claustrat în adâncul tăcerii…
cucul migrează
într-un septembrie
pervertit la plăceri.
aşchii din turnul babel,
sparg geamul vitrinei,
în care manechine mimează bucuria.
*
fragmente de viaţă,
poştaşul
duce în geantă.
ceasurile îşi răsucesc viclenele limbi,
în timp ce şnururi de ploaie
sugrumă
pe cei ce aspiră aromele toamnei.
*
picături de ploaie-
salivă cu gust de boia de argei,
la streşini.
singurătatea trage spre mal iarba mării.
toamna coace în boabe de struguri,
voioşia.
ficusul-
printre cruci de lumină,
închide
în
tăcere
neodrăslite flori.
*
soarele scapătă;
ţăndări
din
bucuria de a fi copil
în
dulcea beţie a nimicului.
degete
acoperite de valuri.
sete înecată în haos;
foame-în minciună;
conştiinţă aruncată în spirală tăcerii.
înnorat pe alocuri,
hârşâit de paşi prin frunze;
giruetă de amintiri pioase prin aşternutul Fecioarei…
ajuns la finiş,
cronometrul a înţepenit.