Comentez doar unul din aspectele scandalului Institutului Cultural Român New York. Acela al exportului de cultura, a modului in care se defineste interesul cultural si rolul artistului în societate.
In jurul scandalului privind activitatea ICR si a diverselor sale filiale confuzia este întretinuta, fiindca presa si diversele interventii oficiale, oficioase si polemice pun accentele unde vor, în functie de interesele grupusculare.
Este pentru mine evident ca în anumite cazuri, si cele citate privind activitatea artistilor români de la New York, prezentati de Centrul cultural local, intra în aceasta serie, este vorba de o aplicarea contraproductiva a principiului sincronismului.
Este inutil sa se arate, la New York, ca si în România exista o arta de strada, provocatoare, protestara, socanta, etc. Tagurile de banda si folosirea bombelor de culoare exista de decenii, revistele specializate au recuperat de mult revolta care statea la baza aparitiei lor. Se face azi comert cu aceste „arte”.
A lua aceste forme de arta ca expresii ale unei neoavangarde localizabile si exportabile cu care ar fi bine sa ne mândrim, dupa ce ele se practica, din nevoi interne ale culturii americane, si nu prin imitatie si conformism retroactiv, nu este decât reînvierea vechii pratici a crearii cu orice pret a falitilor nostri.
Argumentul ca aceste tipuri de expresie grafica ar fi aparut si in alte tari ale lumii nu face decât sa ne întareasca convingerea efectelor uniformizatoare ale globalizari,i prin existenta unor medii de comunicare accesibile transfrontalier. E bine ca ele exista, dar e ridicol sa credem ca ele produc in domeniul artistic altceva decât imitatie, o forma insinuanta de conformism care se mentine la nivelul efectelor de moda in industria textila.
Apoi, sa descoperi tematica erotica si practicile sexuale care in toate societatile exista si sa le transformi in mesaj specific al culturii române actuale, tinere sau senescente, sa ironizezi soit-disant nazismul la NY, este o forma a prostiei conformiste.
Putem consulta toate siturile de pornografie si vom vedea ca pornografia este forma cea mai banala a pseudoprotestului „social”, când nu e vorba de simpla „perversiune”, adica de practicile sexuale monomaniace, obsedante.
Experimente pe banii contribuabilului
Putem experimenta din curiozitate orice, nu înseamna ca aceste practici sunt sursa de arta, desi pot fi, cu conditia ca sa existe talent. Ceea ce era cazul cu Salvador Dali, de pilda, si nu cu oricine altcineva. Un tânar pentru care e important sa socheze burghezia newyorkeza pe banii statului român, dupa ce, vorba vine, a socat-o pe banii nostrii pe cea de acasa, este un simplu profitor al naivitatii si prostiei promotorilor acestui fenomen de export, fara nici o valoare artistica adaugata.
Fiindca, totusi, arta mai implica înca originalitatea. Imitatia, cum spun copii la gradinita, nu are valoare. Ati uitat asta, doamnelor si domnilor?
In conditiile în care în România se mai moare de foame, de sida si de tuberculoza, când neoburghezia sindicalista si partinica se face ca e sensibila si comizeratoare, in vreme ce delegatii ei platesc cu 500 de euro o camera de hotel la Paris, ca sa tina un discurs la vreo reuniune internationala de vârf, nonconformist nu e sa te masturbezi în fata Luvrului ci sa faci macar ce faceau graficienii polonezi pe vremea comunistilor. Adica arta cu adevarat protestara.
Asa ca aici se afla punctul nevralgic. Nu doar ce exportam ci si ce cred acesti artisti ca poate sau trebuie sa exprime pozitia lor în societate româneasca si în satul mondial.
Dan Culcer, ziarist și scriitor, critic literar, membru al Uniunii scriitorilor din România. Redactor al revistei Vatra din Târgu -Mures, publicatie la a carei fundare, în 1971, a participat. Din 1987 a locuit în Franța ca refugiat politic și a lucrat ca secretar de redacție în presa sindicala scrisa. Fondator al revistei on line de cultura, critică și imaginație Asymetria (www.asymetria,org). Traducator și interpret. Premiul Uniunii scriitorilor din România pentru o traducere din limba maghiară. Colaborează după 1989 la presa română din țarâ și din străinâtate cu informații, comentarii culturale și politice.
D-le Culcer
Ati scris o caruta de cuvinte de unde nu reiese decat incapacitatea de a intelege arta moderna. Bateti campii cu referinte politice si sociologice fara sa propuneti un singur argument, legat de ceea sigur nici nu ati vazut.
Sau ati ramas cu ideile despre arta dela inceputul sec.19, sau puneti degetul intr-un angrenaj fara sa stiti cum functioneaza.
Limitati-va la politica unde toata lumea are voie sa peroreze fara riscuri.
Ecoul precedent arată că persoana anonimă care l-a semnat nu prea înțelege rolul Institutului Cultural Român.
Ca instituție publică a statului român, ea are un rol de DIPLOMAȚIE PUBLICĂ (vezi http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=7412), adică de promovare a imaginii României prin cultură.
Așa că Dan Culcer are perfectă dreptate, iar problema pe care o abordează e într-adevăr una politică.
Dacă măzgălitorii care au expus sub egida ICR New York făceau o expoziție de cartier pe banii lor și domnul Culcer scria acest articol ca o critică la „arta” lor, atunci acest ecou s-ar fi justificat.
Cum însă expoziția se face pe banii contribuabilului român domnul Culcer are toată justificarea să scrie acest articol.
Domnul (doamna, domnișoara) care se ascunde cu curaj în spatele aliasului Kirya a terminat argumentele și a început cu insultele.
Dle Clej poti sa-mi proiectezi actul dumitale de nastere ca sa imi dovedesti ca nu esti un pigmeu anonim?
Poate vrei si adresa mea de la Tel-Aviv ca sa ma pricopsesti cu vreo vizita?
Mai rau ca dl Culcer dta esti un ignar nu numai in domeniul artei dar si in rest.
Citeste raspunsul dlui Patapievici din EVZ cu luare de minte si vei intelege ca arta nu este numai contabilitate meschina cum o intelegi dta si dl Culcer.
Ce sa-ti spun cu un guraliv ca dta este preferabil sa nu te incurci nici in gluma.
@ kirya,
Daca tot sustii ca esti din Tel Aviv, ce parere ai de street-art-ul „Moise si David”, unde apare un falus intre o menora si steaua lui David – daca spun falusului ZAIN, ai intelege mai bine? Si asta in incinta unui Consulat si a Misiunii Permanente Ro. la ONU?
@ kirya,
Daca tot sustii ca esti din Tel Aviv, ce parere ai de street-art-ul „Moise si David”, unde apare un falus intre o menora si steaua lui David – daca spun falusului ZAIN, ai intelege mai bine? Si asta in incinta unui Consulat si a Misiunii Permanente Ro. la ONU?
Analiza domnului Culcer este la obiect.Nu „artistii” sunt de blamat, daca e de blamat cineva. Felul cum vad ei lumea si ce „opere” savarsesc tine de optiunea lor. Problema este in ograda ICR, la centru si filiala NY, problema este a veleitarilor, a diletantilor si obraznicilor metamorfozati in lideri de institutii si exegeti ai prostului gust, despre care vor sa ne convinga, cu orice pret, ca ar fi arta si ca uimeste marele NY. Sarmananii de noi, cine a ajuns sa oranduiasca valorile culturii romane!
George Albut
fost director al Centrului Cultural
din New York si al Centrului Cultural
din Budapesta