Nu cred ca am fost singurul copil visand la trenuletul-jucarie pe care nu l-am avut niciodata, dar i-am trait traseul imaginar in jurul bradului de Craciun, in camera copilariei.
Trenul cu tic tac-ul calatoriilor insumate intr-un simbol de victorie tehnica a transporturilor se multiplica pe toate continentele.
Trenul este o parte a existentei noastre si a calatoriilor romantice inflorind in istoria individuala a fiecaruia dintre noi.
Am trait la cativa pasi de gara Sibiului. Jucariile si distractiile noastre ale copiilor de pe atunci anii ’60 si’ 70 erau acel du-te-vino al trenurilor. Numaram vagoanele, asezam capace de bere pe sinele de cale ferata procurandu-ne astfel asa -zisii bani de jocuri, alteori ne urcam in cate un tren iar la urmatoarea statie coboram si reveneam in Sibiu cu un altul.
Alteori asteptam trenurile internationale Mitropa, Wiener Walzer-ul ori Orient Express-ul si admiram multimea de turisti si visul se amplifica odata cu dorinta noastra de a iesi din tara.
Mocănița
Paralel cu linia ferata obisnuita in Sibiu exista din 1882 mocanita ca fiind declarata monument istoric. Printul Charles s-a implicat in persoana sustinand financiar posibilitatea proiectului de reabilitare si de repunere pe roate a trenului pe Valea Hartibaciului, o zona colinara transilvana minunata cu atractii turistice si agrare. Linia feroviara Sibiu-Agnita a fost preluata pe o perioada de 25 ani, intr-o concesiune in vederea readucerii la viata a unui trenulet ce constituia mandria satenilor, a sibienilor. In saptmanalul nostru scriam in urma cu trei ani de dezafectarea tramavaiului sibian ce traversa orasul vechi pe doua artere amputand burgul de inca un fragment din suma frumusetii citadine. Aceasta s-a facut in anii ’70 de catre edili comunisti.
Acum cand Romania se mandreste cu apartenenta la Europa reala, din diferite interese si voturi trenul nostru al sibienilor, deci o jucarie minunata a copiilor de altadata si posibila pentru generatiile viitoare a devenit proiect esuat.
Nu de mult am avut privilegiul sa fiu oaspetele unui minunat prieten cu ai carui copii ne-am delectat purtati in vagoanele unui trenulet in Disney World din Florida. Imi imaginez ca mocanita seculara de pe Valea Hartibaciului ar starni aceleasi strigate de bucurie atat adultilor, cat si celor mai mici pasageri.
Ma intreb cum va Printul Charles la primirea vestii ca interventia sa a fost desarta.
Citez un pasaj din presa din tara : « Desi este clasata ca monument istoric, mocanita din Sibiu va disparea definitiv de pe harta. Consiliul local din Sibiu a aprobat recent un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) prin care ultimele sute de metri de sina a mocanitei vor fi inghitite de un mall si de un bloc de 20 etaje. » (Gardianul, 12 august ac)
Patriotism local
Dupa cate stiu in Sibiu cateva mall-uri aglomereaza piata de desfacere pana la refuz nemaifiind stringenta construirea unui alt supermarket. Interventia ministrului culturii pare sa fie ineficenta, dupa afirmatiile din gazetele romanesti. Se organizeaza o campanie de semnaturi intrunite intr-o petitie de protest (http://www.petitieonline.ro/petitie-p48941053.html) cu speranta ca se va realiza pana in cele din urma proiectul de reablitare a mocanitei.
Nu sunt in masura sa aflu cine si ce interese se ascund in spatele anularii deciziilor de demarare, nu pot decat sa sufar vazand cum tara, un tinut ales ca Sibiul isi pierde din stralucire asa cum parcuri, spatii din verzi din capitala, padurile din alte judete dispar ca si cand n-ar fi fost.
Cred in influenta si in patriotismul sibian al primarului Klaus Johannis care pe 8 august ac ne asigura ca proiectul « Consortiul pentru dezvoltare interregionala Sibiu-Agnita », preexistent deja, ii este cunoscut si-l va sustine cu vehementa.
Poate acum ar fi momentul sa-i amintim dlui Johannis acest proiect! L-a sustinut cu atata vehementa incat a murit de tot!!!