TOAMNA
Toamna-i stăpână pe cer şi pământ,
clocot de-arome, de ploaie şi vânt!
Se ofilesc florile de-atâta dor,
plâng după vara şi triste-apoi mor!
Toamnă zăludă, sătulă-s de vânt,
priveşte-mă toamnă şi spune-mi, ce sunt?
Sunt frunza ce pluteşte încet spre pământ,
sau notă pe portativ într-un cânt?
Sunt ramură desfrunzită într-un copac,
am sufletul plin de lumină, sau este sărac?
Sunt un miracol, sau vis nevisat,
sau năluca ce-o alungi, doar c-un oftat!
18.07.2008