Wafa Idriss a devenit prima femeie palestiniană „martir”Magistrul gândirii hamasiene, Şeikh Yassin, şi-a clădit celebritatea pe un edictat al unei fatwa (decret religios în islam) privind rolul femeii kamikaze în religia musulmană. Printre altele, o afirmaţie care m-a copleşit de oroare: „femeile care comit un atentat suicid, ucigând evrei, sunt recompensate în rai devenind şi mai frumoase decât cele 62 de fecioare, promise bărbatului martir”.
Dacă spiritele sărace cu duhul, n-ar pleca urechea la aceste elucubraţii patologice, fără să pufnească în râs, aş zice să le lăsăm pe seama psihiatrilor.
Din păcate, morbul antisemit a încolţit pe meridianele fanatismului religios islamist, unde ura este cultivată, chiar la nivelul şefilor de State, cu o ardoare fără precedent, tocmai de cei care, potrivit legilor divine, ar avea datoria s-o inhibeze.
Nu mă pot împiedica să evoc unul din sfaturile lui Jean Cocteau, către fiul său spiritual Jean Marais: „Tu trebuie să urăşti ura !”. La care actorul, impregnat de o nobleţe sufletească rară, a retorcat: „Nici măcar ura nu trebuie urâtă, alminteri o perpetuăm”.
Kamikaze sau martir ?
La drept vorbind, termenul de kamikaze a fost preluat, printr-o facilitate de limbaj, din vocabularul japonez unde se putea traduce ca o formă de patriotism pe timp de război. In extremis, conotaţia lui religioasă ţine numai de apelativul istoric „vânt divin” amintind un taifun care, în 1272, a salvat Japonia de o invazie mongolă.
Pe de altă parte, kamikaze-ul japonez nu-i momit nici de paradis şi nici de erotismul fecioarelor promise, el o făcea din pur sentiment patriotic, în momente grave de supravieţuire.
În schimb, „martirului” i se poate extinde semnificaţia, cu toate că, în mod obişnuit, este asimilat convicţiunilor religioase.
Martiri au existat în mai toate religiile dar, în ultimul timp, termenul s-a trezit monopolizat de islam, atribuindu-i-se noi prerogative funeste şi contrare veritabilei spiritualităţi.
Devenit braţul armat al islamismului pe toate întinderile Djhiadului, autorii atentatelor sinucigaşe îşi găsesc obârşia în epoca primară a religiei musulmane, socotindu-se descendenţi ai „Assassins”-lor, o sectă medievală de cuţitari, drogaţi cu haşiş, care se sacrificau pentru a înjunghia cavalerii franci ai Statelor creştine din Levant (regiune din partea orientală a Mediteranei).
Mai mult, Hassan al-Sabah, fondatorul sectei, a teoretizat astfel această strategie: ”Nu-i suficient să ucizi şi să terorizezi, trebuie să şti să şi mori. Căci, asasinând, noi descurajăm inamicii de a întreprinde orice împotriva noastră dar, murind curajos, vom forţa admiraţia mulţimilor, iar mulţimile vor deveni aliatele noastre”.
Asistând la actele teroriste comise astăzi, nu le putem reproşa urmaşilor Assassins-lor irespectul faţă de tradiţie…
Fabrica de „martiri” din Palestina
După o lungă perioadă de stanbay, atentatele-sinucid au reapărut odată cu conflictul israelo-palestinian, considerat ca singurul răspuns al unui raport defavorabil de forţe, opţiune mult mai economică decât un război frontal.
Începând cu anul 1992, această formă de atentat ia proporţii devenind arma privilegiată a Hamasului şi a Djiadului islamic, plasând luarea de ostateci pe un plan secundar.
În acelaşi timp, martirajul a dat naştere unor dezbateri intense în sânul religiei musulmane care, asemenea celorlalte, prohibeşte sinuciderea. Fără să se simtă vizat sau afectat, Djiadul a găsit cu uşurinţă o justificare, una dintre cele mai simpliste: ”Allah este de partea martirilor – încerca să explice Fathi Shiqaqi, unul din vechii şefi ai Djiadului – El îi poate purifica pe cei credincioşi şi capabili să distrugă complotul infidelilor”.
Abominabilul „11septembrie”, a reanimat şi mai mult dezbaterea asupra caracterului licit al atentatului-sinucid, iniţiată de celebrul predicator egiptean Yussef al-Qardhawi, justificând, în general, martirajul palestinian, dar, paradoxal, condamnând autorii atentatului de la New York, în aceiaşi termeni ca şeikh-ul Fadlallah, ghidul spiritual al Hezbollah-ului libanez.
Kamikaze la feminin
Cazul palestinienei Wafa Idriss, prima femeie devenită martir, are particularitatea de a pretinde, mai înainte de toate, un statut de egalitate între sexe, deci o revendicare, mai degrabă, de natură politică, decât religioasă. Înainte să se dea morţii, cu o cingătoare de explosiv, în plină inimă a Ierusalimului, ambulanţiera de 25 de ani de la Crucea Roşie din Ramallah a ţinut să declare: „A permite accesul unei femei la statutul de martir, constituie o etapă decisivă pe calea egalităţii dintre sexe în lumea arabă.”
Lunea trecută, trei femei kamikaze au ucis 27 de persoane la Bagdad, unde se desfăşura o importantă sărbătoare a Islamului şiit.
În ultimele luni, Femeile kamikaze multiplică atacurile în Irak, împinse de disperare, animate de dorinţa răzbunării sau victime ale extremei lor mizerii.
Setea de sânge, fără discernământ, din cadrul aceleiaşi religii, transformă furia credinţelor orbe în câmpuri de exterminare, în numele unor aşa-zise îndemnuri divine, cu care doctrinele fundamentaliştilor manipulează masele credule şi ignorante.
În 2005, peste 1000 de persoane au murit într-o busculadă gigantică provocată de rumori potrivit cărora un kamikaze s-ar afla în mijlocul mulţimii.
În aceiaşi zi, 7 persoane au fost ucise şi 37 rănite datorită unor trageri de mortiere contra unei moschei. Şi toate acestea între oameni de aceiaşi credinţă şi, aş zice, de bună credinţă.
Cercetătorul american Scott Atran, estimează că fenomenul kamikaze, nu relevă de la psihiatrie, refuzând de asemenea şi teza conform căreia candidaţii sunt recrutaţi din păturile sărace şi neinstruite ale populaţiei.
După el, alegerea sacrificiului rezultă dintr-o spălare a creierului demn de acelea practicate de secte; cu atât mai eficace cu cât persoana are sentimentul umilinţei şi al injustiţiei.
Una din cheile acestei îndoctrinări, ţine de propaganda proferată de alţi „martiri”, graţie înregistrărilor video cu puţin timp înaintea sinuciderii.
„Ceea ce învaţă copii în templele mahomedane, la şcoală, la televiziune, este a muri”- spune descurajat Iyad Sarraj, psihiatru la Gaza.