Peisajul viticol de pe valea râului Douro este patrimoniu UNESCODe mult îmi doream să fac o plimbare în Nordul Portugaliei, de-a lungul râului Douro, acolo unde se produce celebrul vin de Porto. Ocazia s-a ivit şi am pornit cu un grup de ziaristi straini de la Asociaţia Presei Străine din Portugalia mai întâi pe autostradă până în oraşul Porto şi apoi pe şoseaua naţionalacare serpuieste de-a lungul rîului pe un drum nerecomandat celor slabi de stomac.
Podgorii patrimoniu UNESCO
Am ajuns, intr-un sfârsit la Pinhão unde Douro face o curbă lăsând locul unui mic port de agrement. Ne aştepta plutind pe apa liniştită şi tulbure un vaporaş care a servit înainte vreme la transportul butoaielor cu vin. Vaporaş e mult spus, cuvântul portughez: barco fiind mult mai potrivit.
Ne-am început croaziera prin defileul rîului Douro, printre dealuri si versanti mai abrupti plini de podgorii. Pentru frumusetea ei naturală zona a fost declarată Patrimoniu mondial de către UNESCO. Din loc în loc rasar în mijlocul viilor cooperative producătoare de vin.
Atenţie, se închid uşile… ecluzei!
Defileul se îngusteaza şi dintr-o dată se înalţaă în faţa noastră un perete de ciment. De-a lungul râului mâna omului a construit mai multe baraje, nu neapărat pentru a produce energie, cât mai ales pentru a controla nivelul apelor şi a preveni inundaţiile. Cel pe care îl vom traversa acum este cel mai înalt. Ne apropiem cu grijã de intrarea în ecluză şi capitanul vasului ne cere sa-i eliberam câmpul vizual.
In urmatoarele 20 de minute vom urca cei 32 de metri ai barajului pentru a trece dintr-o parte în alta. Portile ecluzei se închid cu un zgomot surd şi ne aflăm închişi într-un fel de cadă imensă. Impresionati de atmosferă, nimeni nu se mişcă, nimeni nu vorbeste. Doar angrenajele barajului îşi fac datoria şi ne ridică încet încet spre lumina soarelui.
Fustele, între plăcut şi util
Traversăm, într-un sfârşit barajul, iar peisajul devine şi mai sălbatic. Pereţi abrupţi de stâncă se ridică ameninţător amintind de tragice evenimente care s-au petrecut aici. În anul 1861 treceau pe-aici baronul Forrester si Dona Antónia, celebri producători de vin de Porto. Barca lor s-a răsturnat iar apele l-au înghitit pe baron care, se pare, îşi transporta averea, în monezi, prin buzunare. Dona Antónia, însă, a reusit sa se salveze graţie fustelor care s-au umflat şi au ţinut-o la suprafaţă.
Pe urmele lui Bachus
Teferi şi nevătămaţi acostăm şi o luăm cu maşina pe drum de munte, plin de serpentine, spre următoarea ţintă: podgoriile Ramos Pinto fondate în anul 1880. Ne aflăm în plină regiune viticolă demarcată. Aici şi numai aici se produce vinul de Porto autentic – vin licoros, produs dintr-un amestec de vin de masa şi rachiu de struguri, dar numai din strugurii crescuti aici, pe terenurile xistoase de munte şi expusi la temperaturi ridicate pe timpul zilei şi scăzute noaptea.
Călcaţi în picoare
Şi modul de strivire al strugurilor este special. Directoarea de marketing Ana Rato de la cooperativa Ramos Pinto ne povesteşte că strugurii sunt pusi în tancuri – un fel de piscine mai puţin adânci, facute din granit. Timp de 4-5 zile, cât durează fermentaţia, circa 20 de barbati intră în tanc şi calcă strugurii în picioare, amestecând într-una ciorchinii cu sucul strugurilor.
Atunci când strivim strugurii cu o piesa din metal sau din lemn, strivim si sâmburii care contin un tanin nedorit. Daca, însa, incercati sa striviti un bob de strugure cu mana, sâmburii ramân intregi, păstrând calităţile esenţiale pentru a obţine un vin nobil.
Prin aceasta metodă tradiţională, extracţia este lentă, iar vinul este de o calitate superioară. Munca se desfaşoară mai ales seara, timp de vreo trei ore, şi este epuizantă. Deatfel numai barbatii participă, femeile stau şi se uită. Strivitul se face în ritm cadenţat, aproape milităresc, înainte şi înapoi, pentru a avea un rezultat omogen. Este o muncă foarte grea, dar foarte apreciată, pentru că nimic nu poate înlocui efortul omenesc.
Strugurele bun face vinul scump
Ana Rato ne-a mărturisit că recolta din 2008 va fi destul de scăzută, dar, câteodată, cantităţi mai putine înseamnă o calitate mai bună, de aceea, producătorii de vin de Porto sunt optimişti.
Ne luăm la revedere de la gazdele noastre, bineînţeles după o degustare de vinuri alese: vechi de 10, 20 şi chiar 30 de ani şi cu o valoare de piaţă care poate merge de la 10 la 1000 de euro.