Serghei Markov – o eminență cenușie a politicii expansioniste a MoscoveiAnaliza ce urmează vizează afirmaţiile despre intenţia Rusiei de a pune bazele unei Uniuni a Europei de Est, care aparţin lui Serghei Markov, politolog rus, deputat în Duma Federaţiei Ruse din partea Partidului “Rusia Unită”, Directorul Institutului de Studii Politice din Rusia, în trecut co-preşedinte al Centrului Carnegie de la Moscova. În această analiză va fi evaluată posibilitatea creării „uniunii” date şi scopul urmărit de Rusia în realizarea acestui proiect geo/politic. De asemenea, se vor constata circumstanţele regionale şi internaţionale în care va fi posibilă formarea eventualei Uniuni a Europei de Est.
Substratul interesului Rusiei pentru iniţiativa Uniunea Europei de Est
Pentru Moscova devine tot mai evident faptul că în lipsa unui proiect geo/politic regional fezabil ar putea să se minimizeze influenţa sa în Europa. După ce a fost pusă în funcţiune dimensiunea pontică a politicii externe a UE, denumită Sinergia Mării Negre, lansarea iniţiativei polono-suedeze privind Parteneriatul Estic este percepută de establishment-ul rus drept o tentativă inedită inventată pentru a reduce şi mai mult influenţa geo/politică a Rusiei în statele ex-sovietice. Spre deosebire de Politica Europeană de Vecinătate, care este agreată tacit de Rusia pentru faptul că contribuie la crearea unui spaţiu prosper şi stabil inclusiv în proximitatea sa, Sinergia Mării Negre şi Parteneriatul Estic reprezintă adevărate focare de animozitate în raporturile ruso-comunitare pentru faptul că abordează probleme proprii Mării Negre (conflictele îngheţate din CSI, conductele de livrare a hidrocarburilor etc.), care fac parte din agenda geo/politică a Rusiei. Totodată, aceste iniţiative sunt capabile să diminueze efectele pârghiilor (factorul energetic, economic, umanitar şi separatismul) utilizate de Moscova pentru a distrage Europa de Est de la apropierea de NATO.
De fapt, politica externă a Rusiei coincide din ce în mai mult cu principiile doctrinei euroasitiste, care prevede crearea Rusiei-Eurasia în contrapondere blocului Nord-American. În acest sistem de relaţii internaţionale, Rusia-Eurasia poate deveni competitivă numai cu condiţia unei Europe puternice, în calitate de actor internaţional. Astfel, transformarea UE în pol independent aparte de SUA şi NATO este un obiectiv latent al politicii internaţionale înfăptuite de Rusia. Dar din cauza anumitor state europene, considerate de Moscova “sateliţi” ai SUA în cadrul UE (Polonia, Cehia, statele Baltice etc.), Bruxelles-ul îşi remodelează viziunea sa privitor la relaţiile cu Rusia, dar şi referitor la eventuala sferă de influenţă geopolitică pe care ar trebui să o posede UE. Din aceste considerente, Sinergia Mării Negre şi Parteneriatul Estic sunt tratate cu suspiciune şi reticenţă de Moscova, care nu doreşte să permită antrenarea Europei de Est în procese ample de integrare europeană, deoarece acest lucru se produce pe contul intereselor geopolitice ruseşti. De asemenea, Rusia nu se vede capabilă să creeze o ordine internaţională multipolară fără a putea controla spaţiul ex-sovietic, ceea ce nu se va putea produce dacă Europa de Est va adera la UE, cu atât mai mult la NATO. O altă premisă este că Rusia este conştientă de faptul că UE nu se va decide să integreze statele Europei de Est, fără ca cele din urmă să fie convertite la NATO, ceea ce contravine în mod radical planurilor euroasiatiste ruse.
Acest context extrem de “nefavorabil” pentru interesele ruseşti creează condiţii propice pentru apariţia unor noi proiecte politice regionale, generate de elitele politice ruse cu scopul păstrării şi/sau maximizării superiorităţii geopolitice ale Rusiei asupra Europei de Est, printre care şi Uniunea Europei de Est.
Lupta nedeclarată pentru Europa de Est…
Noua Concepţie a Politicii Externe a Federaţiei Ruse, crearea Agenţiei Federale pentru CSI pe lângă MAE-ul rus, dar în mod special intervenţia militară a Rusiei în Georgia justifică afirmaţiile lui Sergey Markov referitoare la constituirea Uniunii Europei de Est. Această Uniune urmează în eventualitate să asigure restabilirea poziţiei geopolitice a Rusiei în CSI, dar şi în relaţie cu UE. Eventuala Uniune Europeană de Est ar putea reprezenta o asociere de state ce urmează să creeze cu UE un spaţiu economic şi umanitar unic, dar care să funcţioneze aparte. Prin urmare, se intenţionează realizarea obiectivului euroasiatic de creare a tandemului internaţional UE – Rusia-Eurasia. Totodată, introducerea Ucrainei, Republicii Moldova şi Turciei în potenţiala Uniune a Europei de Est demonstrează că în partidul „Rusia Unită”, din care face parte Markov, şi care este condusă de prim-ministrul V. Putin, persistă ideea tergiversării integrării europene a RM, Ucrainei, şi în mod excepţional a Turciei.
Cu toate acestea, implementarea acestui proiect depinde de mai mulţi factori esenţiali:
• Rezultatele recentei intervenţii ruse în Georgia (Eventuala abordare falimentară a negocierile între UE şi Rusia privitor la managementului post-conflict din Georgia, dar şi a procesului de soluţionare a conflictelor georgine, ar putea dinamiza revenirea integrală a zonei Caucazului în sfera rusă de influenţă.)
• Modul în care vor evolua procesele de integrare europeană în statele din Europa de Est şi gradul de aprofundare a dialogului dintre acestea şi Bruxelles;
• Efecienţa Parteneriatului Estic, nivelul şi calitatea participării statelor Europei de Est în acest proiect;
• Coerenţa orientării externe a statelor est-europene, precum şi natura geopolitică a elitelor care vor succede la putere în aceste state (Dacă Partidul Regiunilor va conduce în Ucraina, PCRM se menţine la putere în RM, atunci pot apărea deficienţe în integrarea acestor ţări în spaţiul european, ceea ce va avantaja Rusia şi eventuala Uniune a Europei de Est);
• Ulterioarele acţiuni ale NATO (În condiţiile în care NATO va oferi MAP-ul Georgiei şi Ucrainei, Rusia va intensifica ostilizarea relaţiilor cu Occidentul pentru a forţa retragerea acestuia din sfera sa de influenţă. Aceasta va crea premise clare pentru iniţierea Uniunii Europei de Est drept contrapondere inedită integrării europene, care favorizează in/direct extinderea NATO);
• Ritmul de integrarea existent în cadrul Uniunii Economice Euroasiatice (Dacă formarea instituţiilor şi funcţionarea plenară a acestei organizaţii vor trena, atunci Rusia ar putea încerca să ataşeze statele CSI la sfera sa de influenţă prin intermediul eventualei Uniuni a Europei de Est);
• Termenele de adoptare şi intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi consolidarea independenţei Bruxellului faţă de Washington (Aceasta va permite Moscovei să blocheze extinderea NATO spre Est, în schimbul unor concesiuni politice sau de alt gen favorabile UE, astfel, încât ultima să nu fie influenţată de SUA. Astfel se vor stabili relaţii de parteneriat strategic durabile între UE şi Rusia, ceea ce va avea efecte şi asupra viitoarelor perspective de integrare europeană a Europei de Est şi/sau de avansare a Uniunii Economice Euroasiatice până la Uniunea Europei de Est);
• Natura partidului care va conduce cu SUA după 2008 (Victoria democraţilor va genera o destindere relativă a relaţiilor internaţionale, în timp de UE va reuşi să se manifeste mai lejer în calitate de actor internaţional. Dacă se vor menţine la putere republicanii, atunci se vor tensiona relaţiile cu Rusia, ceea ce va afecta indirect şi raporturile ruso-comunitare. În cazul celui de-al doilea scenariu va fi reală şi lansarea Uniunii Europei de Est).
sursa: www.adevarul.ro/articole/uniunea-europei-de-est-proiect-rusesc-de-tip-euroasiatic/366177