Să te abaţi din drumul spre Poiană,
Doar cu un pas să te îndrepţi spre piscuri
Fără să ştii de necuprins şi riscuri,
Ca să găseşti a regelui coroană.
Stânci spre senin sunt două albe discuri.
Ajungi solemn erou într-o icoană
Cu-n alb trăpaş ce a pornit în goană
Să smulgă ramul corbilor din pliscuri.
Pe bănci stau Juni. Un buzdugan în aer.
Sub strâmt podeţ se zbate un pârâu.
Descurc al clipei nestatornic caier,
Mă ung cu boarea tainei până-n brâu.
Aud un tropot şi-ngânat de-un vaier
Se-ntoarce calul, să îl iau de frâu.
11 august 2007