David Reimer la maturitateIn presa de limba romana si chiar pe internet , pe situri finatate de aceleasi miscari religioase care au finantzat NARTH-ul si care sunt interesate in promovarea cultelor lor in tara noastra are loc acum un asalt coordonat la adresa explicarii stiintifice a homosexualitatii. Pana si titlurile organizatiilor de dreapta au fost copiate din engleza, traduse (prost!) respectand afilierea politica a lor din tara unde au fost inventate, SUA.!
Cu atat mai mult cred ca acum este momentul sa promovam informatiile corecte, stiintifice! In definitiv pana la urma cititorii singuri vor judeca daca adevarul stiintific confirma sau infirma interpretarea lor religioasa.
1. Medicina orientarii sexuale
Voi incepe prin prezentarea a doi medici de la Universitatea Hopkins din Baltimore, care au avut si au o meserie neuzuala si de mare raspundere, fiind specialisti in “orientarea sexuala”. Primul intre ei a fost Dr. John Money, de fapt primul specialist in acest domeniu. Cazul Reimer a facut parte din cazuistica lui. El a fost un pionier al studiului orientarii sexuale si a murit cu cativa ani in urma. Al doilea este Dr. Fred Berlin, care lucreaza inca in acest domeniu neobisnuit, la intersectie cu medicina legala si psihiatria.
Din nefericire primul caz la care ma voi referi este un caz trist, care s-a sfarsit pana la urma cu sinuciderea pacientului respectiv. Dar ceea ce au invatat medicii in acest caz este extrem de important: stiintza este cu mult mai bogata azi decat inainte de studierea cazului David Reimer. Inainte de a aminti faptele, trebuie spus ca doctrina medicala a zilei era ca atat mediul cat si materialul genetic contribuie la determinarea identitatii sexuale a omului. Pornind de la aceste date, Dr. Money s-a trezit chemat la telefon intr-un caz grav: in cazul unei perechi de baieti gemeni, un copil a fost accidentat grav cand s-a incercat sa fie circumcis. Medicul respectiv (se pare ca si asistenta sa) au aplicat un arc electric in loc sa folosesca bisturiul si au carbonizat total penisul acelul baiat nou-nascut. Ce era de facut?
Se stie ca an de an multi medici sunt pusi in situatia de a decide asupra sexului copiilor: la fiecare 500 de copii obisnuiti se naste cate un copil intersexuat, de obicei avand ambele organe genitale, sub o forma rudimentara sau integrala si de multe ori medicii intervin suprimand unul din ele. Scopul acestei masuri este clar: ca sa nu rada copiii mai tarziu de copiii hermafroditi, care ar fi destul de multi. Fiind consultat in aceasta problema, Dr Money a decis ca in cazul baiatului David Reimer sa i se extirpeze testicolele si sa fie crescut ca fata, facandu-i-se zilnic injectii cu hormon feminin, progesterona. Judecata curenta ii spunea medicului Money ca odata extirpate organele masculine si eliminata sursa de testosteron, acest copil va functiona 100% ca o fetitza daca i se administreaza progesterona necesara.
Deci asa s-a trezit acest baietel pe post de fata, cu organe feminine create artificial. Bineinteles ca nu i s-a spus ce a patit la nastere….Medicul a reportat succesul operatiei; fatitza parea ca se dezvolta normal…numai ca, dupa scurt timp au aparut problemele: fetitza se comporta ca un baiat, in ciudat tratamentului hormonal si a educatiei primite. De mic, nu i-a placut nici un joc feminin si nu s-a indragostit mai tarziu de baieti, cum se astepta lumea. A ramas baiat heterosexual pana la capat! Intr-un moment de criza, la 14 ani, parintii i-au spus secretul, ceea ce l-a infuriat ingrozitor pe David. Fiind oficial fata, a alergat la medici sa-l faca din nou baiat! A suportat zeci de interventii medicale, de data asta sa i se refaca statutul „pierdut” de baiat.
Creierul lui, cu toate tratamentele hormonale facute, stia totusi ca el nu este fata!
Dr. Money, desi avea prioritati in studiul orientarii sexuale, nu fusese inca in situatia sa-si dea seama ca „mediul” nu are nici un rol dupa nasterea unui copil in stabilirea tipului de orientare sexuala! El tot credea, in mod conservator, ca si mediul are un cuvant de spus in orientarea sexuala a oamenilor, si credea ca mai ales la copiii mici, la nou-nascuti, tratamentul lui va fi eficace.
2. Transexualitatea
A devenit clar cu aceasta ocazie ca nu numai caracterul organelor genitale si nu numai caracterul hormonilor primiti determina sexual unui copil, ci intr-o masura cu mult mai mare, tipul de sexualizare a creierului! O concluzie foarte importanta a rezultat: abia acum s-a inteles cazul transexualilor care sustin ca au alt sex decat cel vizibil! Uneori aceste dispute erau de–a dreptul caraghioase, cand parintii isi invitau copiiii sa se priveasca in oglinda. Abia atunci a inceput sa fie clar faptul ca transexualitatea este caracterizata de fapt de o diferentza reala si nu inventata de copii, intre sexul aparent al corpului si cel rezultat din sexualizarea creierului! Daca exista discrepantze, evident ca fiinta respectiva va sustine ca este de sexul contrar sexualizarii corpului. Poate fi baiat si sa aiba toate caracterele sexuale baietesti, dar daca creierul lui ii spune altceva, creierul are dreptate!
Trebuie sa adaug ca este important sa intelegem ca si transexualii sunt oameni ca toti altii, care nu merita sa fie persecuatati numai pentru ca „nu ne plac”. Iar aici trebuie sa spun ca nici homosexualii nu au de multe ori o pozitie corecta, ci uneori promoveaza discriminarea contra transexualilor. Nici mie nu-mi plac la parazi cei care se imbraca strident in hainele altui sex, dar noi toti trebuie sa invatam tolerantza fatza de cei care „nu sunt ca noi”. La aceste cazuri se mai adauga si alte minoritati: de exemplu exista barbati la care senzorii de testosteron aflati in fiecare celula a lor…nu functioneaza! Ei raman, „by default”, femei! In ciuda structurii XY a cromozomilor! Deci lucrurile sunt cu mult mai complicate si trebuie sa renuntam la tratarea lor cu violenta, cum au fost invatati unii stramosi ai nostri, cu sute de ani in urma. Aici este cazul ca stiinta sa-si spuna cuvantul, iar indemnurile la intoleranta iudeo-crestina sa poata fi puse la punct, cum merita.
3. Sfarsitul trist al lui David Reimer
Dupa ce prin operatii succesive baiatul ajuns matur, a reusit sa revina la sexul masculin, (si cu ajutorul injectiilor cu hormoni), David a reusit chiar sa se casatoreasca. Evident ca nici casatoria lui nu a tinut si la urma ambii frati gemeni s-au sinucis, fiind ambii traumatizati de evenimentele pe care le-au trait. Trebuie spus ca David a vrut mai intai sa-l ucida pe medicul care i-a ars organul, apoi l-a iertat si a fost pornit sa-l ucida pe Dr.Money. Cu greu a renuntat la razbunare. Dar cine era de vina?
Pe atunci se credea ca identitatea sexuala este maleabila cand copilul este mic. Se credea in puterea mediului de a influentza orientarea sexuala a unui copil mic. Si iata ca nimic nu a putut fi schimbat dupa nasterea acestor gemeni! Cu atat mai stranie este parerea unora care cred azi ca orientarea sexuala este „la alegere”. Este cu atat mai trist sa constatam ca acest caz a fost dezbatut de catre „dreapta religioasa” in sensul ca „Dumnezeu permite schimbarea”! Ce schimbare?
4. Clinica din Baltimore a doctorului Fred Berlin
Exista foarte putina publicitate legata de activitatea medicilor specializati in orientarea sexuala. Trebuie sa spunem de la inceput ca nu studiul homosexualitatii este telul primordial al acestui grup de lucru esential pentru societate. In afara de orientarea homosexuala (intr-un fel minoritatea cea mai putin contestata social, totusi!), exista alte minoritati sexuale care sunt in atentia Dr. Fred Berlin si uneori a FBI-ului. Intr-un interviu dat unui post american de televiziune, dr Fred Berlin a exclamat: „Nici nu stiti cat de frecvente sunt cazurile cand vin la mine la tratament parinti ai unor baieti de nici 16 ani, care vor tratamente pentru ca ei se indragostestc numai de copii de…5 ani!” Deci ei sunt implicati si in gasirea unor tratamente pentru pedofilie, domeniu de pionierat pentru ei si totusi de mare importanta sociala! Ambii medici (John Money si Fred Berlin) au sustinut ca in timp ce pedofilia sadica trebuie urmarita si pedepsita cat mai necrutator, pedofilia afectiva ar fi doar o alta orientare sexuala si pacientii ar trebui ajutati sa se acomodeze. De asemenea unii cer tratamente pentru asexualitate; desi cei mai multi nu acuza multe neajunsuri psihologice in legatura cu aceasta orientare.
5. Concluziile trase din aceste cazuri
Desi exista inca discutii in contradictoriu intre medici in legatura cu acest subiect, un lucru este clar: tendinta generala a majoritatii medicilor este sa micsoreze cat mai mult interventiile chirurgicale in cazurile inter-sexualitatii si in cazurile unor accidente ce afecteaza aria genitala. Pe de alta parte aceasta tendinta vine in contradictie cu dorinta multor transexuali de a-si vedea visul cu ochii: sa simta ca apartin sexului pe care il recunoaste creierul lor. Impedimentul principal pentru o politica mai deschisa in acest domeniu este pana la urma faptul ca parintii copiilor se tem enorm de ridiculul la care vor fi condamnati copiiii lor daca ei nu fac „o alegere” a sexului copilului inca din fasha. Cu cat mai educati vor fi copiii in general in spiritul tolerantei fatza de altii, cu atat va fi mai bine pentru copiii atipici; in definitiv, in antichitatea greaca unicitatea era sarbatorita, iar „stauia unui hermafrodit” ramasa din perioada greco-romana aproape ca idealizeaza aceasta stare duala. Si totusi transexualitatea inca apartine nomenclatorului bolilor mintale DSM-IV, pentru ca inca nu exista solutii perfecte la aceasta problema. De exemplu solutia chirurgicala poate scurta viata pacientilor in cazul in care administrarea de hormoni corespunzatori nu se face cu rigurozitate.
6. Dezastrul legat de probitatea stiintifica
Lucrul cel mai grav care i s-a imputat lui John Money nu a fost totusi faptul ca el a gresit in acest caz, ci faptul ca nu si-a publicat greseala. El a fost prins asupra faptului (ca stia ca tratamentul recomandat de el a fost un dezastru) si ca in ciuda acestui fapt el nu si-a retractat teoria (evident falsa) dupa care si mediul are importantza in afirmarea unei orientari sexuale sau a unei identitati sexuale. In mare masura el a murit in infamie stiintifica, in ciuda faptului ca a avut totusi realizari stiintifice recunoscute legate de orientarea sexuala (de exemplu privind „vandalizarea mapelor erotice” in copilarie la unele categorii de oameni la care sexualitatea este privita strict negativ). In domeniul stiintific chiar si o informatie negativa este privita ca si cand ar avea o importantza absoluta!
Foarte interesant articolul și îmi amintește de un caz văzut acum ceva timp pe Discovery, un post de televiziune care mie îmi place foarte mult, fiind genul de om care urmărește doar o dată pe zi știrile, în rest caut gnoza… excluzând din grila proprie posturi ca: OTV sau Trinitas menite să facă circ, respectiv să spele creierul credulilor.
Soă revin la cazyul de care am amintit.
– Era vorba de o femeie care deși căsătorită de ceva timp, nu putea să rămână însărcintată; la un moment dat a luat problema în serios și a consultat medici. Aceștia supunând-o la multe teste au descoperit că deși e femeie, în organismul ei se află mult mai mult hormon testosteron, iar estrogenul e în cantitate minimă. S-au gândit să facă și teste genetice, iar acestea au dezvaluit că femeia în cauă era de fapt bărbat d.p.d.v. cromozomial (XY), doar că hormonul testosteron nu se capta de celulele organismului. Se știe că toți oamenii până la varsta de 3 luni, în pântecul mamei, suntem de sex feminin, iar bărbații se dezvoltă ulterior datorită programării genetice date de cromozomul Y, îmi pun întrebarea aici: care a fost primul: Adam sau Eva?
Ca o mică postconcluzie – îmi dau cu părerea: sunt sigur că acea femeie, dacă s-ar fi dezvoltat ca băiat ar fi fost gay sau trans.
____________________________
Referitor la ceea ce ai menționat legat de pedofilie, asta iar mi-a amintit de o discuție avută cu o prietenă psiholog de la spitalul de boli mintale care povestea că nici nu ne gândim câți oameni maturi există care sunt atrași sexual de copii, și cum se feresc și pleacă de acasă când copii lor fac baie sau sunt la picnic, ștrand etc.
PS: așa îmi doresc să mai scrii astfel de articole, abia le aștept în fiecare săptămână….sunt extrem de interesante.
In legatura cu prioritatea: evident ca din punctul de vedere strict al evolutiei femeia este prioritara. Cum vezi, chiar cand anumite lucruri nu functioneaza (senzorii inactivi la testosteron) sigur ca sexul „default” este cel feminin.
Si eu sunt de parere ca mai sunt foarte multe de spus la acest subiect, pe care le-as grupa intr-o serie urmatoare. Multe lucruri sunt de fapt utile sa le stim chiar in viata zilnica, sa evitam prejudecatile.
Ca o observatie generala, curioasa: nu stiu cum se face ca de fiecare data cand religia s-a pronuntat asupra unei probleme, a nimerit-o pe dos. Nu Barbatul, ci Femeia este factorul „default”. Nu directia dreapta, ci directia stanga este favorizata in Univers (toti aminoacizii vietii sunt levogiri, nu dextrogiri). etc etc.Ruperea simetriei s-a produs tot pe stanga, la particule…in Univers.Asta e doar o intamplare, evident.
Într-adevăr, situaţia transexualilor este tragică. Dacă homosexualii cu aspect obişnuit sunt prigoniţi, discriminaţi, ce să mai vorbim de un transexual? Probabil, starea de lucruri nu se va schimba în curând, transexualii urmând să simtă în continuare pe pielea lor tot felul de nedreptţi şi prejudecăţi.
Deşi, trebuie să recunosc că şi mie mi-ar lua ceva timp să mă obişnuiesc cu un transesxual.
Îmi amintesc cum am întâlnit pe străzile Chişinăului un travestit însoţit de două fete (poate că era o emisiune cu camera ascunsă, nu ştiu), cu o înfăţişare grotescă, care aborda trecătorii. Toţi se fereau de el cu repulsie. E şi firesc: semăna ca două picături de apă cu personajele „homosexuale” din emisiunile de umor. Nu cred că cineva poate face deservicii mai mari travestiţilor sau transexualilor decât un asemenea personaj.În RM, populaţia nu face deosebire între homosexuali, travestiţi şi transexuali, punându-i pe toţi în aceeaşi oală. Poate de aceea apar reacţii de respingere a unor trensexualilor şi travestiţilor de către unii homosexuali…
Acest caz tragic este o dovada clara a faptului sexul din punct de vedere psihic si peste modificari posibile anatomic este decis genetic, poate chiar de la conceptie. Aici este interesant de inteles cand se decide sexul psihic si in ce relatie cu cel fiziologic sta acest lucru.
Daca la a doua parte a intrebarii se va rspunde curand daca nu s-a si raspuns la prima in contextul discutie de la cealalta tema, afirm ca se va afla nu se stie cand sau poate deloc?