sora mea albă
sora mea liniştea locuieşte

într-o lume cu absenţe cu închipuiri
cu obiecte-suflete şi obiecte-dorinţi

cu mirări în formă de cerc

ea poate să înţeleagă furia statuilor
şi calda lor rezonanţă

şi neodihna timpurilor

sub paşii ei se înşiră cochilii epave
semne nescrise pe apă
pe cer

eu mă întorc spre
marele sud încă nedescoperit

marele nord doarme acoperit de ape
şi de sora mea albă

liniştea