteles „pe cont propriu” din surse separate de canalele centrale.
2. Cred ca situatia „geniilor” este foarte buna, financiar. Ei sunt intre salvatori acum dupa ce au folosit din plin gaurile din sistemul financiar. Nu cred ca sunt co-autori sau ca au influentat criza, ei sunt doar utilizatori si profitori eficienti ai ei.
3. Nu cred ca se va putea trece peste criza fara pedepsirea unor autori tehnici de mare rang. Insa un fel de cover-up continua. Se aude mult prea des „Este timpul acum sa gasim ce facem de-acum incolo, nu sa gasim vinovati” si mult prea putin „Top Wanted dintre cei care au exacerbat abuzurile”. Unul dintre motivele lipsei de incredere inter-bancare este, cred, legat de faptul ca autori ai marilor lacomii sunt inca in pozitii in care isi exacerbeaza lacomia. Nu cred ca are legatura cu comunismul, in nici o privinta. Are legatura cu natura umana ale carei instincte primare sunt lacomia (de tot) si frica (animailica).
4. Se vor reaseza cateva centre valorice ale Lumii. SUA, cred, ramane una dintre puterile mari (poate cea mai mare, in continuare) economica – insa si-a ruinat ceva important din credibilitatea economica (si seceventele rezultante din aceasta credibilitate). Domeniile de baza (energie, prodse/valoare tangibile) se intorc la rolul natural, desi bubbles si bullshit sunt inca tentante (energia „pur verde” de exemplu, foarte complicata tehnic inca si incapabila sa asigure in intregime sustinerea economica actuala).
5. Eu cred ca exista „corporatii responsabile” si ca ele au fost tot timpul acolo. Doar ca nu s-au vazut la concertul electrizant de falit dat cu „piata virtuala” si toate bubbles care s-au pus in secventa de la sfarsitul anilor ’90. Interventia Statului trebuie intarita in toate zonele in care se pot produce fraude masive, si cred ca asta se va intampla. Nu poate exista de-reglementare totala, lacomia umana de-abia asteapta, oamenii isi pierd mintile din cauza ei.
6. Asigurarile, prin definitie, reprezinta ceva in care tu pui bani sa fi protejat si daca nu se intampla nimic rau, doar ti-ai platit taxa de protectie. Daca se intampla ceva rau vezi bani inapoi (cateodata, daca esti atent la toate detaliile) iar altadata te trezesti fara protectie, sau cu mult mai putin decat te-ai fi asteptat, daca n-ai fost atent la footprints. Este zona de mare tentatie pentru facut bani usori, potential risc de initiere al marilor crize.
7. Nu cred ca are legatura cu caderea sistemului capitalist (am perceput si eu voci in concert pe tema data). Este o criza foarte serioasa din care nu se va iesi fulgerator, ulterior va avea probabil mari consecinte referitor la modificari structurale, dar atat. (Noi) Lumea suntem prosti, avem mereu ceva de invatat. Tocmai am mai invatat o lectie de mare efect.
Criza a dat semne, dar sistemul american nu le-a luat în considerare. Globalizarea face ca băncile, societăţile de asigurările, firmele de construcţii, instituţii financiare să cumpere pachete de acţiuni urcînd preţul. Sistemul de creditare american, sistem necontrolat de fisc – stat, a dus prin modul de recreditare fără acoperire la actuala criză.
Nu trebue să-i plîngem pe experţii şi consilierii financiari, căci cu toate pierderile nu vor rămîne cu bătrîneţea neacoperită.
Situaţia se va schimba, căci guvernele Europene, şi Noua Administraţie de Washington vor creea un sistem de control asupra tranzacţiilor speculative. Deci pentru o perioadă Capitalismul va deveni CONTROLAT. (în mod interesant se adevereşte una din tezele lui Marx) şi asta nu are nici o legătură cu Comunismul.
Eu am să-l parafrazez pe Abraham Lincoln:
„Câțiva pot trăi pe credit tot timpul, toți pot trăi pe credit câtva timp, dar nu se poate ca toți să trăiască pe credit tot timpul…”.
Inca din aceste prime ecouri rezulta, o data in plus, ca avem de-a face cu o cauzalitate complexa, adanca, ale carei efecte se vor simti pe termen lung. Orice interpretare simplista, de pe pozitii atotstiutoare, nu este in masura sa adauge nici o judecata de valoare.
eu le stiu, raspunsurile, da’ vorba lunga-i saracia omului. Asadar:
1) a fost de mult si de multa lume prevazuta trebshoara. Da’ cu necinstea si cu lacomia nu te potzi lupta matematic, ca lumea nu-i condusa dupa legi matematice…Ca dac-ar fi, eu ash alege presedinte azi pa *pi*, mane pa *e*…
2) buna, buna! Simplu de-ntzeles: cand ai jdamiliarde la dispozitzie si pierzi trei-15, nu prea conteaza…Ca totu’ e relativ. In ce ma priveste, cand am de gand sa investesc – shi W.B. o face cu cap – privesc banu’ ca p-un mijloc, la modu’ abstract. La nivelu’ meu, pot
(si-am patzit-o) privi cum pierd 10K parai intr-o singura zi, in a doua inca 5K samd. la rand, intr-o saptamana. Cand eshti convins ca ai dreptate, ce dulce-i victoria pe urma! Si da, mai uit la pretz in magazin, cumpar ce-i mai ieftin intotdeauna. Umblu in shlapi. Boala curata nene…
3) toate sistemele „pedepsesc” indiscriminat cand le merje prost. Toate.
4) ba da, era si timpul, eu am pus problema chiar cuiva din vest in 1990 si mi s-a ras in nas. Ca nu potzi trai miscand hartii…Cineva tre’ sa mai dea si cu sapa, ca de-acolo vine papa!
5) da
6) nu: asiguratorii/ fondurile de pensii practica un joc piramidal – e-n cartzi sa crape shandramaua mai devreme sau mai tarziu…
7) nu , americanu’ prefera sa traiasca clipa sa se indatoreze azi, ca mane nu sa shtie ce va fi. Shi-o trag copchii, ca-n Cartea Sfanta…
Las’ sa traga, da’ aviz romanilor, care-au cam luat-o p-aceeashi cale. Ca daca vrei o plasma, strange dom’le cureaua un an si ia-o cu cash, cu 15% reducere de pretz in loc sa dai 15% dobanda in rate. Da’ cu prosthtii’ nu poci sa te pui, ca e fudui…
Mi-a atras atentia un interviu pe aceasta tema cu presedintele companiei imobiliare Regatta din Bucuresti, Eduard Uzunov, care spune ca Romania ar putea exploata momentul de criza in avantajul sau. „Intr-un moment in care toata lumea este ingrijorata din cauza problemelor financiare globale, Romania ar trebui sa isi adune fortele si sa exploateze in mod clar si pozitiv aceasta situatie. Romania este o tara specifica, necomparabila cu Statele Unite, Canada, nici chiar cu Germania sau Franta. Cum suntem inca departe ca dezvoltare fata de alte state importante ale lumii, acest moment ar putea sa ne avantajeze, mai ales ca tara membra a comunitatii europene,” a declarat Uzunov.
El mai adauga ca nivelul de dezvoltare al Romaniei s-ar putea traduce intr-un avantaj in peisajul economic global atat de tensionat, tinand cont de faptul ca nu a fost direct si puternic afectata. Chiar daca unii ar putea lua stoparea tranzactionarii pe bursa atat in Bucuresti cat si la Sibiu ca un element soc, bursa romana este o piata foarte mica in comparatie cu gigantii de la New York sau Tokyo, ceea ce inseamna ca poate fi usor dezechilibrata.
Eduard Uzunov atrage atentia asupra catorva elemente ignorate la aceasta ora si anume lipsa – extrem de apasatoare – a infrastructurii (ex: drumuri), a caselor si birourilor in raport cu cererea evidenta pe piata. De asemenea el subliniaza ciclicitatea acestor evenimente si posibile efecte secundare.
„Criza este temporara si decizia de a investi trebuie bazata pe o serioasa si detaliata analiza economica care sa fie aplicata pe termen lung. Acest calcul este valabil nu numai pentru cumparatori, ci si pentru dezvoltatori si investitori.
In domeniul rezidential cererea de locuinte noi, de calitate, este reala si nevoia oamenilor de a-si ridica gradul de confort nu dispare.
Adevarata problema este una de adaptabilitate a bancilor la nivelul de pe piata al salariilor si preturilor. Aceste institutii trebuie sa se adapteze la ceea ce este pe piata pentru a ne putea califica la credite. Veniturile populatiei sunt in crestere, element care influenteaza direct cererea de produse imobiliare de calitate.
A sta si a astepta ca dezvoltatorii/proprietarii sa scada pretul nu este o solutie, ci mai degraba o fata morgana.
Nu ne putem compara cu piete ca cea americana sau chiar spaniola! La noi s-a construit putin…
Faptul ca unii dezvoltatori ar putea opri santierele, poate genera limitarea ofertei si chiar cresterea preturilor.
Un element important pe piata rezidentiala este „disparitia” investitorilor care cumparau zeci de apartamente in scop speculativ, focusul fiind acum pe end-user, ceea ce este o etapa normala in evolutia acestui segment de piata.”
Cine investeste in Romania este un vizionar, iar acesta este un moment foarte bun pentru a „ataca” oportunitatile care vor genera castig. Romania este o piata cu foarte multe oportunitati datorita nevoii de dezvoltare in toate domeniile de activitate.
„In afacerile imobiliare este extrem de important de retinut valoarea locatiei. Daca ne referim la terenuri, locatiile din interiorul orasului, mai ales cele centrale sunt unice, iar valoarea acestor proprietati va fi intotdeauna ridicata.
Un teren valoros, cu o locatie excelenta nu-si va scadea pretul, proprietarul sau preferand sa astepte trecerea crizei. Daca vedeti o oferta foarte buna este mai bine s-o cumperi acum! Acelasi algoritm este valabil si in cazul spatiilor comerciale, si ele o sursa foarte buna de venit.
Pe scurt, tensiunea este generala si golbala, afectand mai mult pietele imobiliare din statele mult mai dezvoltate. Poate si Romania va resimti anumite efecte, insa nu va asteptati sa gasiti diamante la pret de salam!,” a spus Uzunov.
Probleme ignorate: birocratia, cea mai importanta
„Sunt mai multe alte probleme care afecteaza piata negativ si sporesc starea de criza. Avem probleme cu obtinerea autorizatiilor si documentatiilor necesare de la primarii. Cand investitiile straine ar trebui incurajate si sustinute, atunci autoritatile se opun si refuza sa dea autorizatiile sau le dau foarte greu. Cu cat vin mai multe investitii – fie ele imobiliare, in infrastructura, in diverse domenii industriale etc. – cu atat mai bine este pentru Romania, dezvoltarea ei si corectarea imaginii la nivel european si, de ce nu, mondial. Refuzul de a le sprijini nu face decat sa dauneze unei intregi natiuni,” a declarat presedintele Regatta.
Este adevarat ca nu vor mai avea loc cresteri spectaculoase, agresive ca acum 10 ani. Piata imobiliara este extrem de complexa, incluzand servicii care pana acum nu au fost luate in seama.
„Evaluarile, studiile de fezabilitate, de oportunitate, brokerajul de credite si property management sunt doar cateva dintre serviciile a caror importanta a crescut semnificativ. Noi oferim aceste servicii, constienti fiind de faptul ca orice client are nevoie de un pachet complet.
Chiar acum, cand toata lumea este ingrijorata, lucram pentru clientii nostri, mai noi sau de traditie, avand o activitate constanta si sustinuta.
Poate termenul de one stop shop este fad, insa asta este ceea ce clientii trebuie sa primeasca. Indiferent de timpurile pe care le traim, mai bune sau mai grele, activitate exista, iar clientul este ocupat si presat, astfel incat are nevoie de parteneri solizi, care-l pot ajuta in orice aspect.
Doar cine nu vrea sa munceasca ar trebui sa fie ingrijorat,” a concluzionat Uzunov.
.
Nu sunt specialist in economie. Prin urmare, nu ma pot pronunta asupra crizei. Exista citeva probleme pe care le pot aborda.
Ca istoric, nu am vazut nici o civilizatie care sa traiasca din speculatii. Din asa ceva, nu s-a nascut nimic maret. Si daca s-a nascut, nu a durat.(Sper ca nu aveti mentalitatea comunista, de a considera toate formele de comert „speculatie”.)
Bogatia reala, este cea materiala: produse agricole, minerale, energie, forta de munca (intelectuali, muncitori, mercenari, etc.), industrie, cercetare. Banii si celelalte sunt doar forme de manifestare si de ajutor in circulatia primelor. O umbra. Cine se bazeaza doar pe umbra, risca sa piarda.
Sigur, pot fi contrazis.
Aceste forme sunt relativ noi in istoria omenirii. Si, daca ne gindim la falimentul sistemului in Franta sec. XVIII, sunt supuse greselii chiar de la inceputul istoriei lor. Nimic nou, din acest punct de vedere. (Desi se afirma ca SUA, si-au luat masuri de prevedere dupa anii ’29-’33. Se vede acum ca masurile au fost ineficiente, sau nu au fost respectate.)
Ceea ce ma mira pe mine, este confuzia sistematica raspindita. In primul rind, nu este vorba de capitalism/comunism. (Pentru ca nu exista un alt oponent al capitalismului.) In sinul capitalismului, exista o doctrina economico-politica, care supraliciteaza autonomia pietii. Se merge pina la a desfiinta rolul statului (in economie; si alte nastrusnicii in celelalte domenii, la fel de „eficiente”). Este doar un curent de gindire, criticat vehement de alte curente de gindire, tot capitaliste.
Acum, cind sistemul asta este clar falit, se striga in gura mare ca a murit capitalismul, si se doreste (de aceiasi oameni care neaga rolul statului) interventia statului. Dar nu la nivel punitiv, ci la nivelul acoperirii riscului celor ce rideau de stat…..Ei, care voiau un stat „0”, vor acum comunism, care inseamna stat 100%. Sau fac apologia comunismului, pe diferite tonuri.(Adica, tot a statului 100% prezent in economie -si in toate celelalte aspecte ale vietii.)
Mai mult, desi criza este provocata 100% de aceasta grupare (pornind chiar de la momentul infiintarii acestor firme de credite pentru case, conceptia lor sociala, etc.), nu ezita sa dea vina pe…ceilalti. An electoral, de…..
Domnul Maier, a reusit sa sintetizeze toate problemele ideologice ridicate de actuala criza. Ca de obicei, cu talent si clarviziune.
Ma tem ca raspunsurile nu se pot ridica la nivelul intrebarilor. Si oricum, mai devreme sau mai tirziu, va izbucni cearta pe aceasta tema. Desi, cei care sa mai sustina adevarul lucrurilor ce se dovedesc gresite, la modul dureros si evident pentru toata lumea, nu cred ca mai sunt. Macar pentru o perioada. Altfel, inseamna ca sunt inconstienti sau rauvoitori. Dar atunci, nu mai pot fi considerati de buna credinta sau democrati. Ei vor altceva decit capitalism. Iar asta e……..
Solutia?: masuri punitive pentru cei vinovati, reglementari mai bune, corp de control competent si corect.
Si poate o corecta informare a publicului, de catre mass-media. Si-n domeniul economic, si politic si…doctrinar. O discutie asupra principalelor doctrine economico-politice din sec. XVII incoace, cred ca se impune. Problema e cine sa scrie asa ceva: un istoric, un economist sau un politician?