Este greşit să aşezi păcatele acestei ţări pe spinarea partidelor. Toate categoriile sociale suferă de ce suferă şi clasa politică, iar politicienii sunt la fel de diverşi, în bine sau în rău, precum sunt profesorii, doctorii sau şoferii.
Rămâne însă faptul că acţiunile politicienilor, când sunt greşite, depăşesc prin amploarea consecinţelor răul provocat de ratările altora. Oare ce enormitate a unui grup profesional ar putea atinge dimensiunea catastrofală a ideii democrat-liberalilor, să treacă sarcina distribuirii ajutoarelor sociale de la Ministerul Muncii la … Biserică?
Preluarea şi redistribuirea impozitelor este legitimă doar pentru că societatea modernă a integrat principiul solidarităţii sociale. Administrarea acestui principiu ţine de una dintre cele mai înalte atribuţii ale statului. Să nu se înţeleagă un lucru atât de elementar tocmai de către cei ce îl reprezintă? Nici faptul că această prerogativă nu are cum să fie acordată altora decât autorităţilor publice? Cum să laşi în mâna unor incompetenţi cu responsabilitate scăzută, şi care nu pot fi trimişi în justiţie sub acuzaţia de abuz în serviciu, tocmai maşinăria redistribuirii sociale? Oamenii aceştia care ocupă demnităţi publice au jurat să respecte Constituţia. Oare ce or fi înţelegând din legea fundamentală?
Iar argumentele? De unde a scos domnul Emil Boc, un om de cu bun simţ odinioară, că Biserica ar fi mai puţin birocratică şi coruptă? Să nu fi auzit de seria continuă de scandaluri care o traversează? De plagiatele tezelor de doctorat de la facultăţile de teologie? De împărţirea pe bani a parohiilor? De fuga unor preoţi cu banii sătenilor? De aranjamentele din Dealul Mitropoliei? De faptul că Biserica la care se referă domnul Boc a înghiţit de câteva ori, pe vremuri, donaţiile pentru o Catedrală Ortodoxă? Nu se înfioară de faptul că preoţii au trădat secretul spovedaniei? De strânsa lor legătură, pe vremuri cu legionarii, apoi cu Securitatea?
În ce a fost Biserica eficientă? Ce probe are domnul Emil Boc? De 18 ani, Biserica e din ce în ce mai prezentă în şcoli. De 18 ani, violenţa, drogurile şi lipsa de educaţie proliferează. Dacă facem o corelaţie matematică între prezenţa Bisericii în procesul de învăţământ şi scăderea calitativă a vieţii şcolare, găsim un coeficient foarte mare. Ceea ce nu dovedeşte vinovăţia Bisericii în această chestiune. Probează în schimb totala ei inadecvare.
Însă, dincolo de orice discuţie legată de lipsa de eficienţă, birocraţie sau corupţie, o organizaţie privată, chiar dacă de utilitate publică, cum este Biserica, nu poate căpăta prerogative specifice puterilor statului.
Am văzut persoane cărora propunerea PD-L le-a stârnit un val de râs, încântaţi să fredoneze: „Cât de haioasă şi nebună este România!” Nu a trecut mult timp de când Dan Voiculescu protesta împotriva găurilor negre de la Geneva. De ce nu s-ar prinde şi domnul Emil Boc, împreună cu tovarăşii săi, în marea horă cu obscurantismului?
Ceea ce au făcut liderii conservatori ţine de o exhibare hilară, dar fără miză. Iniţiativa PD-L are însă grozăvia unui viol anticonstituţional. Un viol organizat, căci ar fi componentă a programului de guvernare gândit să implice Biserica „în procesul de consolidare a societăţii”. (Propunere ce reclamă, culmea, responsabilitate şi respingerea improvizaţiilor populiste şi politicianiste.) Temele mari ale civilizării României sunt plasate astfel în categoria derizoriului şi a ipocriziei. Cei ce preferă să vadă numai partea comică a faptelor ar fi poate bine să-şi amintească că, de 70 de ani, în spatele derizoriului şi ipocriziei au crescut faptele cele mai cumplite.
Sigur ca aveti perfecta dreptate, domnule Andreescu. Dar ceea ce ma ingrijoreaza la fel de mult ca si miopia politica a „servitorilor alesi ai cetatenilor” este aceasta reactie subvesrsiva a celor pusi in grija apararii bisericii de critici.
Dupa cum vedeti, chiar si la aceasta postare, au venit cativa indivizi sa lase „note negative” fara a avea niciunul dintre ei curajul necesar sa-si expuna punctul de vedere, fie el si critic la adresa articolului.
Anton, am mai explicat aceasta reactie de dezavuare anonima, intr-un ecou la articolul „Stiinta si Religie – dialog imposibil?”.
Au gasit unii o cale sa se puna bine cu Doamne-Doamne, dand note de 1 la articole care puncteaza anacronismul, coruptia si racilele care abunda in BOR in spatele unei groase perdele de tamaie.
Mi-ati luat-o inainte, domnilor Constantinescu si Maier. Este exact ceea ce observam si eu: avem cititori crestini fundamentalisti pe site-ul ACUM. Nu cred insa ca motivatia este „cumpararea” unei parcele din Rai. Este pur si simplu rautatea tipica a fundamentalistului crestin ortodox (si anonim pe deasupra). Care nu da doi bani pe semenul sau atata vreme cat nu e de aceeasi parere cu el. Si, eventual, un ban in plus atunci cand este. Desi nu-i sigur.
Mai précis, la ce ajutoare sociale va referiti, domnule Andreescu? Daca ar fi vorba de ajutoare sociale in bani (sa zicem, cele privind cheltuielile pentru caldura), sigur ca Biserica nu trebuie sa joace niciun rol.
Dar mai exista si ajutoare sociale in natura – de exemplu imbracaminte sau alimente pentru saraci – unde Biserica poate avea un rol pozitiv (in fond si in Occident exista asa ceva – distribuire de ajutoare prin intermediul organizatiilor caritabile, patronate de Biserica, fara alcatuirea unor acte contabile).
De acord cu Dv. ca Biserica nu e mai putin birocratica sau corupta decat celelalte institutii sau categorii sociale – sunt doar cunoscute atatea cazuri prezentate in mass media. In ce cred eu ca Biserica ar trebui sa se implice mult mai mult decat o face – in educatie si promovarea moralei in general, nu neaparat crestine.
Foarte multe inaugurari de institutii in orase au loc in prezenta unui sobor de preoti. E un lucru bun dar din pacate se exagereaza. In schimb nu am auzit ca dupa o bataie intre doi elevi in curtea scolii sa fie invitat in clasa sau la un post de televiziune un reprezentant bisericesc ce sa predice legatura dintre eveniment si morala sau educatia crestina, explicand elevilor natura antisociala a violentei.
A crescut numarul de accidente rutiere raportat la populatie ? Si aici Biserica poate juca un rol, analizand cauzele . Poate cei care provoaca aceste incidente stradale au nevoie de mai multa liniste sufleteasca – stress-ul si goana perpetua dupa bani pot provoca un dezechilibru psihic. Aici un reprezentant bisericesc – prin actiuni in mass media si nu numai in interiorul lacasurilor de cult– poate juca un rol mult mai important decat in a distribui ajutoarele sociale. Aici cred ca Biserica ar trebui sa se implice mult mai mult. Efectele ar fi benefice.
Consider ca initiativa PD-L de “implicare a Bisericii in procesul de consolidare a societatii” a fost, in sine, buna, dar numai in sensul implicarii ei din punct de vedere moral si educativ.
In final, aveti dreptate in privinta opiniilor din articol, chiar daca nu perfecta…
P.S. As vrea sa cred ca, in expresia Dv. “…domnul Emil Boc, impreuna cu tovarasii sai…”, cuvantul “tovarasii” nu are sensul cunoscut dinainte de 1989.
Nota redacției: Domnule Culetu, în cazul în care aveți vreo afiliere cu PD-L, să o faceți cunoscută, este extrem de relevant în astfel de cazuri.
Tin sa precizez ca nu sunt afiliat niciunui partid politic din Romania.
Nu poate fi decit merituos ca Biserica sa mobilizeze crediniosii pentru asistenta celor in nevoie; daca obtine resurse din activitatile ei economice, sa le imparta ce oamenii nepastuiti. Dar sa primeasca banii pe care institutiile statului au obligatia sa le imparte beneficiarilor – luindu-si partea, s-ar putea altfel -, nu se poate.
Aceasta ar insemna ca statul sa oblige beneficiarii asistemtei sociale fara religie, sau de religie diferita, ori chiar cineva de aceeasi confesiune, dar avind o atitudine anticlericala – sa intre in legatura cu o biserica in care nu crede. Ar fi un viol al constiintei.
Daca Parlamentul ar introduce o lege in acest sens, aceasta ar fi neconstitutionala. Oricine o va putea ataca in justitie. Iar daca judecatorii din tara nu inteleg aceste principii ce tin, totusi, de abc-ul unui stat democratic, intr-un tirziu Curtea de la Strasbourg va pune lucrurile la punct.
Aceeasi idée am vrut s-o exprim si eu, domnule Andreescu. Cand am spus de ajutoare sociale pentru saraci (sa zicem imbracaminte), m-am referit la donatii din partea credinciosilor. In ceea ce priveste alimentele , m-am referit la , sa zicem, o masa pe zi , din fondurile Bisericii (folosind ca intermediar o organizatie caritabila). Deci nici vorba de bani de la buget.