În ultima săptămînă de stat la Londra, am văzut-o. Am aruncat o privire întîmplătoare pe geamul proaspăt spălat de ploaia londoneză. Un zîmbet al ei a adus o rază de soare printre nourii plumburii. Am coborît din bus, urmărind-o; m-am aşezat lîngă ea în micul restaurant de lîngă Edward Theater.
Mi-am comandat o cafea şi un sorbeu, dar o sorbeam pe Ea, din toată fiinţa-mi de proaspăt licenţiat.
Era ceva greu de descris, păr şaten, ochii de un verde intens, ten creol, mişcări unduitoare. Mi-a aruncat o privire scurtă, eu scuzîndu-mă într-un lac de sudoare. Mi-a atins mîna, şi o voce suavă, dar fermă, ca valurile oceanului copilăriei mele, m-a îmbrăţişat \”nu eşti primul care se zgîieşte la mine\”. O atingere caldă, de o tandreţe electrizantă. Am bîiguit cu o voce sugrumată dacă pot să o conduc spre casă. Cu nonşalanţă am primit un DA, ce mi-a luminat sufletul. Drumul a trecut prin librăria şi magazinul de CD-uri din Oxford street, ca apoi să poposim într-un Jazz Bar de pe celălalt mal al Tamisei, nu departe de Globes. Noaptea înstelată am petrecut-o pe băncile teatrului, ea urmărind jocul de pe scenă, eu savurîndu-i profilul, îmbătîndu-mă cu parfumul ei. În fine, am ajuns în faţa portalului unei grădini, în fundal citindu-se o casă veche. M-a invitat la ceaiul de ora 5.
M-am întors în mansarda mea din capătul celălalt al oraşului. Eram fericit, dar înspăimîntat de această întîlnire. M-am simţit de parcă aş fi revenit din alte lumi, lumi împletite cu vechile poveşti şamaniste ascultate la focul de vreascuri în Australia copilăriei
Îmbrăcat sport elegant, cu un buchet de NU-MĂ-UITA, m-am prezentat la ora 5. O doamnă între două vîrste m-a condus în salonul ornat iudaic. Tînăra, Miriam, a apărut şi ea îmbrăcată elegant, pe jacheta turchiz o broşă celtă, în deget un inel oriental filigramat. Am petrecut o după-amiază de frînturi de povestiri, familia mea fiind în Mellbourne, unde bătrînul s-a retras din tumultumul Sydney-ului cînd m-am născut. Conducîndu-mă prin grădină m-a invitat să o vizitez la Jerusalem, săptămîna următoare.
Oricum peste cîteva zile trebuia să mă întorc la ai mei, ce conta pe ce rută, aşa că am ales ruta Orientului poposind la Jerusalem. Suntem împreună de o jumătate de veac, fiecare zi întărindu-ne iubirea, prietenia, parteneriatul. Fiecare clipă ne bucurăm unul de prezenţa celuilalt, în eternitatea iubirii, înţelgerii şi prieteniei.
