Principala problema care se ridica in fata arheologilor romani, consta in denumirea perioadei ce se intinde intre sfirsitul eneoliticului (aprox.2800 i.e.n.) si perioada propriu-zisa a bronzului (2000/1800 i.e.n. – 1200 i.e.n.) Si, evident, incadrarea ei culturala.
In Europa Centrala, Caucaz, Anatolia si Egipt-Mesopotamia, noul aliaj este prezent din belsug, mult inainte de 2000 i.e.n. La noi si la vecini, nu.
Colegii bulgari considera ca se poate vorbi de epoca bronzului, tinind cont de faptul ca numeroase piese descoperite la Troia II asigura corespondente cronologice intre statiunile arheologice din Bulgaria si centrul amintit. Aceste descoperiri plaseaza cronologic statiunile, dar nu dovedesc faptul ca purtatorii respectivelor culturi cunosteau obtinerea si prelucrarea bronzului.
Acest argument i-a oprit pe arheologii romani sa vorbeasca de epoca bronzului mai devreme de 2000-1800 i.e.n. Perioada dintre cele doua epoci (eneolitic – bronz), devenind o perioada de tranzitie. In ciuda faptului ca asistam la schimbarea modului de viata al comunitatilor de pe teritoriul Romaniei. Populatia incepe sa se ocupe majoritar cu pastoritul. Apar primele morminte de incineratie. Asezarile sunt aparate cu sant si val de pamint, in mod obisnuit. De acum se trece clar, la familia monogama, patriahala.
Ce este bronzul
Bronzul este un aliaj intre metalele neferoase. Cel mai utilizat (si azi si mai ales in vechime) este aliajul dintre cupru si staniu. Primele bronzuri la noi si-n Caucaz, sunt, insa, bronzurile arsenicale (arsenicate). Un aliaj natural dintre cupru si arseniu. Datorita faptului ca este un aliaj nativ, are proportii diferite de arseniu. Este un bronz roscat, cu 1-3% arseniu. Uneori si 5%. De ce acest bronz? Cupru are o temperatura de topire foarte ridicata: 1085 grade Celsius. Staniu doar 232. La aprox. 265 grade, staniul incepe sa fiarba. Deci, trebuie ca mesterul (in greaca veche mesterii erau denumiti :”demiurgoi”;”creatorul”; va spune ceva acest termen?) sa fie foarte atent, sa fie foarte rapid si sa cunoasca foarte multe secrete, pentru a putea obtine bronz din cupru si staniu. Dar bronzul are o temperatura de topire de aproximativ 800 grade Celsius. Deci, se putea obtine si-n cuptorul cu o singura camera de ardere, relativ usor si repede. Poate si intimplator, o „piatra” pusa in cuptor pentru diferite scopuri, s-a topit. Cam asa s-a descoperit bronzul. Cele mai bune bronzuri, au staniu in proportie de 9-15%. Bronzurile ideale, 13,5% staniu. Uneori, si putin argint pe linga staniu. Sunt de culoare aurie si prelucrate prin martelare dupa turnare, pot fi mai dure decit fierul moale. Concentratiile mai mari de staniu, schimba culoarea bronzului, care ajunge cenusiu. Aceste bronzuri nu erau utilizate in vechime (mai putin rezistente, prea mult staniu -foarte rar-).
Astazi, sunt folosite in industria chimica, pentru ca rezista cu succes in mediu coroziv. La descoperirea unei piese de bronz, obiectele prezinta o patina de oxizi verzi. Daca patina este uniforma, omogena, fara adincituri mari si de culoare verde deschis, avem de-a face cu o patina nobila. Un bronz de calitate, sau bine pastrat. Daca avem de-a face cu o patina inchisa la culoare (verde sau alte nuante), cu numeroase scoliatii, gauri, etc. este vroba de un bronz inferior. Trebuiesc luate masuri urgente de conservare, pentru ca e cu putinta ca piesa sa nu mai existe. (Oxizii au „mincat” metalul in intregime. Daca punem piesa in baie de acizi, ramine doar mil.) De asemenea, la piese subtiri, trebuie sa fotografiem, desenam piesa si abia apoi s-o incredintam restauratorului. Cum laboratoarele nu au sectii mobile pe santiere … si altele, va dati seama ca doar piesele cele mai robuste si bine conservate pot sa apara in muzee. Celelalte…
Si piesele de argint au acelasi oxid nobil, verde. In plus, piesele de argint devin casante si exfoliaxa usor. Trebuiesc pastrate in cutii speciale, captusite cu vata, pentru a fi distruse doar in laboratoare.
Culturile proprii acestei epoci sunt: Horodistea, Foltesti-Cernavoda II, cultura amforelor sferice, Cernavoda III, Cotofeni, Baden, Vucedol si Kotolac, etc.
In a doua jumatate a acestei perioade isi fac aparitia grupurile Yamna. (Cultura Yamnaia ?). Originari din S-V Siberiei, acestia migreaza simultan spre mai multe directii: Europa Centrala, Balcani, Caucaz-Iran-India, Asia Centrala. Unii cercetatori considera ca avem o cultura specifica, altii ca e doar o moda in ritualul de inmormintare. Mormintele de inhumatie sunt acoperite cu birne, peste care se ridica un tumul de pamint. Mormintul principal este sarac (de obicei) cu foarte mult ocru. Pamintul suprainaltat se numeste manta. In manta, gasim deseori, numeroase inmormintari secundare (fie ale celor ce au ridicat mormintul, fie ale unor populatii ulterioare). De obicei, mormintele secundare nu au inventar; doar ocru (presarat sau sub forma de bulgarasi). Uneori, pe astfel de tumuli se ridicau statui de piatra (menhire).
(Nu cred ca trebuie sa va mai aduc aminte ca primii slavi ce au trecut Uralii au facut-o in ultimii ani ai sec.XVI A.D., cind au cucerit cetatea Sibir de la Tatari. De aici numele de Siberia pentru toata zona este uraliana.)
Cum tumulii funerari se gasesc si la alte culturi (Horodistea, Cotofeni, Baden) sunt si voci care cred ca nu e o cultura speciala ci doar o moda in lumea stepelor, care se raspindeste fulgerator si cuprinde mai multe populatii.
Abia acum, dupa amestecul populatiilor neolitice cu noii veniti se pare ca avem o populatie indoeoropeana ce formeaza baza proto-tarcica. (Deci, in 2000 i.e.n., cu aproximatie). Din aceasta populatie se va dezvolta populatia si limba tracica. Nu fara nou veniti, care vor fi (si ei) absorbiti.
Cultura Horodistea se formeaza in extremitatea estica a culturii Cucuteni. Are trei faze. In prima faza se dezvolta local, in a doua se extinde , cuprinzinrd si arealul de baza: vest Prut. Unii cercetatori o considera tot Cucuteni, desi este total diferita (continuitatea unor forme ceramice, calitatea superioara a ceramicii, fata de vecini). Multi pun in legatura culturile Horodistea-Foltesti cu culturile Ucrainiene Gorodsk-Usatovo.
In timp ce Moldova este ocupata de cultura Horodistea, din Podolia si Volhinia patrund elemente ale culturii amforelor globulare. Sunt pastori. Nu avem descoperite asezari ci doar morminte in ciste („cutii”) de piatra. In fiecare „cutie” (podeaua este o lespede mare de piatra; pe marginle ei se plaseaza peretii (alte lespezi) si pe acestia capacul (alta lespede); totul se acopera cu pamint) se gasesc unul sau 2-3 schelete. Intre piesele de inventar, faimoasele „amfore” sferice.
Cultura Foltesti – Cernavoda II (S-E Moldovei, N-E Munteniei). Unii o considera rezultatul unei sinteze tirzii Gumelnita cu Cernavoda (Renie II -linga Oltenita), altii o considera o varianta a culturii Usatovo. (SV Ucrainei.)
Cultura Cernavoda III (derivata din influente Cernavoda I, Gumelnita, Salcuta si influente anatoliene) se pare ca are o predilectie pentru cresterea oilor. Impinsa de grupul Celei, ajunge pina in Slovacia unde da nastere grupului Bolerasz.
Cultura Cotofeni s-a format in Oltenia, Muntenia, estul Banatului si sudul Transilvaniei. In faza a doua s-a dezvoltat pe aceeasi vatra, iar in faza a treia s-a extins in toata Transilvania, Crisana, maramures, NE Serbiei si NV Bulgariei.
Culturile Kostolac si Vucedol, originare din Serbia, apar sporadic in Banat.
Cultura Baden, originara din Austria de est si Pannonia, patrunde in zonele extrem vestice ale Romaniei si-n NV (tot extrem). Este axata mai mult pe valea Tisei (in est). Probabil s-a dezvoltat din cultura Bolerasz. Contemporana cu Cotofeni