Deseori, medicamente introduse in practica medicala, pe baza unor studii meticuloase, se dovedesc totusi mult mai putin eficace in realitate. Inselatorie? Incompetenta?
Nici una, nici cealalta.
Sistemele de control extrem de aspre fac frauda stiintifica practic imposibila. Orice medicament strabate o cale de multi ani in studii de laborator si pe animale, pana sa fie aprobata incercarea lui clinica, si, in cele din urma, comercializarea lui. (Un medicament «de ultima ora» de astazi este rodul progreselor «de ultima ora» de acum…4-5 ani, sau chiar mai mult!). In plus, fiind vorba de investitii de zeci de milioane de dolari (sute, pentru medicamentele majore, cu adevarat inovative), echipele stiintifice carora li se incredinteaza aceste proiecte sunt compuse din profesionisti de elita.
Iata motivele reale ale discrepantei:
1- Medicamentele sunt testate in conditiile unei ingrijiri medicale ideale: luate la ore precise, in conditiile prescrise de producator, sub urmarire medicala atenta, clinica si de laborator; inutil de adaugat ca aceste NU sunt conditile folosirii de zi cu zi…
2- In cadrul testarii, se asigura continuitatea tratamentului; ori, una dintre principalele perceptii gresite ale multora este ca disparitia simptomelor face medicamentul inutil – si deci, ca este permis ca el sa nu mai fie luat. Precum spunea odata o femeie foarte inteligenta : « Pacientul NU reactioneaza la penicilina pe care NU o ia!»
3- In fine, in viata reala, sunt luate deseori, in paralel cu medicamentul in cauza, alte medicamente, cu care el poate interactiona. Nu intotdeauna exista stiinta si rabdarea (la pacient, dar din pacate nici la medic) de a verifica eventualele interactii ale unui nou medicament cu cele deja late de pacient. In plus, multe medicamente sunt (pe nedrept) percepute ca fiind « neglijabile », deci, chiar in ipoteza unei maxime atentii, acestea «se pot strecura» neobservate. Ori, deseori, tocmai aceste medicamente «banale», disponibile fara reteta de la doctor, pot fi «interactori» puternici. De pilda, un simplu Nurofen poate contracara efectele diureticelor si precipita insuficienta cardiaca, la un pacient pana atunci compensat.
Deci, daca suntem capabili sa urmarim cu atentie – si sa respectam – indicatiile de pregatire ale unei portii de macaroane cu sos, la cuptorul cu microunde, poate reusim totusi sa o facem si in privinta vietii, sanatatii, si a medicamentelor noastre…
Este foarte adevarat! Acum se acorda o importantza extrema testarii medicamentelor; de aceea un medicament nou are nevoie de cel putin 10 ani de cercetare, de la testarea sa pe tesuturi, pe cobai, …si pana la testarea lui pe germani inainte de a fi adus pe piata in SUA.
Nu este vorba de nici un banc: medicamentele produse in SUA nu pot fi testate pe americani in penultima faza intrucat e vorba de „liabilities”: companiile respective risca sa dea faliment daca au vreun proces care sa se soldeze cu pierderi astronomice, dupa legile americane. Asa ca aceste companii propun testarea medicamentelor…in Europa, mai precis in Germania. Este cazul la foarte multe medicamente anticancerigene, unde pacientii germani nu pot da in judecata companiile respective (legile fiind diferite fatza de SUA).
In trecut a existat multa lipsa de responsabilitate in domeniul lansarii medicamentelor noi. De exemplu, in cazul Thalidomidei, medicament vandut cu multa usurinta fara a fi fost testat suficient, s-a constatat ca in loc de un singur izomer erau prezenti doi izomeri (amestec racemic). Al doilea izomer era responsabil de toate accidentele teribile petrecute: copii nascuti fara maini si fara picioare, prin anii 60).
A fost cel mai groaznic accident de medicatie din istoria omenirii!
Azi, medicamentul respectiv, avand evident numele schimbat, are un succes extraordinar in tratarea …leprei!
In alta ordine de idei:
BINE AI REVENIT!!