Ileana Costea
California State University, Northridge, USA
ileanacostea@yahoo.com, icostea@csun.edu
Abstract: The sculpture of Dinu Rădulescu, Romanian artist, living and working in Bucharest, will be presented. In 1992 he was invited to participate at the ARA 17, California State University (CSUN), Northridge, California, where several of his small sculptures in bronze and sketches on paper were shown. In his work several classical themes are represented in a modern spirit: the human being, music, and horses. He sculpts in a large range of materials: marble, bronze, wood, and plaster, and in various sizes, from small to monumental. Everything the artist shapes up, the human body, horse riders, musicians, people’s portraits in bronze, horses, is done in a very delicate and yet powerful suggestive way, filled with expression and dynamism, with a great ability to capture the essential feature of personality or of movement. He has a deep understanding of the anatomy of the human body and of horses. However, his representations “are not realistic, but rather scientific artistic interpretations, (and) have a dramatic inner dynamism, to suggest his own experiences about the essence of life (and) the human condition”. Luiza Barcan, art critic (2014). Dinu Rădulescu has a strong presence on Internet and appears in sculptors’ encyclopedias / dictionaries published in Romania. The article covers the entire spectrum of this exceptional contemporary Romanian artist who deserves even more visibility and recognition.
Key-words: ARA 1992, art, horses, human body, Romanian sculptors, sculpture
Motto 1:
Om și operă se completează și se armonizează reciproc într-o exemplară și singulară combustie.
Bedros Horasangian despre (Dinu Rădulescu) [1]
Motto 2: „dincolo de formă, la misterul ființei“ Paul Klee
Mottoul tezei de doctorat a lui Dinu Rădulescu [2]
1. Introducere
Sculptor în primul rând, dar și desenator iscusit, om de cultură, și educator, care și-a început cariera de artist în deceniul al 7-lea al Secolului 20, Dinu Rădulescu are o operă impresionantă care s-a “modelat” în timp de mai bine de 40 de ani. Doamne, generația mea, a noastră (căci Dinu și cu mine suntem născuți în același an, și am fost colegi de liceu la Spiru Haret, București), deține un mare dar al sorții, mai ales pentru cei ce suntem în viață, că am încălecat două secole. Și trebuie să ne scoatem pălăria și să-l salutăm cu respect și admirație pe Dinu, care continuă să lucreze, să creeze și să dăruiască artei piese frumoase, pline de simțire, mișcare și expresivitate.
2. Dinu Rădulescu – Omul
2.1 Revederi cu artistul
2.1.1 ARA 17, 1992, CSUN
L-am revăzut pe Dinu de mai multe ori de-a lungul anilor mei de trai în afara țării (46+). Prima dată a fost cu ocazia Congresului ARA pe care l-am organizat în 1992 la universitatea la care predau “de o viață”, California State University, Northridge și l-a care l-am invitat.
Figura 1. ARA 17 ART CATALOG [3]
Acolo Dinu a adus câteva sculpturi mici din bronz (limitat de greutatea care poate fi luată într-o călătorie cu avionul) și niște desene. Lucrările lui au fost mult apreciate în expozițiile de artă de la Congres. [3]
Contribuția cea mai importantă a lui Dinu la acel eveniment a fost montarea celor două expoziții de artă. Și acolo mi-am dat seama de forța sensului lui artistic. Expozițiile au conținut lucrări ale multor români din California, a Marinei Crainic, din Elveția și ale lui Dinu Rădulescu, din România. Rezultatul deciziilor lui Dinu, în “lupta” cu Ioana Sturza care dorea o prezentare didactică a artiștilor, a făcut ca expozițiile să fie de o calitate muzeistică. În plină forță, Dinu alegea cum și ce să se pună pe perete, în săli, spre a da cel mai artistic efect. Și dacă expozițiile acelea au avut succes, în mare parte, s-a datorat lui Dinu.
Figura 2. Pagina dedicată lui Dinu Rădulescu în programul expoziției de la CSUN, ARA 17 ART CATALOG [3]
2.1.2 Întruniri Spiru, atelierul Robescu și Plouescat
L-am revăzut apoi pe Dinu de mai multe ori la București cu ocazia întrunirilor de X ani de la terminarea liceului nostru, Spiru Haret.
În 2005 am avut posibilitatea să petrec mai mult timp cu el, într-o după amiază vizitându-i atelierul. E vorba de atelierul din casa Robescu pe care Dinu Rădulescu l-a avut aproape două decenii până să fie evacuat – alături de alți plasticieni – de conducerea Universității de Artă. Un spațiu plin de surprize și mister, plin de artă și romantism, cu pereții căptușiți cu desene și cu multe, foarte multe sculpturi. Erau și niște portrete în 3 dimensiuni de persoane cunoscute în România (mai puțin mie, plecată de așa de mult din țară). Dar pe cei care i-am recunoscut le-am apreciat asemănarea caracterului pe care sculptorul a reușit să o redea atât de bine. Mai era și curtea de lângă atelier, importantă pentru a putea sculpta piese de dimensiuni mari.
Tot în 2005, într-o altă zi, Dinu s-a oferit să îmi fie ghid la sala Brâncuși de la Muzeul Național de Artă, de lângă Sala Palatului. [4] Aici colegul meu și-a dezvăluit talentul de a vorbi, de a explica arta. A fost probabil cea mai frumoasă vizită pe care am făcut-o în viață mea la un muzeu. Sigur a contat și bucuria de a vedea opere ale lui Brâncuși din prima lui perioadă de creație, din Romania, dinaintea plecării spre Franța, pe care nu le cunoșteam, dar cel mai mult a contribuit felul în care mi-a dezvăluit arta sculpturii Dinu prin explicațiile lui docte, dar și pline de povești și simțire.
Apoi l-am reîntâlnit pe Dinu când era (a fost mai mulți ani la rând) “Artist în Rezidență” a orașului Plouescat, din regiunea Bretania, Franța. [5] Dinu tocmai începuse sa sculpteze o piesă monumentală din marmoră albă. Pentru câteva zile am putut vedea cum evoluează lent sculptura și înțelege cât de mult efort fizic cere această artă. Un sculptor are mâinile muncite ca ale țăranului care lucrează câmpul… Am mai putut admira atunci și niște desene uriașe făcute de Dinu pentru o comandă a bisericii parohiei orașului. Mi-am dat seama cât de apreciat este sculptorul nostru de francezii de prin partea locului. Un adevărat ambasador al culturii românești, dar și al nobleței sufletului de român.
Câțiva ani la rând am ascultat neputincioasă durerea lui Dinu când și-a pierdut atelierul. Și am aflat apoi că a fost miluit (cum bine se exprimă Mihai Constantin [6]) cu un nou spațiu de lucru la marginea Bucureștiului. unde în 2013 a realizat un grup sculptural din lemn cu mai multe personaje în jurul crucii.
Acest grup sculptural ar fi trebuit să fie o lucrare de dimensiuni mult mai mari, căci un întreg trunchi de copac era pregătit în curtea atelierului din casa Robescu. Trunchiul însă trebuise tăiat în două pentru a fi transportat la noul atelier. Am văzut sculptura aceasta a lui Dinu doar în poze, pe frumosul blog, bogat in imagini la lui Mihai Constantin de pe artindex, dar am regăsit in ea imaginea torturată a Cristului pe Cruce din desenele/tablouri foarte mari făcute de Dinu pentru Biserica Parohiei din Plouescat. Mi-am dat seama că această sculptură în lemn are toate trăsăturile torsionate, aceeași forță tulburătoare că și a desenelor din biserica bretonă. Iar trupurile adunate în jurul crucii mi-au amintit de “calvarurile” bisericilor din Bretania de nord. Pe care le-am vizitat cu Dinu și prieteni francezi. Din nou Dinu delectându-ne cu explicații la sculpturile cu forme mai simple, mai primitive, din acele biserici.
3. Trăsăturile artistului
În afara talentului, Dinu se distinge printre artiști prin diverse trăsături pe care nu mulți dintre colegii lui de breaslă le au:
• O vastă cultură, obținută prin ani de citit, vizitat muzee, izvorâtă din curiozitatea de a înțelege arta și personalitățile ei din trecut și contemporaneitate, de a aprofunda procesul de creație, toate acestea culminând cu luarea unui doctorat cu teza Conceptul de formă în sculptura modernă, apărută la Editură Paideia, 2005 [2]. Rareori mi-a fost dat să stau de vorbă cu un artist talentat care să știe atât de multe despre atât de multe, care să vorbească cursiv câteva limbi străine (franceză și engleză), care să poată articula ce simte și gândește, cum o face Dinu.
Figura 3. Coperta cărții tezei de Doctorat a lui Dinu Rădulescu,
Conceptul de Formă în Sculptura Modernă, Editura Pleiade, București. [2]
• O amprentă specifică lui, pe care o au toate piesele pe care le-a creat, cum numai la marii artiști ai lumii se întâlnește (Giacometti, Henry Moore), de poți recunoaște ce e făcut de mâna lui Dinu, dintr-o privire, în orice mod de realizare ar fi, tri sau bi dimensional.
• Un fel discret, reținut, plăcut de a se comporta, fără a se împinge și umfla în pene, chiar când succesul i-a surâs. Și asta s-a întâmplat de multe ori în viața sculptorului Rădulescu: expoziții reușite, premii, invitații la “Artist în Rezidență”, articole laudative despre el, prezentări pe stații de televiziune.
Alexandru Pleșu, în cronica făcută în 1988 și pusă într-un catalog al operei lui Dinu în 1989 spune maiestos și adevărat despre artist că “discreția este curajul acestuia”.
4. Arta lui Dinu Rădulescu; sculpturi și desene Articole critice laudative, expoziții
Dinu apare trecut în multe enciclopedii de artă românești. Iată ce se spune în Lexiconul artiștilor din România, secolele XV-XX Mircea Deac: “Dinu Rădulescu este un sculptor al construcției, al arhitecturizării, uneori spontane, a volumelor. Desenele ca și sculpturile, au ceva năvalnic, voluptos, formele curg valuri repezi, expresive si leagă imagini, mișcări cu rezonanțe simbolice. [7]
Spre a numi încă doi oameni importanți în cultura românească ce au scris frumos despre Dinu, țin să amintesc pe criticul de artă Maria Magdalena Crișan și pe scriitorul Bedros Horasangian.
Expoziția lui Dinu Rădulescu de la Simeza (mai 2008) a fost specială prin faptul că i-a prezentat artistului cele două moduri diferite de exprimare: sculptură și desen.
Interesant mi s-a părut titlul articolului scris de Dna Crișan în Observatorul Cultural (mai 2008) cu ocazia acestei expoziții a lui Dinu “Expresivitate Controlată Intelectual”. Dânsa s-a exprimat despre Dinu ca fiind “un sculptor a cărui creație este în primul rând expresia cunoașterii, a unei expresivități controlate intelectual și mai puțin a instinctului”. [8] Cred că această afirmație a rezultat din faptul că Dna Crișan citise lucrarea de doctorat a lui Dinu, în care artistul își exprimă clar gândirea lui despre sculptură și își dovedea puterea de analiză ‘intelectuală’ despre artă în general și sculptură în special, poate și din observarea desenelor de mărime mare expuse la Simeza, studii de fapt pentru sculpturile ce urmau să se nască din mâna artistului pe baza lor. O altă cauză a acestei afirmații a Dnei Crișan ar putea fi faptul că Dinu are o înțelegere profundă a anatomiei corpului uman și a cailor în piesele lui sculptate sau desenate. Și asta e știut că avea și Brâncuși. Personal cred că afirmația Dnei Crișan trebuie luată ca o laudă, ea accentuând profunzimea înțelegerii artistului despre ceea ce creează, căci trebuie spus “cu voce tare” că Dinu a dovedit a avea un instinct foarte puternic, dacă interpretăm cuvântul ‘instinct’ puțin diferit, ca ‘inspirație’. Și faptul că Dnei Crișan i-a plăcut mult expoziția de la Simeza și că a fost o admiratoare sinceră a lucrărilor lui Dinu se dovedește din conținutul articolului ei, foarte pozitiv. Dânsa ne vorbește despre “expresivitatea și înțelegerea volumetriilor, de reușita testare a noi materialități, de raportul între gol și plin, de repartizarea tensiunii interioare, în felul în care Dinu ‘arhitecturizează’ formele”. [8]
Dânsa ne mai spune că în expoziția de la Galeria Simeza, Dinu Rădulescu ne-a demonstrat “calitățile sale de bun desenator, felul în care el înțelege relația formă-culoare, sinteză, căreia știe să-i dea expresie în raportul direct cu expresivitatea corporală.” [8] Iată-l deci pe Dinu bine conturat de Dna Crișan și ca intelectual, și ca sculptor și ca desenator.
În aceeași linie cu părerea Dnei Crișan, într-un articol scris cu ocazia împlinirii a 60 ani a sculptorului Dinu Rădulescu, scriitorul Bedros Horasangian ni-l prezintă pe sărbătorit ca ‘un distins intelectual’, ‘riguros sculptor și virtuos grafician’, dar și ‘extrem de pretențios pedagog’, ‘care se înscrie … în rândul celor mai importanți sculptori ai României moderne’. [1]
În sculptura lui Dinu Rădulescu găsim o întreagă gamă de materiale, tehnici, și dimensiuni: de la piese cioplite prin “tăietură directă” sau piese turnate, piese din piatră, marmură, lemn sau bronz, sau modelate în ghips, de la sculpturi de mici dimensiuni până la cele de scară monumentală. În subiectele lui, artistul a rămas consecvent de-a lungul carierii sale devotându-și atenția asupra reprezentării omului, muzicii și a cailor.
Dinu are o serie a Cailor și o serie a Cavalerilor (în care se reflectă forța lui pentru captarea mișcării), de Instrumentiști (trădând pasiunea lui pentru muzica clasică), numeroase nuduri sau portrete ale unor mari personalități (precum au făcut și Pallady sau Corneliu Baba). În toate aceste creații accentul este pus pe trăirea lăuntrică și viața interioară a personajelor. [1]
În 2012 desenele ecvestre a le lui Dinu au fost expuse într-o expoziție la Librăria Cărturești. Tema calului a devenit aproape un leitmotiv în creația artistică a lui Dinu Rădulescu. “Mi-au plăcut caii de când eram mic. Când nu mă gândeam de ce. Mă gândeam doar că îmi place ceva. Poate pentru că e frumos, e dinamic și se pretează la interpretări grafice și sculpturale.” Intr-o prezentare a expoziției la televiziune, criticul de artă Adriana Crainic Botez spune despre Dinu Rădulescu că “este unul dintre cei mai buni sculptori de la noi. Este unul din artiștii de elită. Este un plastician care stăpânește problemele cele mai complicate ale sculpturii și mai mult decât atât este un om de cultură. “[9]
Figura 4. Călăreț, desen pe hârtie de Dinu Rădulescu,
Colecție privată, Paris, France.
Articolul Dnei Crișan mi-a inspirat mie titlul acestor rânduri, căci dânsa încheie spunând că expoziția de la Simeza “reprezintă o întoarcere, din perspectiva lumii moderne, spre valorile tradiționale ale tri-dimensionalității.” [8]
Printr-o gândire oarecum paralelă cu cea a Dnei Crișan, Horasangian descoperă la Dinu ’intransigența artistică’, care îl face pe artist să nu cedeze ‘căutărilor formale și jucaușeniilor spectaculoase’ ale artei secolului XXI, cu instalații și moduri de reprezentare care șochează sau bruschează chiar bunul simț de uneori crezi că sunt făcute numai de dragul succesului și notorietății. [1] Și aici autoarea trebuie să recunoască incapacitatea ei proprie de a aprecia arta contemporană de acest gen, adesea întâlnită în expoziții a unor muzee renumite, ca Saatchi la Londra, sau Hammer la Los Angeles.
Figura 5. Cimpoierul – sculptură în bronz de Dinu Rădulescu,
expusă la Expoziția de Artă, Congresul ARA 17, CSUN, 1992.
Colecție privată, Los Angeles, USA.
Figura 6. Pliant Prezentare, 2002
https://www.okazii.ro/dinu-radulescu-sculptura-pliant-prezentare-a197780836
Figura 7. Copertă Album, Dinu Rădulescu
Figura 8. Nud de Dinu Rădulescu – desen în tehnică mixtă pe hârtie,
Colecţie privată, Paris, Franţa.
În 2009, Dinu Rădulescu a fost invitat la televiziune și a vorbit la Telecultura despre “Cum se naște o sculptura”. Imaginile au fost filmate în decurs de un an și prezintă parcursul unei sculpturi tăiate în piatră. Este vorba despre tema “Convertirii lui Saul”, devenit ulterior Apostolul Pavel. [12] Sculptorul explică procesul lent și complicat, care începe cu alegerea bucății de piatră (culoare, mărime, formă, proporții), care “speri să se potrivească cu ce ai tu în cap”. Urmează nedumerirea artistului despre cum va face sculptura, și apoi prima fază a cioplitului cu forme mari după numeroase schițe din diferite unghiuri pentru a stabili volumele formelor principale. Dinu conclude că motivul pentru care cel ce se apucă de această artă grea, sculptura în piatră, nu se lasă, deși poate dura ani întregi până la finalizarea unei opere, este pasiunea.
Figura 9. Nud de Dinu Rădulescu – desen în tehnică mixtă pe hârtie,
Colecţie privată, Paris, Franţa.
Figura 10. Afișul expoziției “Ecvestra” de desene de Dinu Rădulescu,
Librăria Cărturești, 1-14 noiembrie 2012.
5. Concluzie
Horasangian folosește expresia cu care se alinta și marele Caragiale “un vechiu”. Da, accept ca acest alint să fie aplicat și lui Dinu, numai pentru că l-a folosit și Caragiale a cărui “vechime”, știm cu toții, se poate traduce cu “universalitate” ca și în cazul artistului nostru. Și autoarea crede că trăinicia operelor lui îl va menține pe Dinu Rădulescu în istoria artei românești.
Note:
1. Pentru multe poze cu sculptorul la lucru, și articole cu fotografii ale operelor lui consultați blogul lui Mihai Constantin Artindex [10, 11, 12, &13].
2. Pentru o listă completă a activităților sculptorului Dinu Rădulescu consultați referința [14].
Bibliografie
1) Bedros Horasangian, Dinu Rădulescu – 60, ZIUA nr. 3906 de marți, 17 aprilie 2007.
2) Dinu Rădulescu, Conceptul de formă în arta modernă,Teză de doctorat, Editura Pleiadă 2005.
https://www.paideia.ro/filosofie/461-conceptul-de-forma.html
3) Ileana Costea, editor Catalogul Expozițiilor de Artă, Congresul 17 ARA, California State University, Northridge, (ediție alb-negru), prefață de Robert Bassler, Los Angeles, USA.
4) Ileana Costea, editor, ENCOUNTERS – catalog: Romanian Scupture at CSUN: Constantin Brancuși – Patriciu Mateescu, VRS & DPRP, Chapter Brancuși’s hall at the National Art Museum in Bucharest, Romania, With sculptor Constantin (Dinu) Rădulescu, Romania, Exhibit, Criticroom, Art & Design Center, CSUN, November 18-22, 2005.
https://www.letelegramme.fr/newsletters/
5) https://www.letelegramme.fr/ar/viewarticle1024.php?aaaammjj=19960810&article=1014109&type=ar
Deux tableaux de Dinu Radulescu dans l’église paroissiale © Le Télégramme, Publié le 10 aout, 1996.
6) Mihai Constantin, Dinu Rădulescu: cea mai complexă sculptură, aproape de final, Artindex – A Romanian Art Review, Posted by MC on August 20, 2015.
http://artindex.ro/2015/08/20/dinu-rădulescu-cea-mai-complexă-sculptură-aproape-de-final/
7) Mircea Deac, Lexicon Pictori, sculptori și desenatori din România, secolele XV-XX, p 393, 2008.
8) Maria Magdalena Crișan, Expresivitate controlată intelectual, OBSERVATORUL CULTURAL nr.4, 23 mai 2008.
9) Dinu Rădulescu Expo la Cărturesti – Ecvestra YouTube (în română)
10) Mihai Constantin, Dinu Rădulescu pregătește o capodoperă, Artindex – A Romanian Art Review, Posted by MC on October 27, 2013.
http://artindex.ro/2013/10/27/dinu-rădulescu-pregătește-o-capodoperă/
11) Mihai Constantin, Dinu Rădulescu și Golgota lui, Artindex – A Romanian Art Review, Posted by MC on August 26, 2014.
http://artindex.ro/2014/08/26/dinu-rădulescu-și-golgota-lui/
12) Cum se naște o sculptură, Dinu Rădulescu. ArtindexTV – YouTube (în Română)
https://www.youtube.com/watch?v=0wZLZWoIlho , Apr 12, 2012 – Uploaded by ArtindexTV, Sau același la alt link:
Dinu Rădulescu Sculpting – YouTube (în Română)
https://www.youtube.com/watch?v=0jnRl, Jul 7, 2009 – Uploaded by macrimihail
13) Dinu Rădulescu Expo la Carturești – Ecvestra, YouTube (în Română)
https://www.youtube.com/watch?v=-XkwdcryI-k
14) Album despre Dinu Rădulescu, Colectia Patzelt
http://patzeltart.ro/v/radulescu+dinu/album+despre+dinu+radulescu/
Ileana Costea, 13 noiembrie 2018
Copyright ARA 2018, American Romanian Academy Arts and Humanities Journal new series 35.1/2018, pp.42-52.