Împleticit între realitate şi vis,
trag după mine noile buletine de ştiri.
Tot mai mulţi dintre cunoscuţii mei
neagă
că au colaborat în tinereţe cu Hristos.
Tot mai mulţi îşi smulg limbile
şi le duc la detectorul de minciuni.
Înseninez cerurile din lăuntrul meu
numai prin porunci militare.
Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară.
Într-o scaldă de mistreţ vreau să înnoptez,
să mă joc cu argintul din visele sfinţilor,
cu laringele uscat al profetului,
cu matriţele etnice
cu care ţiganii vor tipări un Dumnezeu de lux.
E cald şi bine aici
în groapa Glina a poeziei moderne,
în scăldătoarea mistreţilor, unde tinerele poete
îşi leapădă pruncii plămădiţi după sintaxele maternale,
unde tot mai mulţi aruncă resturile cinei de taină.
Astăzi dragă poete
nu ţi se mai rupe apa
chiar de la primul poem.
Şi nici eu nu mai sunt destul de antrenat
pentru a ridica viziunea din praf.
Stau în groapa Glina a poeziei moderne
aşteptînd să-mi crească ierburi pe limbă,
să se coacă floarea de mac
în marile vase de opiu.
Aştept să vină menajera să-mi gătească golgota,
să-mi pună cu grijă crucea pe umărul drept,
să o aud cum vesteşte cu gura plină
sosirea cuvintelor aspre şi-a asasinilor,
şi zîmbetul porţilor de abator.
Cum stau în groapa Glina a poeziei moderne,
mă îndestulez din seminţele visului
şi beau din sîngele cald al acestui poem.
Aştern pe patul puştii cuvintele tinere,
scuip între ochi sintaxa,
ascult torcînd în suflet motoarele maşinilor de război.
Ard în cinstea lor lumînări făcute din seul
poetului necunoscut.
Cu ţipete de păuniţă,
omenirea îmi scoate febra din trup.
De pe mîinile împreunate
cad zgomotoase rugile,
în vreme ce
o puşcă de vînătoare
e pregătită să tragă.
Îmi ridic duhul de la pămînt,
îl curăţ de praf
şi mi-l aşez la rever,
dar un întreg regiment de nebuni îmi şopteşte:
„După ce vei primi harul
să nu te culci pe-o ureche,
să oblojeşti în palmele-mpreunate cu de-a sila
cîntecul de cocoş!”