Tzipi Livni este succesoarea lui Ehud OlmertSub presiunile propriului său partid centrist, Kadima, Ehud Olmert are obligaţia să demisioneze, chiar fără o prea mare tragere de inimă, lăsând locul şarmantei şi inteligentei Tzipi Livni, a doua femeie Prim ministru din istoria Israelului după Golda Meir.
Mulţi dubitativi admit cu greu capacităţile feminine la şefia statului, concedând totuşi că Golda Meir, celebra „damă de fier”, care a dirijat Israelul între 1969 şi 1974, a constituit o excepţie într-un context istoric particular.
Precum Golda Meir, doamna Livni este şef al diplomaţiei israeliene, urmând ca actuala funcţie de Prim Ministru să se concretizeze după alcătuirea noului guvern, obiectiv nu tocmai simplu în ceea ce o priveşte.
Ca în toate partidele, întemeiate pe principii democratice, în Kadima este garantată libera opţiune a fiecărui membru, cea ce a permis miercurea trecută, un scrutin extrem de restrâns: 43,1% pentru Tzipi Livni şi 42% pentru rivalul său Shaul Mofaz, ministrul Transporturilor. Contrar acestuia din urmă, chipeşa d-nă Livni n-a fost niciodată anchetată de justiţie.
Astfel, constituirea unei noi coaliţii guvernamentale se anunţă destul de laborioasă, ţinând cont de reticenţele actualei coaliţii faţă de Tzipi Livni, ca şi de adversităţile din interiorul propriului partid.
Pentru asamblarea unei majorităţi, nu-i rămân decât 42 de zile de labur, eşecul conducând, indubitabil, la alegeri anticipate peste 90 de zile.
Un trecut militant glorios
Avocata Tzipi Livni este la vârsta (50 de ani) când bătăioasei militante de dreapta, membră a Mosadului timp de 4 ani, între 1980 şi 1984, i se asociază înţelepciunea omului de stat cu înaltele răspunderi ale unui ministru de Externe.
Foarte puţine informaţii circulă în privinţa angajamentul ei în cadrele armatei secrete israeliene.
Se spună că activitatea îi era bazată la Paris, unde participa ca factor determinant la lichidarea terorismului arab din Europa. „Nu se ştie exact, notează Peggy Cidor, de la „Jerusalem Post” ce misiune avea, dar eu nu mi-o imaginez ieşind dintr-o gură de canalizare cu un cuţit între dinţi, aruncându-se asupra unui Pelestinian ! Bănuiesc că avea, mai de grabă, un loc de responsabilitate.”
Dubiul a fost, în tot cazul, întreţinut în mod savant.
Contribuţia ei, alături de Ariel Sharon, la prestigiul Israelului în lume, a fost remarcabilă, permiţându-i o carieră politică fulgurantă.
De la ambii părinţii, militanţi în Irgun, branşa armată a sionismului radical, a moştenit patriotismul pentru un Israel înconjurat şi ameninţat în permanenţă de cei care-i contestă existenţa istorică, prezicându-i dispariţia în apele mării…
Fără pată în viaţa politică
Ambiţioasă, dar onestă, Tzipi Livni nu admite ratările lui Ehud Olmert în războiul din Liban din vara lui 2006, şi nici celelalte probleme cu care este confruntat şeful guvernului în momentul de faţă, cerându-i cu fermitate părăsirea funcţiei.
„Ea se prezintă ca înlocuitoarea naturală a primului ministru, subliniază Michel Warschawski, intelectual de stânga izraelian. Este adevărat că alături de pigmeii care o înconjoară, are aerul de gigant. Nu cred că a fost surprinsă vreodată spunând prostii. Ea înţelege realităţile internaţionale şi vede dincolo de Israel şi de administraţia Bush, contrar multora.”
După mass media israeline, T. Livni poate conta pe popularitatea şi pe reputaţia ei de luptătoare cu care şi-a asigurat această ascensiune politică scânteietoare.
Printre obiectivele propuse, figurează găsirea de soluţii cu privire la „ameninţările exterioare” asupra securităţii Israelului, necesitatea de a exploata şansele ce fac să avanseze procesul de pace cu Palestinienii şi, bineînţeles, o paradă faţă de incertitudinile economice provenite din criza mondială actuală.
Le negociator palestinian Saeb Erakat, a exprimat speranţa că victoria Tzipiei Livni va antrena negociaţii serioase în momentul când Israelienii şi Palestinienii vor să parvenă la un acord de pace până la sfârşitul anului.