M-aş urca şi acum în dudul acela,
Dar mi-au rămas sandalele mici.
Între timp mi-a crescut barba.
Faţa mi-e de nerecunoscut.
„Nu te mai urca în dud derbedeule!
Îmi murdăreşti gresia din jurul fântânii
Şi n-are sărăntocul de taică-tău
Bani să mi-o plătească, nici într-o mie de ani!”
Mama mi-a pus cămaşă curată.
„Du-te la biserică, puiule.
Să ai noroc, să fii cuminte.
Vezi să n-o murdareşti cu dude, iar!”
Fântâna a secat, eu sunt tot mai trist.
Bunicul a plecat la casa din deal.
Tata i-a placat-o cu gresia de la fântână.
Dudul s-a uscat.
Fără el, curtea e pustie.
Sandalele mici nu le-am mai aflat.
Dan David, Los Angeles, Martie-08-2007.