In septembrie, 2001 la doar cateva zile dupa atacurile teroriste impotriva Americii acordam un interviu telefonic cotidianului Tribuna de Sibiu . Se pare ca dialogul cu jurnalistul si poetul sibian Andrei Ileni ar fi fost primul interviu in presa scrisa din Romania, avand ca subiect atentatele circumscrise in simbolul numeric 9/11.
S-a scris mult de atunci si s-au vehiculat scenarii negationiste chiar, sustinand ca evenimentele tragice ar fi fost o conspiratie si nicidecum acte de terorism.
Amputarea New York-ului de cele doua turnuri-emblema a intrarii in America doare in sufletul nostru, al celor ce traim in acest spatiu si nu vom uita miile de vieti nevinovate sacrificate de catre lumea criminala grupata in organizatia Al Qaeda.
Poarta principala estica a Americii strajuita de catre Statuia Libertatii ar trebui sa se inchida mai des nemaipermitand accesul teroristilor.
Toleranta de altadata se transforma in verificari minutioase, amprentari cu ocazia oricarei cereri de sedere in SUA.
Viata de dinainte de 9/11 nu mai este aceeasi. Asteptarile si controalele de securitate din aeroporturi, lupta impotriva terorismului de orice natura reprezinta cheltuieli uriase, pierderi umane.
Nu intentionez sa intru intr-o dezbatere de nici un fel, ci pur si simplu sa dedic prin cateva randuri modeste un omagiu victimelor din acel septembrie tragic. Acest elogiu nu poate fi mai bine descris decat de portretul tinerilor soldati prezenti in trupele de luptatori din Afganistan, Irak ce nu sunt numai americani.
In urma cu cateva zile m-am reintalnit cu un tanar soldat american revenit acasa, in permisie. Filip Paunescu a fost vecinul meu cativa ani, in acelasi imobil si este de origine romana. Atata el si cat fratele sau mai mic Cezar au renuntat la tenis, sport in care au excelat si ar fi putut dobandi rezultate starlucitoare. S-au inrolat in armata americana stiind dinainte ca vor trebui sa participe la operatiuni militare in Irak sau in Afganistan.
Cezar a suferit un accident fiind demobilizat. Este nefericit ca nu mai urmeaza cariera militara si nu mai poate fi alaturi de camarazii sai de lupta.
Baietii s-au atasat de mine. I-am considerat ca si proprii-mi copii, din doua motive : unul ca au trait ani despartiti de tatal lor , al doilea ca sunt originari din Romania.
L-am revazut pe Filip in uniforma bine croita menita sa distinga civilii de cotdian, anonimat, dandu-i infatisarea de erou. Am sarbatorit venirea lui acasa, dar si logodna cu iubita lui, Nicole.
Copilul neastamparat de altadata e un barbat tacut cu vocea grava.
Mi-a replicat ca a ales cariera militara nu pe considerente financiare. S-a inrolat de bunavoie considerand ca in acest fel contribuie la anihilarea, dezamorsarea terorismului. Am cazut de acord cu el ca sta in datoria fiecarui cetatean, locuitor si beneficiar al vietii din America sa combata pericolul extremismului, si mai al celui ascuns dupa masca jihadului.
M-a asigurat ca face parte dintr-un contingent militar bine pregatit si dotat cu armament superior. Este pregatit sa infrunte direct inamicii pe terenul de lupta. Il revolta la maximum atentatele sinucigase, fatarnicia sobolanilor. Mi-a marturist ca nu poate uita prabusirea turnurilor si moartea atator cetateni nevinovati. Cineva trebuie sa raspunda prin lupta si prin eradicarea teroristilor. Imi pune o intrebarea : « Nea Florine, cum scapi de sobolani ? » Tot el imi da raspunsul imitand apasaraea pe tragaciul armei.
« Cat despre moarte nu cred ca trebuie sa-ti fie frica, iar procentajul celor ce mor in accidente de automobil si din cauza consumului de droguri sunt superioare celor ce pier pe campul de lupta, » continua Filip.
A plecat din nou cu destinatia sa de lupta, lasand in urma o logodnica si o mama, amandoua ascunzandu-si lacrimile.
Intr-una din zile intr-o discutie despre terorism, i-am spus uni amic de-al meu palestinian la modul foarte serios, ca daca (prin absurd) Osama Bin Laden ar fi fost roman, romanii l-ar fi prins si predat in 24 de ore.
Crimele care le comit acesti sobolani nu pot fi justificate de nici o ideologie, credinta ori mesaj politic.
Ca si dictatorii in general, acesti criminali isi acopera propriile delicte prin ademenirea si compromiterea unor indivizi „slabi de inger”, promitandu-le avantaje imediate si glorii ulterioare cu conditia urmarii si indeplinirii ordinelor cu strictete. Se stie foarte bine ca acesta este un drum fara de intors, adica de „sens unic”.
De ce Cuba, Coreea de Nord, China, Venezuela si de ce nu mai nou Rusia nu cad?
Toti acei „locotenenti” ai dictatorilor imbracati in uniforme strident stralucitoare de generali si ministrii, aserviti si corupti prin conspiratii pana la crime odioase impotriva propriului popor stiu bine care ar fi esecul sfului lor cel mare.
Buna intrebare: Cum scapi de sobolani?
Raspuns: Folosind metoda „Reverse engineering”;
Un termen ce devine din ce in ce mai actual si nu numai teoretic, cat si o practica tehnologca de a copia un individ (piesa), a-l demonta, si recladi potrivit noii destinatii.