ACUM.TV

Ceea mai împortantă vizită in Bombay am facut-o după masă, la Elephanta Caves. Acestea se află pe o insula la care se ajunge cu o ambarcaţiune de la Gateway of India şi ia cam jumătate de oră până la ea. A fost descoperită de Portughezi în Sec.16, având un elefant enorm cioplit în piatră cu un baby elefant pe spate, ce străjuia insula. De aici numele insulei. Insula e doar cu puţin mai Întinsă decât baza muntelui care se află în mijlocul ei. Urci peste 150 de trepte, sau pentru câţiva dollari eşti cărat pe umerii a patru vlăjgani care te duc pe un tron de lemn până la grotă. Aici găseşti un platou larg, un fel de terasă nivelată în piatră. In munte, în faţa ta, o deschizătură ca un portal sprijinindu-se pe patru coloane de piatră, înalte cam de 5m. Aceste coloane se înalţă de de la sol cam de-o statură de om şi au baza în forma dreptunghiulară, iar de aici în sus, partea superioară este rotundă, sfărşindu-se cu largi capiteluri rotunjite precum coloanele Ionice. Păseşti în centru urcând câteva trepte şi te afli într-o sală imensă, străjuită de coloane asemănătoare cu cele de la intrare, dispuse la intervale egale de aprox. 5m. în lung şi în lat, toate aliniate la perfecţie, suportând tavanul. In intuneric desluseşti între aceste coloane în fundul sălii, scene mitologice şi sculpturi enorme, amintindu-ţi cumva de cele ce străjuiesc mormintele din valea regilor de la Asuan, în Egipt. Toate scenele mitologige sunt descriptive şi sugestive, dedicate lui Shiva care în religia Hinduista este o zeitate cu puteri supranaturale, al trei-lea în ierarhia Hindu, dupa Brahma – Creatorul, Vishnu – Cel ce Prezervă şi Shiva, zeul Creaţiei şi al Distrugerii. Ca o ideie asupra acestei grote, imaginaţi-vă că sala are o lungime de aproape 50 m. şi este cam tot atât de largă. Mai trebuie să vă imaginaţi că tablourile mitologice sunt în relief şi că fiecare are o lăţime de 5m. cu înâlţime până la tavan. In total sunt 9 tablouri dispuse simetric de la intrarea în grotă. Fiecare tablou este diferit ca subiect iar pe centru, pe fundalul grotei se afla tripla figură lui Shiva cu vedere din faţă şi profiluri, ce-l înfăţişează în relief de ambele parţi ale capului, cu deosebirea că în stânga faţa lui reprezintă mânia, iar în dreapta figura lui este destinsă aproape feminină. De o parte şi alta a figurii centrale sunt încă două tablouri. Grota are trei intrări şi pe pereţii laterari ai fiecărei intrări sunt alte tablouri în relief reprezentând scene din mitologie. Şi nu uitaţi toate aceste coloane, 27 la număr, aliniate în şiruri pe lungime si lăţime la aceleaşi intervale. Acum trebuie să vă imaginaţi că toată această opera de artă a fost dăltuită în stânca rocii de bazalt cu uneltele timpului (Sec.IV-IX BC), probabil confecţionate din bronz. După ce am văzut aceste caves, piramidele Egiptului nu mă mai impresionează ca în trecut, pentru că acelea au fost create pe lumină, la suprafaţă, clădind bloc peste bloc, pe când aici, săpând stânca bucăţică cu bucăţică adânc în trupul de piatră al muntelui, orice greşeală e iremediabilă. Câţii oameni liberi, nu sclavi (au fost găsite monede antice în interior, dovada plăţii muncitorilor), trudind în întuneric, în zăpuşeală şi praf, au contribuit la crearea aceastei opere al cărui autor este necunoscut? După planul cui s-a făurit această lucrare ce a durat secole până la totala realizare şi a sfârşit într-o operă atât de unitară, care şi în condiţiile tehnologiei moderne, cu toate utilajele folosite astăzi, cu greu ar putea fi realizată. Tragedia este că Portughezii conduşi de Vasco da Gama, descoperind această grotă au perceput sculpturile din ea ca o manifestare păgână contrarie perceptelor creştine şi au pus mortierele să tragă în sculpturi distrugând cu obuzele lor mare parte din frumuseţea acestei lucrări. Dar stânca s-a dovedit mai puternică. Stricăciunile sunt imense, dar tot se poate vedea iscusinţa şi arta cu care au fost create de-alungul a patru-cinci secole. Şi-mi pun întrebarea: de ce în nici una din cărţile de artă pe care le-am răsfoit şi încă mă răpesc cufundat în tălmăcirea creaţilor clasice, nu s-a pomenit şi nu s-a scris nimic despre Elephanta Caves?
Seychelle Island nu m-a impresionat prea mult. Dup-amiaza petrecută acolo părea să-mi amintească mai mult de viaţa idilică a unui orăşel de provincie de pe meleagurile noastre.
Mauritania e o insula frumoasa cu sunet exotic, feţe creole şi cu un vulcan stins. Este renumită prin posesia unui parc cu teren lunar, în care solul sterp dezvăluie zone colorate diferit de la un galben deschis la roşul închis şi pe alocuri chiar violet, ca petele de culori ale camuflajului.
Reunion Island, este un loc diferit; cultură franceză, socotită ca o provincie îndepărtată a Franţei, este subventionată de Guvernul Francez şi din această cauză, cred, e mai bogată şi are un nivel de trai mai ridicat. Vulcanul continua să fiarbă, craterul este vizitat de excursionişti, dar o plimbare de-a lungul coastei devine o amintire tot atât de memorabilă ca şi o plimbare de-a lungul Rivierei.
Ocolind Madagascarul pe partea de vest am ajuns în Sud Africa la Richards Bay. Aici am făcut cunoştiintă cu un trib Zulu şi am participat la o cursă Safary într-una din rezervaţii. De la vapor am descins în autocare la un hotel lângă un sat Zulu menţinut aparent ca muzeu în beneficul excursioniştilor. S-ar parea că mulţi încă nu au renunţat la stilul de viaţă original moştenit de la bătrâni. Adânc pe teritoriul African tradiţiile, costumaţia, modul de a trai şi uneltele sunt încă cele de odinioară. Armele lor sunt încă scutul şi lancea, vorbesc propria lor limbă şi mesajele sufleteşti sunt communicate simbolic cu ajutorul mărgelelor de diferite culori şi modele. Aceste mărgele legate în benzi pot fi purtate ca brăţări, benzi pentru împodobit gâtul, pieptul sau chiar în jurul şoldurilor. Femeile nemăritate nu-şi acoperă sănii, un bărbat poate avea nenumărate neveste pe care trebuie să le cumpere dând tatălui 11 vaci, şi pentru care trebuie sa facă o casă aparte. O femei măritată nu are voie să aibe mai mult de 4 amanţi. Din cauza aceasta, Aids şi HIV virus sunt de o asemenea amploare in Africa. Sunt foarte superstiţioşi, cred încă în vraci şi vrajitoare.
Cursele Safary le-am făcut în jungla luxuriantă cu maşini deschise, 4×4, câte 7 inşi într-o maşină, văzând animale şi locuri ce nu se pot descrie.
CapeTown este un oraş de vis. In faţa răsare un masiv de peste 1000m. culminat la vârf cu o platformă largă, netedă, ce se intinde ca în palmă: acesta este Table Mountain. In stânga şi în dreapta sunt două piscuri: The Lion Head şi The Diamond Head. Intre port şi munte se află centrul oraşului. Totul este nou, frumos, elegant, curat etc. Câtre munte drumul te duce printe vile drăguţe în stiluri diferite şi vegetaţie abundentă. Urci într-un cable car suspendat care te duce până sus la culme şi care se roteşte 360 de grade, lăsându-te să admiri priveliştea din toate direcţiile. Dacă închiriezi un taxi, în numai cinci ore ajungi La Capul Bunei Sperante. Aici poţi admira locul unde Oceanul Atlantic se uneşte cu Oceanul Indian. Nu departe de acest punct se află Cape Point, loc de markaj printr-un far antic stabilit de Vasco da Gama şi existenţa unui meterez pe culme, aratând direcţia câtre Londra, New York, Beijing etc. Venind înapoi spre Cape Town, drumul trece pe la Boulder’s Beach, unde în ultimii ani o colonie de pinguini vin să-si depună oule la clocit, adânc în nisipurile încinse de coastă, la adăpostul rocilor care le străjuie. Puţin mai jos câtre Cape Town, de-a lungul oceanului în care munţii par să se prăvălească, apare o privelişte unică de blocuri crescute parcă pe povârnişurile muntrelui ca trepte de gigant cu fata la apă şi la soare. Mergând spre aeroport, la numai cinci minute după ce ai lăsat în urma Cape Town, pe o distanţă de cel puţin 10 miles, de-o parte şi de alta a drumului apare o altă faţetă a oraşului: “the Shantyhouses”. Cartiere întregi de cocioabe încropite din orice, placaje, butoaie de tablă sau tablă ondulată, multe cu rugina roşie pe ele, îngrămădite unele în altele, nu mai mari decât o lungime de om şi cam tot atât de înalte, cu acoperişuri ţintuite contra vântului, cu greutăţi şi bolovani pe deasupra, se desfăşoară ca o plagă, lăsându-ţi la despărţire acest gust amar de neputinţă. O ţară aşa de frumoasă şi bogată care în acest secol încă trebuie să lupte ca să stăvilească scurgerea continuă de oameni flămânzi, fără nicio pregătire ce îngroaşe rândurile somajului care deja a atins nivelul de 40 la sută.
Excursia a fost bogată nu numai prin ceea ce am văzut dar şi prin toate cele învăţate de-a lungul acestor 30 de zile. Surprinzător, de data asta directorul de cruise a organizat un număr de conferinţe de înalt grad academic. Toate subiectele zilnice, de la viitoarele Ports of Calls, la politica locală, regională si globală, din adâncul istoriei până în prezent şi mergând mai departe cu istoria navigaţiei, ale noilor descoperiri în astronomie şi chiar cursuri de graphologie au captivate majoritate călătorilor de pe vapor. Aceste conferinţe au umplut sala de teatru cu peste 600 de locuri la refuz, încât mulţi se mulţumeau să găsească locurile libere pe treptele scărilor, deşi simultan erau multe alte activităţi în alte locuri pe vas. Ascultând nivelul întrebărilor şi al comentariilor la conferinţe, nu mi-a fost greu să recunosc că şi nivelul celor din sală, audenţa, era cu nimic mai prejos decât nivelul vorbitorilor. In final cred că trebuia să primim o diploma de graduare după un asemenea Forum. Dacă v-au plăcut cele povestite, vă recomand itinerariul.

Acest articol a fost publicat joi, 28 august 2008 la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.