claustrat în adâncul tăcerii…
cucul migrează
într-un septembrie
pervertit la plăceri.
aşchii din turnul babel,
sparg geamul vitrinei,
în care manechine mimează bucuria.

*
fragmente de viaţă,
poştaşul
duce în geantă.
ceasurile îşi răsucesc viclenele limbi,
în timp ce şnururi de ploaie
sugrumă
pe cei ce aspiră aromele toamnei.

*

picături de ploaie-
salivă cu gust de boia de argei,
la streşini.

singurătatea trage spre mal iarba mării.

toamna coace în boabe de struguri,
voioşia.

ficusul-
printre cruci de lumină,
închide
în
tăcere
neodrăslite flori.

*

soarele scapătă;

ţăndări
din
bucuria de a fi copil
în
dulcea beţie a nimicului.

degete
acoperite de valuri.
sete înecată în haos;
foame-în minciună;
conştiinţă aruncată în spirală tăcerii.

înnorat pe alocuri,
hârşâit de paşi prin frunze;
giruetă de amintiri pioase prin aşternutul Fecioarei…
ajuns la finiş,
cronometrul a înţepenit.