Opinia preliminară a Comisiei de la Veneţia (Strasbourg, 13 iulie 2018)
Mulţi au vorbit despre ce spune Comisia, dar puţini au citit cu aţenţie şi au informat în mod corespunzător. Să vedem ce ne spune originalul, în traducerea făcută de mine din engleză.
„11. Pe de altă parte, politicienii au afirmat că au existat cazuri de abuz de putere din partea unor procurori (și, în unele cazuri, de judecători). Unele achitări în cazurile de corupție de mare importanță au condus la întrebări cu privire la metodele folosite de serviciile de urmărire penală.
Ca urmare a dezvăluirii recente a protocoalelor de cooperare semnate între Serviciul Român de Informații și instituțiile judiciare, se pun întrebări cu privire la modul în care a fost efectuată o luptă împotriva corupției, precum și, în general, asupra impactului acestei cooperări asupra independenței instituțiilor judiciare și de urmărire penală.
96. Confirmarea, în ultimul timp, a existenței protocoalelor de cooperare semnate în trecut
de ani de zile, de către Serviciul Român de Informaţii cu diferitele instituții ale sistemului judiciar au contribuit la un sentiment sporit de neliniște în privința acestor aspecte în România. Recent dezvăluit publicului, conținutul protocoalelor semnate cu Oficiul Procurorului General de la Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv cu Biroul DNA, la Consiliul Superior al Magistraturii, dar și cu Înalta Curte de Casație și Justiție, au atras atenția publicului larg, cu interes și îngrijorare.
97. Nu este mandatul Comisiei de la Veneția în cadrul acestui aviz să înțeleagă procesele și preocupările de mai sus și şi nici să evalueze aspectele juridice și practice ale implicaților protocoalelor menționate mai sus. Acesta aparține diferitelor părți implicate (comisii parlamentare specializate și alte organisme cu atribuții de supraveghere a activitățile serviciilor de informații, dar și instituțiilor judiciare, magistraților, consiliului judiciar, serviciilor de informații) pentru a stabili fapte, roluri și, probabil, responsabilități partajate. Pare necesară o revizuire aprofundată a normelor juridice privind controlul serviciilor de informații.
Concluzii. 156. De asemenea, în urma publicării recente a protocoalelor de cooperare semnate între Serviciul Român de Informații și instituțiile judiciare, se ridică întrebări cu privire la impactul unei astfel de cooperări asupra independenței instituțiilor judiciare și asupra garanțiilor necesare pentru protejarea sistemului judiciar împotriva interferențe nejustificate”. Sursa.
Luări de poziţie ale Ministrului Justiţiei şi Preşedintelui Senatului
Postarea ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, pe Facebook
„Declanşez procedura legală pentru evaluarea activităţii manageriale desfăşurată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie! Preambul: În urmă cu câteva săptămâni afirmam faptul că vine vremea când fiecare trebuie evaluat. În urmă cu câteva luni apreciam disponibilitatea procurorului general al PÎCCJ pentru desecretizarea Protocolului din 2009. Zilele acestea aflăm că în realitate a fost „desecretizat” un protocol „abrogat” încă din 2016. Aceasta deoarece, potrivit art. 27 al Protocolului din decembrie 2016, „La data intrării în vigoare a prezentului Protocol se abrogă Protocolul de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securităţii naţionale nr…..din 04.02.2009”. Folosirea sintagmei „se abrogă”, arată şi faptul că semnatarii respectivelor Protocoale au înţeles să le confere acestora valenţe normative. Rezultatele evaluării, însoţite de eventuale propuneri, vor fi făcute publice în termen de cel mult 30 de zile”.
Postarea d-lui Preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, pe Facebook
”Declaraţia domnului Toader, Ministrul Justiţiei, făcută astăzi, este încurajatoare. Prezenţa şi nivelul de infiltrare a statului paralel în justiţia din România este de netolerat. Protocoalele secrete, acţiunile ilegale şi neconstituţionale, încălcarea libertăţilor fundamentale trebuie să înceteze. Prezenţa agenţilor/ofiţerilor acoperiţi în tot ţesutul social, politic şi economic reprezintă o situaţie fără prezedent în ţările democratice. Reforma justiţiei trebuie dusă la bun sfârşit şi totodată trebuie să revenim la controlul democratic al serviciilor secrete. Declaraţia Ministrului Toader este fără îndoială un pas necesar în această direcţie”.
Un comentariu de pe gândul.ro
Precizările vin după ce protocolul încheiat în 2016 între Parchetul General şi SRI a ajuns joi (23 august 2018 – vm) la opinia publică. O variantă nesecretă care este publicată pe site-ul Ministerului Public şi una secretă, ce a apărut câteva ore mai târziu, pe Facebook-ul lui Darius Vâlcov. Ambele au fost semnate în aceeaşi zi, chiar înainte de alegeri, în decembrie 2016.
Cel nesecret prevede chestiuni tehnice privind condiţiile concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. Cel secret arăta o strânsă relaţionare între instituţii şi era practic o continuare a protocolului încheiat în anul 2009.
Mai mult, în urmă cu câteva săptămâni, Tudorel Toader a anunţat, în privinţa unei evaluări a lui Lazăr, că pentru fiecare vine o vreme a evaluării. Sursa.
Poziţia d-lui Rudolf Giuliani, fost procuror anti-mafia din SUA
Recunosc şi înţeleg importanţa luptei împotriva corupţiei. În acest sens, încurajez România să îşi reafirme angajamentul de a investiga şi a judeca corupţia în mod cinstit, transparent, şi în concordanţă cu legea. O amnistie ar trebui dată celor care au fost acuzaţi şi condamnaţi ca urmare a exceselor DNA făcute de la implementarea protocoalelor secrete, inclusiv mai multor oameni inocenţi care au fost trimişi la închisoare. Sursa.
Declaraţii ale unor jurişti cunoscuţi din România (extrase)
– Avocatul Alexandru Morarescu, din Baroul Bucuresti, s-a aratat revoltat de ”imixtiunea nepermisa si nelegala” a SRI in dosarele penale, prin aceea ca munca procurorului era conditionata de acceptul ofiterului de informatii. Totodata, Morarescu a sustinut ca Procurorul General Augustin Lazar “a mintit” in legatura cu inexistenta protocolului din decembrie 2016.
– Avocatul Adrian Toni Neacsu, din Baroul Bucuresti, a sustinut ca “existenta protocoalelor secrete devoaleaza fata urata a justitiei romane din ultimii ani” si ca reactiile internationale (nu doar scrisoarea lui Giuliani, ci si – de pilda – luarile de pozitie ale fostului director al FBI Louis Freeh si ale asociatiei MEDEL a magistratilor europeni) “ar trebui sa ne faca autoritatile sa intre in Pamant de rusine si mai ales sa se grabeasca odata sa rezolve transant problema”.
– Avocata Cosmina Cerva, din Baroul Bucuresti, a declarat ca protocolul SRI-PICCJ din 2016 “nu face decat sa intareasca ideea unei justitii bolnave”.
– Avocata Laura Vicol, din Baroul Bucuresti, a facut apel la autoritatile romane sa ia aminte la pledoaria anti-abuzuri a lui Giuliani si nu doar sa dea amnistie pentru dosarele in care au fost comise abuzuri, ci si sa treaca peste presiunile la care sunt supusi si sa opereze modificarile legislative necesare. In ceea ce priveste propunerea fostului primar al New Yorkului legata de infiintarea unei comisii de experti care sa evalueze statul de drept din Romania, avocata Vicol a mers mai departe si a cerut “deconspirarea echipelor mixte de fosti securisti si actuali procurori”.
– Avocatul Alexandru Morarescu din Baroul Bucureşti. ”Intai de toate, acel drept de dispozitie al procurorului de a efectua acte de urmarire penala era conditionat de acceptul ofiterului de informatii. Cu alte cuvinte, chiar avand cunostinta despre anumite imprejurari care pot contura savarsirea unei infractiuni, chiar cunoscand si faptuitorul, procurorul nu putea sa inceapa urmarirea penala fara acceptul ofiterului de informatii. Or, ce imixtiune mai pregnanta de asta ar putea sa existe, sa conditionezi munca procurorului de acceptul ofiterului de informatii? Este absolut clar ca avem o imixtiune nepermisa si nelegala. In ceea ce priveste contextul in care a aparut acest protocol, am ramas si eu surprins de naturaletea cu care domnul Procuror General a mintit. Sursa.
Constatarea mea
Se avansează încet-încet pe linia indicaţiilor Comisiei de la Veneţia.
Din articol:
Atunci de ce Tăriceanu este profund nemulţumit, iar Iohannis mulţumit deşi, în opinia autorului, Comisia dă dreptate lui Tăriceanu şi alor lui?
Într-adevăr:
Călin Popescu-Tăriceanu, 15 iulie 2018:
„Un astfel de document, denumit «opinie preliminară», nu trebuia făcut public, pentru că el presupune că urmează să fie modificat… acest document este un document care din punct de vedere juridic mi s-a părut extrem de subțire. Este un document politic, este o opinie politică exprimată din partea Comisiei de la Veneția. Nu e normal. Comisia de la Veneția trebuia să analizeze subiectele de ordin juridic, nu opțiunile politice… Comisia de la Veneţia tratează lucrurile acestea cu o superficialitate care pe mine mă sperie. Efectiv mă sperie… cred că abundă raportul acesta în astfel de situaţii…”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu la RTV, potrivit Mediafax.
Klaus Iohannis, 13 iulie 2018:
Klaus Iohannis consideră că opinia preliminară a Comisiei de la Veneția referitoare la modificările aduse Legilor justiției constituie un semnal extrem de îngrijorător cu privire la independența justiției. Prin documentul făcut public astăzi, Comisia confirmă punctele de vedere exprimate de societatea civilă, de Consiliul Superior al Magistraturii, de judecători și procurori, cât și de Președintele României, inclusiv prin sesizările de neconstituționalitate și cererile de reexaminare formulate la aceste legi. Concluziile …indică impactul negativ pe care punerea în aplicare a unora dintre aceste modificări legislative l-ar avea asupra sistemului judiciar.
Satisfacţia unui şi mânia celuilalt se explică simplu, însă autorul articolului prezintă distorsionat veritabilele concluzii ale Opiniei Comisiei. Aceste concluzii, absente aproape total din articol, sunt următoarele (în variantă scurtă):
– Comisia cere autorităților din România să regândească modul în care se face numirea și revocarea procurorilor șefi de la DNA, DIICOT și Parchetul General. Mai exact, Comisia de la Veneția cere ca rolurile președintelui României și al CSM să fie menținute. Comisia cere „să se reexamineze sistemul de numire/revocare a procurorilor de rang înalt, inclusiv prin revizuirea prevederilor corespunzătoare din Constituție, în perspectiva oferirii condițiilor pentru un proces de numire/revocare neutru și obiectiv, prin menținerea rolului instituțiilor, precum președintele țării și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), capabile să echilibreze influența ministrului justiției, să elimine ori să definească mai bine prevederile care le permit procurorilor de rang superior să invalideze soluțiile procurorilor pentru situațiile de nefundamentare, să elimine restricțiile propuse asupra libertății de exprimare a judecătorilor și procurorilor”.
– Judecătorii Comisiei de la Veneţia spun că „cel mai probabil, modificările aduse legilor justiţiei vor submina independența procurorilor și judecătorilor, dar și încrederea publicului în justiție”
În versiune integrală: Recomandările Comisiei de la Veneția pentru legiuitorii din România sunt conţinute în punctul 163 din Opinia preliminară şi sunt următoarele:
– Reexaminarea sistemului de numire/demitere a procurorilor de rang înalt, inclusiv prin revizuirea dispozițiilor conexe ale Constituției, în vederea asigurării condițiilor necesare unui proces neutru și obiectiv de numire/concediere prin menținerea rolului instituțiilor, cum ar fi președintele și CSM, capabile să echilibreze influența ministrului justiției;
– Eliminarea sau mai buna definire a dispozițiilor care permit procurorilor superiori să invalideze soluția procurorilor pe motiv de netemeinicie;
– Eliminarea restricției privind libertatea de exprimare a judecătorilor și procurorilor;
– Completarea dispozițiilor privind răspunderea materială a magistraților prin afirmarea explicită a faptului că, în lipsa de rea-credință și/sau gravă neglijență, magistrații nu sunt răspunzători pentru soluție care ar putea fi contestată de o altă instanță; modificarea mecanismul de recuperare în așa fel încât să se asigure că acțiunea de recuperare are loc doar o singură dată şi numai dacă răspunderea magistratului a fost stabilită prin procedura disciplinară;
– Revederea înființării propusă a unei structuri separate a parchetului pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori; recursul la procurorii specializați, împreună cu garanții procedurale efective, apar ca a o alternativă adecvată în acest sens;
– Reexaminarea, în vederea unei mai bune precizări a acestora, a motivelor revocării membrilor CSM; să se elimine posibilitatea de a revoca membrii aleși ai CSM prin intermediul votul de neîncredere al adunărilor generale ale instanțelor sau parchetelor (inclusiv pe cale de petiție);
– Identificarea soluțiilor care să permită participarea mai eficientă, în activitatea CSM, a membrilor CSM care nu fac parte din sistemul judiciar, potrivit Euractiv.ro;
– Abandonarea schemei de pensionare anticipată propusă, cu excepția cazului în care se poate constata că aceasta nu va avea un impact negativ asupra funcționării sistemului;
– Asigurarea că măsurile propuse de „screening” ale magistraților se bazează clar pe criterii specifice și asociate cu garanții procedurale adecvate și un drept de protecție prin apel la o instanță judecătorească și identificarea modalităților de consolidare a mecanismelor de supraveghere a serviciile de informații.
PS: În articol, punctul 11 este citat în afara contextului:. Într-adevăr, contextul, adică punctele 10-13, arată că este vorba de relatarea disputelor care au loc într-un context politic încordat:
– pe de o parte, DNA a condus un mare număr de investigaţii penale contra unor politicieni de frunte (pct. 10),
– pe de altă parte, politicienii au pretins (alleged) că au existat cazuri de abuzuri din partea unor procurori etc. (pct. 11)
– în plus, se relatează cazuri de presiuni şi intimidarea judecătorilor şi procurorilor de către, în particular, politicieni sus-puţi şi campanii de media (pct. 12)
Deci, contrar impresiei create de citarea smulsă din context, pct. 11 nu reprezintă opinia Comisiei de la Veneţia.
@Alexandru
> Atunci de ce Tăriceanu este profund nemulţumit, iar Iohannis mulţumit când, în opinia autorului, Comisia dă dreptate lui Tăriceanu şi alor lui?
Deoarece dl. Tăriceanu se refere la altceva din document decât la ce mă refer eu şi anume la recomandări, doar că documentul nu este constituit numai din recomandări. Atrag atenţia că eu am dat linkul către versiunea integrală a documentului, ceea ce a permis oricui să se informeze oricât de adâncit a dorit.
Pe mine, aşa cum arată titlul articolului, m-au interesat aspectele legate de protocoale secrete şi la ele m-am referit. De aceea am extras din documentul Comisiei părţile relevante pentru subiectul articolului meu, aspecte pe care nu le-am văzut menţionate şi discutate în presă. Faptul că nu le-am văzut nu implică faptul că n-ar fi fost.
> Deci, contrar impresiei create de citarea trunchiată de context, pct. 11 nu reprezintă opinia Comisiei de la Veneţia.
Documentul este lung şi complex, cu nu mai puţin de 164 de paragrafe, numerotate de altfel în secvenţă. El se bazează pe opiniile a 6 membri nominalizaţi care au activat ca raportori. O delegaţie a Comisiei a vizitat în iunie 2018 Bucureştiul, unde au avut loc numeroase consultari. [2. – 4.]
Ce este publicat în document reprezintă rezultatul cercetărilor ce au dus la opiniile preliminare ale membrilor Comisiei de la Veneţia, aşa cum arată titlul documentului. Comisia, în mod explicit, a stipulat că:
Diverse „părţi implicate” din România (oameni politici, jurişti, presa, instituţii, servicii), dar şi din afară (R. Giuliani), s-au arătat interesate în a afla mai multe despre implementarea şi efectele protocoalelor secrete, precum şi de înlăturarea/atenuarea unor efecte bazate pe eventuale ilegalităţi. Constat că astfel se avansează pe linia paragrafului 97 de mai sus, ceea ce am dorit să subliniez în articol.
În final, rămân în continuare interesat să aflu dacă aş fi putut publica acest articol de-al meu dacă ar fi fost adoptată linia editorială propusă de tine. Am pus o întrebare aproape identică acum 4 zile aici , legată de un alt articol propriu, fără să capăt însă vreun răspuns. Sper să nu califici şi această întrebare repetată de-a mea drept „hărţuire”…