Nici nu vreau să număr timpul de când artistul Gyuri Pascu ne-a părăsit. El rămâne între noi, cu noi și e gata să ne fredoneze una ca în vremurile studenției.
Portretul lui și al generației Divertis stăruie încă și din fericire nu putem uita momentele de dinainte de ’89 când studenții din diferite centre universitare din țară organizau spectacole ad hoc cu poezii, cântece, creații satirice și chiar scenete de teatru într-un coridor paralel cu cenaclul Flacăra, Cântarea României.
Ars Amatoria, Divertis ş.a. au fost speranță, alinare, protest, refugiu în râs, în umor.
Ioan Oliu, un confrate de-al meu, imigrant stabilit în Irlanda, a revenit într-un mic concediu acasă la Agnita să organizeze un festival omagial Gyuri Pascu.
Împreună cu un grup de prieteni și cu sprijinul autorităților locale și aici aș menționa numele lor: Horia Silvestru, Radu Curcean, Ionel Dragoman și Luci Cioca. Câțiva oameni au înțeles că în toată starea de dezintegrare actuală trebuie să existe și loc pentru omagierea valorilor.
Gyuri Pascu trăiește prin momentele de interpretare unică, prin muzică, poezia sa.
Agnita, un oraș uitat, cândva o cetate săsească de renume, a răspuns pe 29 septembrie la reîntâlnirea cu Gyuri Pascu.
Programul zilei a început cu o comemorare religioasă la mormântul artistului, oficiată de protopopul Naicu, prieten cu Gyuri și fost coleg de școală, după care a avut loc un spectacol susținut în majoritate de artiști, prieteni cu Gyuri Pascu.
S-a cântat mult, au urcat pe scenă unul câte unul ca în final artiștii împreună cu publicul din sala arhiplină să se alăture în cor songurilor dedicate lui Gyuri Pascu.
Dacă această comemorare este rezultatul strădaniilor prietenilor din Agnita și din Sibiu, evenimentul la a doua ediție a generat un precedent și un viitor posibil festival.
Au participat ca oaspeți de onoare Ivan Pataichin, Mircea Vintilă șa.
Ioan Oliu e plecat din România de mult timp, a cutreierat lumea ca manager de restaurant pe vase de croaziere, ca maître sommelier autorizat la Nisa și în alte orașe europene. El însuși este chitarist și solist.
Medicul Dan Filip, născut în Agnita, s-a alăturat cu soția, Liliana, susținând un moment emoționant de muzică și poezie. Dan Filip reprezintă imaginea omului dedicat spitalului și mai ales locuitorilor din locul natal.
Aplauzele și gestul grupului de prieteni de a prelungi strălucirea unui artist drag sunt exemplu de noblețe, de plus valoare umană.
Din nefericire evenimentul s-a produs numai prin eforturi locale și individuale.
Nu a fost prezent niciun reprezentant al vreunui post de televiziune. Au lipsit politicieni, oameni de afaceri prosperi care ar fi putut dărui și ei un leu…
Ioan Oliu m-a asigurat că ediția viitoare va fi mai amplă.
O fotografie de epocă Gyuri Pascu cu Ioan Oliu , in centru.
Spectacolul a fost fără bilete, dar oamenii, din puținul lor au contribuit cu donații în bani, oferind un alt stop cadru decât cel cu care ne-am obișnuit în capetele de afiș din România.
Nu știu câți jurnaliști și chinuiți de talent se opresc să scrie măcar două rânduri despre reversul altei lumi, una de oglindă curată.
Consemnez momentul de la Agnita cu cuvintele trimise de către Ioan Oliu într-o epistolă electronică care ne mulțumește anticipat că rezervăm spațiu, că reamintim cititorilor, de prezența lui Gyuri Pascu dincolo de neființă.
Sa râdem cu Gyuri Pascu !
Trist. Dureros de trist !
Ioan Gyuri Pascu, un mare artist, pe cât de talentat, pe atât de modest, care nu va fi uitat. Am avut ocazia să îl cunosc personal în timpul unui concert al lui, avut cu trupa de mandoline LA STRADA, în zona metropolitană Washington, DC, în campusul Universităţii din Maryland la College Park, pe la începutul anilor 2000.