sora mea albă
sora mea liniştea locuieşte
într-o lume cu absenţe cu închipuiri
cu obiecte-suflete şi obiecte-dorinţi
cu mirări în formă de cerc
ea poate să înţeleagă furia statuilor
şi calda lor rezonanţă
şi neodihna timpurilor
sub paşii ei se înşiră cochilii epave
semne nescrise pe apă
pe cer
eu mă întorc spre
marele sud încă nedescoperit
marele nord doarme acoperit de ape
şi de sora mea albă
liniştea