Într-un text postat ieri de Tăriceanu pe contul său Facebook, acesta afirmă că protocoalele, în speţă cel încheiat de Procuratura Generală şi SRI, nu au legătură cu Hotărârea nr. 231 din 30 martie 2005 a guvernului condus de acelaşi Tăriceanu şi care are ca prim semnatar pe… Tăriceanu. M-am informat pe bază de acte, adică citind documentul – HG 231 pentru a vedea în ce măsură este adevărată afirmaţia „Lazăr minte”.
Concluziile le-am postat pe contul FB al lui Tăriceanu, sub formă de comentariu la textul său. Restul articolului reprezintă reproducerea – cu minime modificări – a comentariului meu.
Domnule Tăriceanu,
Scrieţi: „Procurorul general minte ca să își scape pielea… HG 231 nu se referă la protocoale, ci la aplicarea strategiei naționale anticorupție. Strategia enunța o serie de principii…”
Da, dar pe lângă enumerarea unor principii (pe 8 pagini), HG 231 din aprilie 2005 stabileşte şi un Plan de acţiune pe perioada 2005-2007 pentru implementarea acestei Strategii anticorupţie. Partea principală a Planului Planul (7/8 din volumul Hotărârii) enumeră trei „domenii prioritare” conţinând 10 „obiective majore” şi circa 60 de „măsuri specifice”.
La domeniul prioritar „combaterea corupţiei”, în scopul „stabilirii unor proceduri clare de colaborare între Parchetul Naţional Anticorupţie şi toate celelalte structuri cu atribuţii în lupta anticorupţie”, Guvernul dispune (pct. 4.5) ca până în octombrie 2005 SRI, SIE şi alte structuri de informaţii să încheie protocoale cu PNA, PICCJ şi alte instituţii pentru „transmiterea oricăror informaţii şi suport probator referitoare la săvârşirea unor acte sau fapte de corupţie”
Desigur, asta NU înseamnă încă ca DNA, PÎCCJ etc. să externalizeze către SRI, DIICOT, etc. activităţile tehnice de culegere de informaţii – prin filare, ascultare etc. – privitoare la suspecţi. Dar prin această dispoziţie, bariera între structurile de informaţii şi justiţie, barieră pe care o proclamaţi astăzi indispensabilă, a fost abolită cel puţin în parte de această Hotărâre Guvernamentală dorită de guvernul dv.
Deci Procurorul General Lazăr NU „minte” (termenul trebuie utilizat cu prudenţă!) când atrage atenţia asupra contribuţiei dv. proprii la geneza protocoalelor.
Este de asemenea neliniştitoare lipsa dv. de reacţie, a formațiilor dv. politice, când, începând cu 2009, s-a materializat prin noi protocoale externalizarea către SRI a culegerii de informaţii în cazurile de suspectare de corupţie, deşi de atunci aţi fost parlamentar şi chiar, din 2014, preşedinte al Senatului. Spun asta deoarece Parlamentul (Senatul, în speţă) are o comisie de supraveghere a SRI, iar această comisie a fost informată la vremea respectivă de semnarea noilor protocoalelor. Dacă dv., cu poziţia dv., nu aţi ştiut, nu aţi dat atenţie şi nu aţi denunţat încă atunci ceea ce consideraţi astăzi că a fost ilegalitatea acestor protocoale, nu puteţi da vina pe altcineva. De aceea vă aflaţi într-o poziţie slabă pentru a le clama acum ilegalitatea – după o lipsă de reacţie de 6-7 ani (2009-2016) .
Iar caracterul lor secret – a fost secret doar în raport cu publicul larg, nu şi faţă de Legislativ – este cât se poate de normal, deoarece infractorii nu trebuie să cunoască modalităţile prin care sunt prinşi.
Din martie 2016 semnarea unor (noi) protocoale între SRI şi PÎCCJ a devenit ilegală deoarece o parte din art. 142/1 din CPP, cea care permitea executarea supravegheri tehnice inclusiv de „alte organe specializate ale statuluij”, a fost invalidată de CCR – şi doar pentru motivul că este insuficient de specifică.
Pe lângă diabolizarea protocoalelor, un alt talking point continuă să fie diabolizarea Serviciului român de informaţii, ca şi cum acesta nu este o structură a statului român, deci asupra căruia Guvernul/Parlamentul poate avea un control COMPLET, ci o structură totalitară de genul Securităţii controlată de un dictator, sau o agentură străină. De 3 ani de când este diabolizat, SRI-ul ar fi putut să fie deja reformat radical după gustul solidei majorităţii guvernamentale – DACĂ aceasta ar fi crezut cu adevărat în propriul său discurs diabolizant.
Toate aceste incoerenţe nu pot să nu trezească suspiciunea că se urmăreşte altceva decât se spune.
Spre completarea informaţiei.
Postarea d-lui Tăriceanu de pe 27 octombrie 2018
Procurorul general minte ca să își scape pielea
Constat că procurorul general este capabil de orice pentru a-și scăpa pielea, chiar și să mintă în spațiul public. Comunicatul Parchetului General nu reprezintă altceva decât o interpretare proprie dată hotărârii de guvern din 2005. HG 231 nu se referă la protocoale, ci la aplicarea strategiei naționale anticorupție. Strategia enunța o serie de principii care aveau la bază respectarea statului de drept, a legilor în vigoare și a drepturilor și libertăților individuale. Nicidecum HG 231 nu stabilea încheierea de protocoale secrete precum cele încheiate între servicii și instituțiile din justiție în ultimii 10 ani sau precum cel semnat de Augustin Lazăr cu SRI în 2016.
Ceea ce face Augustin Lazăr reprezintă o manipulare ieftină pentru a-și salva pielea, aruncând vina.
Trebuie spus adevărul: protocoalele semnate și dezvăluite în acest an au conținut măsuri care nu au fost prevăzute în nicio lege. Protocoalele secrete au adăugat la legislația în vigoare doar prin simpla înțelegere dintre șefii din procuratură și cei din servicii.
Unde în HG 231 se vorbește despre echipele mixte? În ce paragraf din HG se spune despre faptul că informațiile existente la dosar nu trebuie să fie puse la dispoziția învinuitului? Rolul de poliție judiciară a fost stabilit prin mica înțelegere dintre procurori și servicii, nu de HG. Raportarea procurorilor față de servicii în termen de 60 de zile este o invenție a minților strălucite care au semnat protocoalele.
Augustin Lazăr încearcă prin comunicate precum cel al Parchetului să își justifice acțiunile de procuror comunist. Practicile și metodele specifice perioadei comuniste nu se regăsesc în HG. Ele au fost adăugate ulterior de către conducătorii vremelnici ai instituțiilor din justiție și de către serviciile de informații.
Dacă Augustin Lazăr consideră că prin manipulare își salvează pielea și poate fugi de dat explicații pentru activitatea sa se înșeală amarnic. Procurorul general minte de îngheață apele doar pentru a deturna atenția de la acuzațiile care i se aduc.
Pe 25 octombrie dl. Tăriceanu a postat:
Vreau să răspund pe scurt la o întrebare fundamentală care s-a pus public după ce ALDE a lansat propunerea unui acord parlamentar privind statul de drept și respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Mulți au spus că solicitarea ALDE de a găsi un consens ar echivala cu un pas în spate în efortul de a stopa abuzurile. Nimic mai fals. Înainte de toate, faptul că astăzi oficialii europeni încep să admită că în România există o gravă problemă reprezentată de protocoale, faptul că astăzi se vorbește despre reglementarea ascultărilor abuzive ale telefoanelor sunt și rezultatul eforturilor ALDE. Eforturi însă realizate cu pragmatism, consecvență, folosind atât armele discursului politic, cât și pe cele ale diplomației.
Trebuie să înțelegem momentul prin care trece România și de aceea acordul propus de ALDE este extrem de important.
În primul rând, trebuie spus că în condițiile războiului politic total din aceste luni, România nu este pregătită să preia președinția Consiliului UE. Este un avertisment în al doisprezecelea ceas pe care îl adresez cu responsabilitate tuturor oamenilor politici, în special Președintelui României și liderilor partidelor parlamentare din opoziție.
Cine crede că liderii europeni vor fi înțelegători când în an electoral, oamenii politici de la București se vor război se înșeală. România deja pierde teren și va avea enorm de pierdut dacă lucrurile nu se schimbă de urgență.
Dacă Președintele și partidele de opoziție vor continua să nege evidența protocoalelor nelegale și abuzurilor și vor refuza orice dialog pentru ca România să meargă înainte, atunci vom rata o mare șansă pe care o avem de a ne impune vocea la nivelul Uniunii Europene. Vom continua să fim trimiși la colț de către liderii europeni care înțeleg mult mai bine jocurile politice și diplomatice și acționează în interesul propriilor țări.
Acordul propus de ALDE este unul din ultimele trenuri, dacă nu ultimul în ceea ce privește gestionarea cu succes a președinției Uniunii Europene.
Este un apel deschis la responsabilitate. Un apel la asumarea de către clasa politică din România a unor principii fundamentale care să asigure că abuzurile și practica protocoalelor nelegale nu se vor mai repeta, iar românii își vor avea asigurate drepturile și libertățile fundamentale. Asumarea acestor principii în locul unor conflicte politice interminabile este necesară pentru a merge înainte. Dacă nu, politicienii se vor război în continuare iar România va pierde.
În al doilea rând, este nevoie de un consens într-o țară ruptă în două de conflict, din păcate alimentat cu cinism de reprezentanții instituțiilor de forță. Cine crede că bătălia politică s-a oprit la holurile Parlamentului sau la platourile de televiziune se înșeală. De fiecare dată când merg în țară văd fractura majoră care are loc în societatea românească. Trebuie să oprim această fractură, să reparăm ce trebuie reparat și să redeschidem dialogul la nivelul întregii societăți. Nu sunt cuvinte mari, ci sunt realități pe care românii le simt pe propria piele. Este un mare semn de întrebare cum am ajuns ca în anul care celebrăm 100 ani de la Unire societatea românească să fie mai dezbinată ca niciodată.
De aceea, propun acest pact și întregii societăți românești, care se regăsește reprezentată la nivelul Parlamentului, atât la putere, cât și în opoziție.
Nu știu vreun român care să vrea să aibă telefonul ascultat, care vrea să trăiască în țara protocoalelor nelegale și abuzurilor. Principiile pe care ALDE le propune urmăresc să restabilim un echilibru, în care românii indiferent de tabără să recâștige încrederea în Justiție și convingerea că aceasta nu este folosită ca instrument de eliminare a adversarilor politici incomozi.
Propuneri cum sunt: un ministru de Justiție expert, fără carnet de partid, concomitent cu restrângerea puterilor Președintelui în procedura de numire a procurorilor sunt garanții privind limitarea implicării factorului politic.
Acestea sunt principii fundamentale, de bun-simț și importante pentru viitorul României. Sper că se va găsi suficientă înțelepciune pentru a înțelege importanța acestui moment prin care trecem.
Da, vreau o Românie fără abuzuri, fără protocoale, fără intervenția nedemocratică a serviciilor! Și sunt convins că acest acord este cea mai bună șansă pentru a atinge acest deziderat!
Alexandru i-a scris d-lui Tăriceanu: „Deci Procurorul General Lazăr NU „minte” (termenul trebuie utilizat cu prudenţă!) când atrage atenţia asupra contribuţiei dv. proprii la geneza protocoalelor”.
Această afirmaţie Alexandru o sprijină pe Art. 4.5 din HOTĂRÂRE nr. 231 din 30 martie 2005 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007, emise de Guvern. Acest articol spune:
Postarea din 27 oct. a d-lui Tăriceanu (reprodusă mai sus) dă un răspuns fără drept de apel:
Şi i-a mai scris Alexandru d-lui Tăriceanu: „Dar prin această dispoziţie (Art. 4.5 – vm), bariera între structurile de informaţii şi justiţie, barieră pe care o proclamaţi astăzi indispensabilă, a fost abolită cel puţin în parte de această Hotărâre Guvernamentală dorită de guvernul dv.”.
Ce fel de barieră trebuie să existe rezultă clar din HG 231 (care specifică direcţia unică în care curge informaţia, deci o supapă) şi din ce am citat mai sus din postarea pe FB a d-lui Tăriceanu. O ştiu de regulă şi persoanele care s-au informat cu atenţie din presă cu privire la ce s-a întâmplat în România ultimului deceniu şi ceva.
Că serviciile de investigare trebuie să informeze procurorii despre fapte ce ridică semne de întrebare asupra unor persoane urmărite este una, dar ca ele să se amestece în procedurile justiţiei este cu totul altceva! De aici rezultă cu uşurinţă cine este cel ce încearcă să ne inducă în eroare, lucru pe care îl spune clar şi răspicat dl. Tăriceanu, făcând cunoscut şi motivul („Procurorul general minte ca să își scape pielea”).
Citind comentariul Domnului Manta, am fost tentat să ÎNCEP să cred că, în șfârșit, își dă seama de ce politician mincinos este Domnul Tăriceanu !
Dar la finalul comentariului, Dumnealui – „scoate din pălărie” – cogeamite concluzie pe contra-sens !!
Este excelentă probațiunea prezentată de Domnul Alexandru Leibovici, care poate să deschidă ochii celor care au vederea-încă bună ! Și merită să vadă aceiași clarvăzători, cât de execrabilă este poziția Domnului Manta, ca apărător al lui Tăriceanu și acuzator al Domnului Lazăr, uitându-se că mai există o probă zdrobitoare despre caracterul Domnului Tăriceanu : BILEȚELUL GALBEN !!!
@Pincu Sfartz
> Citind comentariul Domnului Manta, am fost tentat să ÎNCEP să cred că, în șfârșit, își dă seama de ce politician mincinos este Domnul Tăriceanu !
V-am mai spus că vă legănaţi în iluzii…
> Dar la finalul comentariului, Dumnealui – „scoate din pălărie” – cogeamite concluzie pe contra-sens !!
Sunteţi surprins deoarece aţi parcurs neatent comentariul meu coerent. De altfel concluzia comentariului îi aparţine d-lui Tăriceanu însuşi, pe care l-am citat.
> (…) cât de execrabilă este poziția Domnului Manta, (…)
DEX: execrabil, (…) (Într-un mod) care trezește repulsie Si: dezgustător, oribil, respingător
Derapaţi la cotituri. Vă invit să vă controlaţi mai atent frânele şi reflexele, deoarece scârţâie/scrâşnesc amândouă.
> (…) o probă zdrobitoare despre caracterul Domnului Tăriceanu : BILEȚELUL GALBEN !!!
Argument prăfuit (2007), ca şi cel al d-lui Augustin Lazăr (2005), scoase ambele de urgenţă de la naftalină. Disperat este acest argument al „biletului”, ce o are ca protagoniştă pe „Nuţi” Udrea (da, condamnata penală „refugiată” în închisoarea din Costa Rica) şi pe atotputernicul ei protector de atunci şi artist al poporului pe veci (care a jucat în sceneta de neuitat „Dragă Stolo”).
De pe pagina de Facebook a ministrului justiţiei Tudorel Toader (29.10.2018):
Actualizare 30.10. Comentariul d-lui Tăriceanu
Actualizare 2, 30.10. Tudorel Toader, amânare publicare.
Precizari privind numirea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a domnului Augustin Lazăr (extrase)
Sursa: site-ul Ministerului Justiţiei. 31 octombrie 2018.
În dosarul de candidatură nu s-a identificat nici un document care să dovedească îndeplinirea criteriului de la capitolul Condiții prevăzute de lege din anunțul de pe site-ul Ministerului Justiției, și anume obținerea calificativul ”foarte bine” la ultima evaluare.
Documentul este emis la un an de la numirea în funcție – în baza prevederilor art. 39 alin (1) evaluarea are loc la fiecare 3 ani, astfel că numirea trebuia să aibă la bază o evaluare nu mai veche de anul 2013.
Din documentele de la Ministerul Justiției nu se poate identifica conținutul dosarului transmis către Consiliul Superior al Magistraturii și nici cele 12 lucrări la care se face referire în hotărârea CSM nr 258 din 21 aprilie 2016. În adresa transmisă de Ministerul Justiției către CSM, este menționată îndeplinirea criteriilor pentru numire, făcându-se referire la documente care nu există la dosar.
În dosarul de numire a domnului Augustin Lazăr în funcția de procuror-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Ministerul Justiție, s-a identificat o Ordonanță de clasare pentru un dosar deschis în anul 2013 pe numele primarului Municipiului Sibiu de la acea dată, domnul Klaus Werner Iohannis.
Nu cunoaștem documentele care au fost analizate la acea dată de către domnul Președinte pentru a motiva decizia sa de numire în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece din documentele de la Ministerul Justiției nu rezultă conținutul dosarului transmis către Administrația Prezidențială. Ordonanța de clasare menționată la punctul anterior se află în dosarul de la Ministerul Justiției, aferent procedurii de numire a domnului Augustin Lazăr în funcția de procuror general.
Distinct de cele prezentate și având în vedere discuțiile cu privire la posibilitatea de a face public copii ale documentelor identificate în dosarul de numire al domnului Augustin Lazăr în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, transmit către Consiliul Superior al Magistraturii copie integrală după dosarul existent la Ministerul Justiției, în forma și în ordinea identificată, împreună cu fișa de registratură cu documentele intrate. În același timp, atașez copie după răspunsul numărul 18450 din 19 septembrie 2018, prin care CSM a transmis rapoartele de evaluare a activității profesionale a domnului Augustin Lazăr.
Solicit, pe această cale, Consiliului superior al Magistraturii să confirme sau să infirme cu date si fapte aspectele identificate în evaluarea documentelor din copia după dosarul care a stat la baza numirii domnului Augustin Lazăr în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În același timp, în condițiile în care Consiliul Superior al Magistraturii apreciază că sunt întrunite condițiile legale pentru a face publice documentele transmise, îmi exprim acordul în acest sens.