Grea-i această metaforă, grea ca o maşină de război,
grea şi ameninţătoare…
Mă tocmesc la marginea ei,
îi ascut colţii ― o remuşcare ce se rupe din vis.
Părăsesc ca pe o soră umbra
pe care am scris deja prima jumătate a poemului.
Izbesc poarta de lemn a icoanei
şi iau cu mine tonul înalt al trompetelor ultime.
Grea-i această metaforă…
Grea răsuflarea tatei…
În aburii ei îmi ascut securea
şi pîndesc sosirea jumătăţii poemului de care mă tem.
Mi-e teamă ca de un viciu,
pentru că a doua jumătate a oricărui poem este mai toxică,
aici se adună gudroanele cele mai periculoase.
Prima jumătate a oricărui poem
este asemănătoare Vechiului Testament.
…lux, calme et volupte…
Dar a doua jumătate este Noul Testament.
Acolo se întîmplă întotdeauna ceva important.
Crima, Vînzarea, Scuipatul…
Noul Testament conţine mai multe gudroane,
mai multă otravă pentru cel care-i trage în piept aburul.
Femeile după treizeci de ani seamănă mult cu el…
Acum ele descoperă porunca, legea şi încălcarea ei…
Încep să-şi simtă viitoarea suire pe cruce,
ţesînd în fir de aur
scene fierbinţi din viaţa şi moartea poetului necunoscut,
în bolboroseala căruia îmi ascut eu securea,
dedulcită în aşteptarea sosirii
acelei jumătăţi iepure-şchiop ―
pentru că aşa-i orice poem făptuit:
jumătate om, jumătate iepure schiop.
(De la jumătatea iepurelui şchiop
trebuie să se întîmple ceva,
să se închege un schepsis, o dramă,
să apară gudronul esopic, morala sau zicala nocivă.)
Dar pînă atunci hrănesc cu hălci mari de carne
lumina şi bezna celei de-a doua jumătăţi a poemului.
Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de şarpe,
despicat precum vulva femeii,
despicat precum apele Iordanului,
de cînd Dumnezeu a poruncit poetului necunoscut
să treacă semeţ cu jumătatea nescrisă a poemului pe umeri,
să iasă din robie,
salvat de la nebunie.
Dar deocamdată mi-e bine…!
Poeme interesante, poeme de o mare sensibilitate intelectuală, marcată, de altfel, şi de acel continuu sărbătoresc ideatic. Aceste poeme aparţin volumului „Un carnaval în infern”, volum a cărui Postfaţă aşa-zis „hidraulică” este semnată de talentatul pamfletar şi poet de mare forţă şi spectacol liric Ancelin Roseti. Noi, genarţiile foarte tinere, înainte de a alerga după glorie, care de cele mai multe ori se dovedeşte a fi nemeritată, ar trebui să ucenicim mai mult pe lângă adevăraţii scriitori.