Nobilimea şi plebea, împreună la târgul din São Jão da PesqueiraAstăzi vă invit la o incursiune în spaţiu şi în timp la unul dintre nenumăratele Festivaluri medievale care animează lumea în lung şi-n lat.
Hai la târgul medieval, neamule!
Ne oprim în São João da Pesqueira, localitate din Nordul Portugaliei, unde se desfăşoară în fiecare an Târgul Vindouro. Pretextul este promovarea vinurilor din regiunea râului Douro, prima regiune viticolă demarcată din lume. Producătorii din regiune îşi expun vinurile de masă sau de Porto în pavilionul din centrul localităţii, în timp ce străzile dimprejur se tranformă într-un târg medieval în aer liber. Vânzători de produse naturale, ghicitori în cărţi şi stele, saltimbanci şi actori ambulanţi refac atmosfera de demult. Cimpoieri şi toboşari se plimbă agale urmaţi de o droie de copii hiperactivi.
Atmosfera este de sărbătoare şi populaţia aderă cu entuziasm agăţând la ferestre steguleţe şi ştergare. Aşa se distrează plebea, în timp ce nobilimea se pregăteşte pentru cina de gală. Diseară suntem cu toţii invitaţi la petrecerea dată de Marchizul de Pombal, cel care, în anul 1755 a reconstruit Lisabona distrusă de cutremur iar în 1756 a avut iniţiativa creării regiunii delimitate de producere a vinului de-a lungul râului Douro.
Un primar cu idei
António José Lima Costa, primarul din São João da Pesqueira ne descrie evenimentul astfel: “Am conceput acest model, unic la nivelul Portugaliei, fiind legat printr-un cordon ombilical de naşterea regiunii demarcate a râului Douro. Regiunea a fost fondată acum 250 de ani de Marchizul de Pombal, iar noi am profitat de această temă pentru a promova vinurile noastre.
Succesul acestei cine pe o organizăm în fiecare an, se datorează recreării epocii pombaline. Ne aflăm într-un scenariu minunat, un palat superb din secolul al 18-lea, palatul Cidrô de aici din São João da Pesqueira. Şi de îndată ce intrăm, parcă am face o călătorie în timp şi ne întoarcem la epoca Marchizului de Pombal. Toate decorurile, muzica, discuţiile, jocurile de societate, toate momentele ludice se încadrează în acea epocă.
Acesta este şi obiectivul: să ne întoarcem în istorie şi în timp pentru a fugi, puţin, de situaţia în care ne aflăm şi sper că această întoarcere în timp le va face bine tuturor vizitatorilor care se află aici”.
La palatul Marchizului de Pombal
Accept invitaţia primarului şi drumul iluminat de făclii ne conduce printre rânduri-rânduri de viţă-de-vie până la palatul unde ne întâmpină chiar Marchizul de Pombal şi consoarta sa. Îi salut, iar Marchizul răspunde cu eleganţă că este încântat de prezenţa mea!
Intrăm în grădina palatului, printre alţi Marchizi şi Marchize şi nobili contemporani care mai de care mai produşi, deh, au şi portughezii fiţele lor. Arlechinul face pe maestrul de ceremonii. Îmi vine şi mie rândul şi sunt prezentat societăţii alese: “Dom Corneliu, Conde da Transilvânia”.
Toboşarii marchează cadenţat un număr de jonglerie cu steaguri lansate cu mînile şi cu picioarele sub privirile uluite ale nobilimii de moment.
O iniţiativă memorabilă
În sfârşit suntem invitaţi în curtea interioară a palatului unde ne aşteaptă mese îmbelşugate cu produse contemporane şi stacane de vin. Dar înainte de festin, Marchizul de Pombal are ceva important de anunţat, de fapt pretextul care ne-a adus la São João da Pesqueira: “Constatând că este necesară recuperarea reputaţiei şi calităţii vinurilor noastre, precum şi fiscalizarea preţurilor şi protecţia culturilor de viţă-de-vie de pe valea râului Douro, spre binele comerţului nostru şi spre binele patrimoniului naţional, decretăm prin lege crearea Companiei Generale a Culturii Viţei-de-Vie de pe valea râului Douro.
Această companie va avea exclusivitatea de a stabili principalele soiuri de vin produse aici. Compania va supraveghea respectarea legii, având puterea de a pedepsi fraudele. Compania va mai avea exclusivitatea de a stabili preţurile pentru fiecare soi de vin, de a le exporta şi de a fabrica şi vinde rachiu în nordul regatului”, anunţă cu surle şi trâmbiţe prietenul meu Marchizul.
Iniţiativa stârneşte ropote de aplauze şi începe balul: arlechini, saltimbanci, menuete şi arii de operă entuziasmează comesenii în timp ce vinurile înmoaie seara rece de Septembrie.
Într-un târziu ne luăm la revedere de la minunatul secol al XVIII-lea. Mă întorc în 2008 cu nostalgia de a fi fost, pentru o seară, Contele Transilvaniei la curtea Marchizului de Pombal. Măi, aduceţi, măi odată caleaşca aia!