Istanbulul este plin de moscheiZbor, la -40C, cu norii de desubtul meu, la peste 10100m inaltime si stare de euforie. Cu viteza de 770km/h m-am vazut in orasul Europeano-Asiatic. Cracanat pe 2 continente, orasul masoara cat aproape 4 Moldove… deci sanse de a te pierde prin el, de 4 ori mai multe.
Anturaj (oameni):
Studenti din fosta Yugoslavie, Ucraina, Mongolia si Moldova.
Copii din tari duplite de conflicte interne – Macedonia in lupta cu Grecii, Sarbii in recenta problematica Kosovo, Kosovo cu Sarbii, Croatia, Bosnia-Hertegovina, Ucraina, Moldova si Mongolia in permanenta influenta straina.
Lumea se uita la noi cu ochi care ziceau: „saracii copii, vin din tari pline de probleme, da sa ii ajutam”
Anturaj (oras):
Ca reprezentanta a sexului slab (chiar m-am simtit „slaba”), eram in permanenta insecuritate, frica si alerta. Nu mi-a placut sa fiu femeie la turci.
„Ele” nu ne-au inteles pe noi cum de umblam cu umerii dezgoliti (se considera a fi senzuali, fiind interzisa aparenta lor in public), noi nu le intelegeam cum pot umbla cu basmale pe cap.
Nu toate insa. Multe din ele si-au scos basmaua si li-i in cot de cult. Noi fericite ca nu suntem ca ele, ele multumite ca nu ne seamana noua.
Oras mult prea controversat.
Anturaj (arhitectura):
Moschee. Unde te intorci, moschee. te descalti si-ti bagi papucii in sacose, ca sa calci curat prin ele.
Frumoase. Pline. Lucrate. Munca.
Drumuri lungi. Poduri. Mult prea vestitul pod ce leaga cele 2 continente.
Stramtoarea Bosfor.
Marea albastra.
Am vazut-o in cele din urma.
Senzatii (personale):
Senzatie de mult. De aglomerat. De inalt.
De scump si lipsa de calitate in ale vestimentatiei.
De scump si calitativ in ale cladirilor, interiorului, mancarii.
Actiuni (colective):
Am citit pana m-au trimis ochii la plimbare. Am invatat in placerea conversatiei intelectuale.
Am pictat peretii unui teren sportiv dintr’o comunitate Turceasca. Ehhh.. creativitateeee…
Am mai vazut si sabia lui Stefan cel Mare prapadita intr’o colectie de sabii. Mi s-o facut jale de poporu nostru. Sa nu poti negocia o sabie de Domnitor acum cand esti civilizat si modern? braaahhh…!!!
Punct culminant:
Stramtoarea Bosfor, marea Marmara. Corabie.
Vin, seara. lumini. Jazz. Vant. Si surprinzator, eu in mijlocul la toata asta.
Imi lipsea alaturi cel mai iubit prieten.
Era prea simpla senzatia pentru grandoarea pe care o aveam imprejur.
Nu imi aducea nebunia pe care credeam ca o poate aduce.
Nu in locuri… Nu prin lucruri… Nu in timp.. Nu prin senzatii…
In oamni si prin ei am completare. Cu oameni traiesc ceea ce se numeste „fericire”…