Viaţa e o scară cu treptele-n spirală
Urcând în cerc
An după an
La alt nivel
Şi la o nouă privelişte
Ca un turn Babilonian
Ce se pierde în ceaţa norilor.
Pe această spirală
Picioarele mele tremurânde
Inaintează pas cu pas
Fără răgaz
Pe panta obositoare,
Tragând din urmă
Istovitorul bagaj încărcat
Cu volumul de memorii nesortate,
Regrete
Si imuabile greşeli.
In faţă,
Ceaţa norilor e tot mai aproape
Ameninţând să mă înghită
În densa lor obscuritate.
In urmă,
Creaturi fără feţe
Roiesc jos
Ca furnicile grăbind fără noimă
Pe scena Liliputană
Pe care am avut rolul principal.