Cum să cuprinzi necuprinsul?
Cum să prinzi în braţe marea neîmbrăţişată,
Mişcarea fluidă a norilor pe cer,
Nestatornicia vântului,
Eterna penetrare a luminii în întuneric
Şi nevoia de dragoste a unui copil?
Cu o simplă îmbrăţişare
El strânge la pieptul lui nu doar un trup,
Nu doar o inimă ce primeşte căldura suflării lui
Ci încrederea în forţa unui adult,
Ce-i asigură zile însorite pe câmpul de joacă,
O lume fericită şi îmbelşugată
Şi promisiunea unui univers fără probleme.
In schimb el ne oferă
Mângăierea uşoară a mânuţelor lui
Innodate în jurul grumazului nostru
Şi în această febrilă demontraţie de dragoste
Trebuie să ne ascundem din ochi teama
Că lumea nu-i aşa cum o percepe el
Şi că limitaţia noastră
Va alunga soarele din privirea lui.
Atit de frumos spus si atit de adevarat!!!!
Felicitari!