Din nou la scoala… Pentru unii prima zi din lungul sir al celor menite sa le desavarseasca educatia, sa le imbogateasca cunostintele, sa le dezvolte cultura generala…Nu vor lipsi emotiile parintilor, lacrimile sau zambetele fortat-curajoase ale copiilor. Toamna reprezinta un inceput al unui ciclu pe care ni-l amintim cu totii din postura de elevi. Dar cati ne mai amintim prima zi de scoala? Trecand usor ca inaltime de nivelul bancii, cu parul frumos aranjat si prins in codite, fetele, cu carare atent facuta, baietii, cu hainele noi, scrobite, aranjate de cu seara si puse pe umerase, paseam acum multi ani fiecare curiosi sa aflam cine va fi “Doamna”. “Doamna”, aceasta persoana care pentru fiecare copil reprezinta timp de patru ani a doua mama: mama de la scoala.
“De unde stii?” – “Mi-a spus Doamna” – si glasul copilului se umple de mandrie, de importanta, pentru ca invatatoarea este autoritatea morala, adevarul, informatia. Doamna stie. Ea nu greseste niciodata.
Cati dintre noi constientizam si apreciem asa cum trebuie importanta profesorului in societate? Mai stim ceva de profesorii nostri? Sunt oare azi batrani si bolnavi? Au murit oare? Cine poate stii? Rar ne mai intoarcem cu gandul la ei. Ca si politicienii, poate doar in prima zi de scoala. Cat din personalitatea lor insa nu am imprumutat si noi? Cat din gesturile si atitudinea lor a influentat poate intreaga noastra viata, cariera, eu-l nostru?
Elevi mai mari apoi, rebeli si distrati, sau timizi si interiorizati, am trait fiecare cate o dragoste nemarturisita pentru cate un profesor. Pasiuni mai mult intelectuale starnite de idealuri.
Pasesc din nou copiii in scoli. In paragina, in renovare, mici, mari, sau chiar luxoase unele, vor fi pentru fiecare copil mediul in care inca un an scolar va trebui sa se simta ca in a doua casa, o casa care va trebui sa-l atraga, sa-l faca sa se simta important, sa-si gaseasca locul firesc, sa se simta dorit si rasplatit pentru fiecare efort de a invata mai mult si mai bine.
Ultimii ani nu au fost tocmai cei mai buni pentru invatamantul romanesc. Ba as putea sa spun ca din contra. Insa nici nu vreau sa critic. Rau sau bine, tot ceea ce se intampla in educatie, tine de aportul fiecaruia dintre noi. Sa criticam mai putin si sa venim cu idei, proiecte, propuneri. Si sa invatam sa nu mai injuram la modul general. Nu e benefic. Nu ajuta la nimic. Va propun sa promovati pe revista ACUM, de cate ori aveti ocazia, elevi, profesori, persoane care vi se par demne de increderea tuturor, si care pot, prin meritele lor, sa incerce sa scoata din marasm invatamantul romanesc. Performanta exista. Si prin ei, prin elevii si profesorii nostri merituosi, Romania e o tara perfectibila. Dar atata vreme cat vor fi popularizate in mass – media doar nume de profesori sau elevi legate de scandaluri, cei buni, cei talentati, cei performanti, vor ramane intr-o nepermisa si nemeritata umbra.
Sa incercam sa reascultam insa luni – 15 – primul clopotel. Daca vom reusi sa-l reauzim, si, impreuna cu el, vacarmul si rasetele zglobii ale copiilor bronzati dupa vacanta, un pas va fi facut. Un pas mic dar important in implicarea de care avem atata nevoie.
Domnule Constantinescu,
Din pacate, potrivit studiului PIRLS (care masoara nivelul de intelegere al unui text la finele claselor primare si capacitatea de citire si interpretare) Romania se plaseaza pe locul 36 din 45, fata de locul 22 cit ocupa la penultima evaluare din 2001. Suntem cot la cot cu Trinidadul, Iranul, Indonezia, Quatarul sau Africa de Sud. Am citit de curand despre aceste rezultate si m-am infiorat. Din licee ies pe capete semi-analfabeti.
Bineinteles ca exista si cateva licee foarte bune, mai ales in orasele mari, dar si aici nivelul se pare ca scade.
Aveti perfecta dreptate cu manualele. Dar, (caci din pacate si aici e un „dar”) in ultimii ani manualele nu mai sunt decat o afacere. Nu mai conteaza CE scrie in ele, ci conteaza cine le produce si ce comisioane da respectivul pentru a castiga licitatiile.
Nici invatamantul universitar nu sta mai bine. Sunt facultati unde te poti inscrie..doar cu buletinul. Nu mai dai nici macar o admitere de ochii lumii.
Eu am fost impresionat de calitatea educatiei in tara. In linii mari, exista destui copii care fac fata cerintelor scolii. Mai putin impresionat am fost de calitatea unor manuale scolare, care parca vor sa fie exemple de ermetism, facute mai mult pentru profesori decat pentru elevi.
Stimata Lorena
(imi permit sa va scriu in stil american:)
La ultima mea vizita in tara din aprilie am vazut in special manuale de chimie cu intrebari cu totul incuietoare pentru elevi (si cu raspunsuri gresite chiar). Am vazut elevi buni, care straduiesc din toata inima sa invete cat mai bine, dar am vazut si tineri cu totul analfabeti care au spus ca nu au urmat scoala pentru ca nu au avut bani de caiete si creioane (ceea ce este inadmisibil). Evident ca nu exista organe de control si de interventie care sa-si faca datoria. In curand voi fi din nou in tara si sunt curios cum evolueaza lucrurile.
Aici unde sunt eu, romanii au o presa excelenta, dar cred ca unele generatii noi vor schimba lucrurile, si nu in bine.
Insa nu fac parte dintre cei care condamna vehement tanara generatie pentru toate relele, mai ales ca este surprinzator de cunoscatoare in domeniul computerelor si faptului ca totusi ei sunt mai evoluati decat generatiile vechi in multe directii.
Problema cea mai grava a Romaniei de azi este cu mult mai generala: lipseste „raspunderea cu consecinte”, sau cum se spune in tarile Anglo-Sacone „accountability”.