Despre epoca bronzului in Romania, avem numeroase stiri contradictorii. Sau sa zicem ca sursele, nu sunt inca suficient cunoscute (descoperite). Acest lucru duce la interpretari diferite.
Sa analizam, pe rind, problemele, incepind cu metalurgia.
Nimeni nu stie cum a aparut aceasta tehnologie la noi. Cel mai apropiat centru era Europa Centrala, unde exista cositor din abundenta. Dar primele noastre bronzuri erau cu arsenic (ca in Caucaz), nu cu staniu (cositor). Unii vorbesc de o tehnica autohtona. Nici o teorie nu are suficiente probe. In ceea ce priveste autohtonia, este de remarcat ca eneoliticul nostru, care cunostea frecvent cuprul topit, este la 1000 de ani distanta de epoca bronzului. Si cu atitea virtejuri de populatii si barbarizarea clar observata in urmele arheologice, nu se mai poate vorbi de o traditie locala.
Relatiile cu lumea sudica (Grecia, Anatolia, s.a.) sunt documentate pentru primii 400 de ani si ultimii 300 in mileniul II i.e.n. Intre ele nu avem nimic. In sud-estul Romaniei si nord-estul Bulgariei. Nici un fel de legatura. Este o problema curioasa, pe care am semnalat-o intr-un articol stiintific. Posibil ca populatia nord-pontica ajunsa in Moldova, estul Transilvaniei, Muntenia de est, Dobrogea si nord-estul Bulgariei sa fi intrerupt aceste legaturi. Nu aceeasi situatie este in Transilvania si pe Dunarea Mijlocie. Probabil, fatada vestica a Balcanilor (mai adapostita in fata migratiilor datorita reliefului muntos) a continuat sa serveasca de cale de legatura Greciei cu valea Dunarii, in zona ei de mijloc. (Intimplator, cind ma documentam pentru articol, am gasit un autor bulgar, care „facea praf” toata teoria acestui vid de legaturi cu sudul, dar -uneori, la unii autori- si vid de populatie. Ajuns la Sofia, am cautat articolul respectiv si am luat documentatia fiecarui santier citat, sa vedem ce s-a descoperit: nimic. Autorul, a scris un articol „patriotic”, opunindu-se teoriei vidului de populatie si venirii „slavilor” nord pontici. Iata ca nu doar la noi avem astfel de excese. Exagerarile istoricilor comandati nu pot fi oprite prin alte exagerari. In ceea ce priveste „slavismul” nord-ponticilor, am scris in repetate rinduri la aceasta revista, nu mai are rost sa revin.)
In Romania se simt trei „impulsuri”, trei momente de venire a unor noi triburi. In jurul anului 2200 i.e.n., 1600-1500 i.e.n. si 1200 i.e.n. In intregul spatiu egean se simt aceleasi momente. (Plus in jurul anului 1800 i.e.n., cind la noi, Yamna e inlocuita de Katakombnaia). Trebuie discutat despre fiecare in parte. Din pacate, se intra in specialitate pura. Mentionez ca primul moment se poate lega de Yamna, al doilea de Noua-Coslogeni-Sabatinovka (deci, ambele nord pontice) iar al treilea moment este legat de expansiunea culturii cimpurilor cu urne funerare, de pe Dunarea Mijlocie.
Cultura Yamna se transforma (cam pe la 1800 i.e.n.) in cultura Katakombnaia (inmormintari cu „catacomba”). In realitate, groapa clasica de la mormintele Yamna a capatat o nisa laterala, unde era depus defunctul. In spatiul ramas liber, se depuneau ofrande, inventar, etc. Inventarul, totusi, se schimba. Cele doua culturi se gasesc raspindite pe un mare areal. Cu exceptia zonelor de origine, nu ocupa o zona compacta, pe care s-o domine. Artefactele lor, se gasesc sporadic pe teritoriul altor culturi.
Acest lucru se modifica spre sfirsitul epocii bronzului, cind apare cultura Sabatinovka in nordul pontic. Ea se extinde spre vest si sud-vest. In Moldova si Transilvania de est se formeaza cultura Noua, iar in Baragan, Dobrogea si nord-estul Bulgariei se formeaza cultura Coslogeni. Daca aceste culturi veneau in sec. XIV i.e.n., gata formate, pe o zona nelocuita (am mai tratat despre „vidul” de populatie din sud-estul Romaniei in epoca mijlocie a bronzului), nu se explica influentele Monteoru si Tei ce se regasesc in cultura nou aparuta. Nici timpul de formare nu exista. Este mult mai firesc sa credem ca grupurile intruzive ajung mai devreme in sud-est. Aici, in legatura cu culturile locale, se cristalizeaza noile aspecte culturale, inrudite dar diferite de Sabatinovka.
In acest fel, Bronzul Mijlociu din zona este reprezentat de faza timpurie a culturii Coslogeni. Dincolo de teorie, am reusit sa dovedesc acest lucru cu ajutorul unui pumnal de bronz foliform, descoperit intr-unul din cenusarele de la Gradistea Coslogeni. Descoperirea nu-mi apartine. Doar interpretarea, ce se baza pe pozitia cenusarului in care a fost gasit pumnalul (suprapunea un alt cenusar cu doua sau trei nivele de locuire). Cum acest pumnal este datat de toti arheologii sec.XVI-XIV i.e.n. si era in cel mai nou cenusar, nu mai are rost sa discutam. (Concluziile mele, publicate in lucrarile Congresului de tracologie din 1996 de la Constanta, au fost plagiate de alti arheologi, fara sa se citeze sursa.) Oricum, am reusit sa dovedesc faptul ca „hirjoana” arheologica de la Gradistea Coslogeni nu avea nici un temei. (Se propunea mutarea inceputului culturii din sec. XIV i.e.n. in sec. XII i.e.n. Nu, inceputul culturii trebuie dus in sec. XVI sau XV i.e.n. Despre sfrisitul culturii, se poate afirma ca sunt elemente ce indica o prelungire dincolo de sec. XII i.e.n.
Dar pentru asta nu schimbi toata cronologia culturii! Mai ales ca avem elemente de datare certa descoperite si fragmente ceramice din alte culturi, care asigura corespondente culturale in toata epoca bronzului. Daca mai lucram, poate reuseam sa clarific si acest element. Deja, in Bulgaria, am vazut fragmente de ceramica interesanta. Numai ca la noi nu aparuse, inca, nimic.)
Culturile epocii bronzului incep sa se sedentarizeze si agricultura incepe sa joace un rol important, din nou. (Numeroasele seceri de bronz sunt mai degraba lingouri decit unelte, tinind cont de faptul ca nu aveau urme de folosire. Plus ca erau prea multe in mai toate depozitele descoperite. In plus, secera din corn de animal, cu tais din microlite de silex, supravietuieste pina tirziu in epoca fierului.) Casele incep sa fie tot mai solid construite, la suprafata. Totusi, se pastreaza un vas compozit: o „caldare” pe o vatra. Dintr-o bucata. Cu torti masive, pentru a putea fi transportata cind focul ardea si carnea fierbea. Asta dovedeste ca ocupatia principala ramine cresterea animalelor si nomadismul nu disparuse. (Si vechii evrei cultivau vita de vie, practicau gradinaritul si semanau griul, dar erau socotiti nomazi.)
Ritul incineratiei face pasi importanti, devenind majoritar in vestul tarii. In est, inhumatia se pastreaza mai mult timp.
Analizindu-l pe Homer, observam ca aheii lupta in fata Troiei cu tracii si amazoanele (tarmul de vest si nord al pontului). La lupta participa toata lumea greaca veche si aliatii lor. Din punct de vedere arheologic, Troia se prabuseste (impreuna cu aliatii; am mai precizat, Troia VII b2 este incediata; in acest nivel s-au descoperit si ceramica Coslogeni si ceramica Babadag?!!!). Civilizatia din Europa Centrala si Dunerea Mijlocie va invada Grecia, Balcanii, estul Romaniei, nordul Italiei, sudul Frantei si nordul Spaniei, etc.
Epoca bronzului se incheie. Urmeaza epoca fierului.
In epoca bronzului, Transilvania devine cel mai important centru metalurgic european (aur, bronz). Nu se stie de unde provin bronzurile arsenicate de la inceput si nici staniul din epoca finala.
Pe teritoriul culturii Monteoru (jud. Buzau si partial Vrancea) s-a descoperit chihlimbar baltic si piese egiptene (perle de faianta). Asta arata ca exista un intens comert continental si intercontinental, noi aflindu-ne pe un astfel de ax comercial. Posibil ca sa fi existat schimburi de la un trib la altul, si nu caravane negustoresti. Desi in epoca, existau mestesugari itineranti.
Nu se poate vorbi despre traci decit dupa ultimul val de veniti din valea Dunarii de mijloc. In toata epoca bronzului, termenul de proto-traci e cel mai corect.
Guy Rachet, considera ca noii veniti in spatiul egean in aceasta epoca (indo-europenii) sunt originari din zona carpato-dunareana. Are si dovezi in acest sens. Nu contest ipoteza. Dimpotriva. Mai mult, impactul noilor veniti poate fi prelungit pina in Creta, Egipt (hicsosii) si Palestina (philistinii). Intotdeauna, insa, trebuie sa vedem ce se intimpla in zona „carpato-dunareano-pontica”. Si aici, exista nou veniti. Exact in perioadele in care vin si-n spatiul egean. Posibil ca nou venitii de la noi, sa fi dezlocuit populatiile autohtone. (Ca bila rosie la biliard.) Posibil ca o parte din nou veniti sa-si fi continuat drumul, impreuna cu unii bastinasi. Ceea ce e sigur e faptul ca nu putem vorbi de caracterul populatiei de aici pina la sfirsitul acestor migratii si asimilari. In acelasi timp, reamintesc faptul ca primele piese de bronz de la noi sunt de origine caucaziana, ceea ce denota faptul ca indo-europenii s-ar putea sa fie din alta zona. Sigur ca au trecut pe aici, dar… si noi am fost indo-europenizati. (In privinta insotirii migratorilor, avem o dovada tirzie: in sec. XIII e.n., in nordul Italiei au fost atacate doua minastiri. Agresorii erau tatari insotiti de… valahi. Episodul a fost introdus in circuitul stiintific de N.Iorga. Nimic nu ne opreste sa consideram ca astfel de fenomene au mai putut avea loc inainte.)
Fara indoiala, mai sunt probleme teoretice legate de o epoca atrit de framintata. Ne oprim aici, incercind sa vedem (in numarul viitor) culturile arheologice carateristice acestei perioade.