Contribuabilul va suporta costul falimentului celor două firmeMarea bomba a stirilor in Statele Unite o reprezinta anuntul datoriei astronomice a fondurilor mutuale Fannie Mae si Freddy Mac, angrenate in redresarea pietei imobiliare, care da peste cap toate socotelile optimistilor referitoare la prognozele de insanatosire rapida a economiei americane.
Practic intrecerea electorala pentru locul de la Casa Alba este ramasa intr-un con de umbra fata de acest eveniment major al pietelor financiare.
Este vorba de 5000 de miliarde de dolari bagati in imprumuturi neperformante si care au adus cele doua institutii in pragul falimentului.
…si ca imaginea sa fie completa, industria imobiliara care reprezinta aproximativ 24% din cifra de afaceri a economiei americane este in cadere libera cu o situatie extrem de delicata la orizont.
Banca Federala incearca sa acopere deficitul creat de cele doua fonduri prin mentinerea dobanzilor la un nivel cat de cat ridicat, iar pe de alta parte, bancile incearca sa scada dobanzile la un nivel care sa faca imprumuturile lor atractive catre populatie.
Iesirea din criza, se intrevede doar prin absorbtia acestei gauri neagre la bugetul de stat, ceea ce ar avea ca efect drenarea de fonduri din buzunarele contribuabililor prin marirea taxelor.
Promisiuni electorale
In aceste conditii, cei doi candidati la presedintie isi brodeaza discursurile electorale pe un „cal bolnav”.
Obama ar mari taxele business-urilor ceea ce ar descuraja micile afaceri iar pe cele actuale le-ar falimenta, adancind criza economica actuala si nerezolvand tendinta de pauperizare a populatiei de la care asteapta voturile, iar McCain ar mari taxele tuturor in mod dureros dar echitabil.
Redresarea industriei imobiliare ar reprezenta un prim pas spre capatul conului de umbra si relansarea acelor ramuri industriale cu mare potential economic. Aceasta insa este misiunea noului presedinte care va incerca sa negocieze in mod amiabil cu Congresul noile coordonate ale capitolelor din bugetul anului viitor.
In cazul in care un candidat democrat va castiga alegerile, avand in vedere dominanta democrata din Congres prin prezenta in cel mai inalt scaun al senatului a lui Nancy Polosi, ar face sa grabeasca lucrurile si sa se intrevada mai rapid o remediere a situatiei. Totusi, luand in consideratie lipsa de experienta a lui Obama si pornirile sale populiste, s-ar putea ca acest avantaj de timp sa fie anulat prin unele masuri mai putin radicale.
McCain in schimb, avand de partea sa o cunoscatoare a situatiei zacamintelor de titei din Alaska in persoana lui Sarah Palin, si constientizand membrii congresului asupra situatiei de adancire a crizei economice, isi permite sa lanseze promisiuni de schimbare, imprumutate de la contracandidatul sau, caci presimte ca ar putea sa devina un foarte eficient manager al situatiei. Va trebui insa sa gaseasca acea cheie miraculoasa care sa produca o drenare a eforturilor americanilor catre activitati eficiente, pe care Gearge Bush nu le-a descoperit in timpul mandatului sau.
Criza economica
Economia americana este tributara fortei de munca scumpe, iar noi teatre de operatiuni militare nu se intrevad intr-o perioada imediata, astfel ca industria de armament sa poata absorbi forta de munca excedentara iar industria sa produca armamente noi si sofisticate.
Alte posibile variante de contrabalansare rapida a crizei ar fi scoaterea de echivalent in aur din rezerva federala, sau devalorizarea dolarului.
Rezerva federala ramane o ultima si de nedorit solutie a actualei crize despre care nimeni nu deschide inca discutia, avand in vedere elasticitatea dovedita a economiei americane care poate sa sustina orice „uragan economic” de acest tip.
In acelasi timp insa, un dolar slab ar da o lectie amara OPEC care in mod nejustificat si tendentios a redus productia de titei, vrand asfel sa-si testeze pe propria piele puterea mondiala in declin.
America, cel mai mare importator de titei al lumii, are deja ceva planuri de criza. Noul colos economic, China, alimenteaza deja revolutia lui Hugo Chavez in Venezuela, iar Europa lui Sarkozy ar putea, in cele din urma, sa supravietuiasca intr-o negociere dura, dar niciodata imposibila, cu Marele Urs de la rasarit.
Sub aceste auspicii, prezenta americana in Iraq isi cam limiteaza necesitatea si ultimele anunturi in legatura cu retragerea unui mare contingent militar isi gaseste o explicatie logica.
Criza de conducere din Pakistan este singura care incurca socotelile in zona, atata vreme cat Iranul nu incearca sa aibe reactii pozitive la cerintele de neproliferare din exterior si isi continua ambitiile de putere nucleara.
Marirea contingentului militar american in Afganistan are astfel o explicatie, dar ramane inca sub un mare semn de intrebare in legatura cu finantarea de la bugetul federal.
Liviu Dan IOAN este absolvent al Academiei de Stiinte Economice, Facultatea de Relatii Internationale, Comerciale si Bancare pe care a absolvit-o post universitar in anul 1994. A absolvit Cursul de Management for Oil and Gas Companies al Universitatii Thunderbird din Arizona in anul 1994. A avut colaborari cu USAID si Banca Mondiala pentru restructurarea sectorului petrolier din Romania in perioada 1991-1995.