Așa cum pronosticam în urmă cu două săptămâni, avansul în sondaje al lui Barack Obama asupra lui John McCain în alegerile prezidențiale din Statele Unite va dispărea odată cu apariția în avanscenă a candidatului Republican la convenția partidului său.
Media sondajelor, potrivit lui www.realclearpolitics.com, arată acum un avantaj de 2 – 3% candidatului Republican înaintea celui Democrat în scrutinul de la 4 noiembrie.
Acesta este efectul net nu numai al convenției Republicane, care a anulat impactul mediatic al convenției Democrate, desfășurată cu o săptămână înainte ci și al prezentării colistierei lui McCain pentru vicepreședinție, guvernatoarea statului Alaska, Sarah Palin.
Palin, în vârstă de 44 de ani și cu doar doi ani de experiență la cârma celui mai puțin populat stat american, este femeia cu cele mai mari șanse din istoria Statelor Unite de a deveni vicepreședinte.
Geraldine Ferraro, colistiera lui Walter Mondale în 1984 pe tichetul Democrat, nu avea șanse reale, dat fiind avansul uriaș în sondaje al tichetului Republican Reagan – Bush.
Sarah Palin este persoana pe care conservatorii o iubesc, iar liberalii o urăsc.
Provenită dintr-o mică localitate din Alaska, mamă a cinci copii, opusă întreruperilor de sarcină, adeptă a pedepsei cu moartea și sprijinitoare a intervenției militare din Irak, ea a energizat baza Partidului Republican, atât de demoralizată în ultimele luni.
Lipsa ei de experiență a fost contrabalansată de tinerețea și energia ei, și pare să fi ridicat cota tichetului Republican printre o parte a femeilor Democrate care încă nu i-au iertat lui Obama tratamentul aplicat lui Hillary Clinton în alegerile primare.
Nimic însă nu e jucat și multe vor depinde de confruntările televizate dintre Obama și McCain.
Liberali contra conservatori
Până la urmă însă această alegere este una ideologică, așa cum au fost cele din 2000 dintre George Bush și Al Gore și 2004 dintre Bush și John Kerry.
O hartă electorală o arată clar: puține state au șansa să basculeze de la un partid la altul.
Trebuie precizat că președintele Statelor Unite nu este ales prin vot direct, ci de către un colegiu electoral ales de alegătorii fiecărui stat.
Numărul marilor electori dintr-un stat este egal cu numărul de senatori (2 pentru fiecare din cele 50 de state) și reprezentanți trimiși de statul respectiv în Congresul federal + 3 electori pentru capitala federală Washington DC.
Tichetul care obține majoritatea într-un stat câștigă toți electorii din statul respectiv (cu două excepții nesemnificative – Nebraska și Maine care atribuie electorii pe o bază mai proporțională).
În total sunt 538 de mari electori, fiind nevoie de o majoritate de 270 de electori pentru alegerea președintelui.
Sondajele actuale arată că Obama are în coloana sa 207 voturi, McCain 227, iar 104 de voturi sunt pe muchie de cuțit, în state în care avansul în sondaje este de sub 5% pentru unul dintre competitori.
Cele opt state în care se va juca alegerea prezidențială sunt: Ohio (20), Virginia (13), Colorado (9), New Mexico (5), Nevada (5), toate câștigate de Republicani în 2004, și Pennsylvania (21), Michigan (17), Minnesota (10) și New Hampshire (4), câștigate de Democrați în 2004.
Dacă însă se transformă sondajele actuale, indiferent de cât de mic e avantajul, în mari electori, atunci scorul este de 273 la 265 pentru Obama, față de 284 la 252, scorul cu care a câștigat Bush în 2004.
Acest rezultat este dat de deplasarea a doar trei state din coloana “roșie” în cea “albastră”: Colorado, New Mexico și Iowa (7 electori).
Este posibil deci ca, așa cum Florida a decis alegerile din 2000 și Ohio le-a decis pe cele din 2004, anul acesta Colorado să fie statul decisiv.
În principiu, cele două Americi – cea liberală din nord-est și coasta de vest – și cea conservatoare din centru și sud – rămân la fel de divizate ca oricând.
Și, după cum se vede, fie că Partidul Republican e reprezentat de George Bush sau de John McCain iar Partidul Democrat de Al Gore, John Kerry sau Barack Obama, rezultatul nu pare să se schimbe radical.
Dar până la 4 noiembrie mai e destul timp și numai cineva complet neavizat poate exclude o surpriză, într-un sens sau în altul.