Avionul mă duce pentru ultima oară
acasă.
Din țara caselor înflorite și a zidurilor
îmbrăcate în poeme,
în care, odată, am venit
cu un vis.
Aș vrea să cobor direct în norul
de asupra căruia zbor.
Lumina amintirilor îmi înghite lacrimile.
La aterizare îmi voi abandona visul în aeroport.
Dumnezeu va avea grijă să-l găsească cineva
care îl merită! (Atâta imi trebuie,
sa ma acuze, pentru asta, de terorism!)
P.S.Pe unul dintre zidurile pe care mi le-ai arătat
chiar tu vei scrie cu ochii
patru randuri
din ultimul meu poem.