Facebook a devenit o parte a vieții noastre cotidiene cu bune și cu rele.
Nu doresc să intru într-o analiză a fenomenului FB, ci să marchez o debandadă, o reproducere în public în dejecții, în acțiuni de dezinformare, în provocări vulgare etc. Sigur există posibilitatea excluderii celui nedorit din lista de prieteni, prin blocare.
Există personae anti-facebook, și nu doresc să fie membri ai rețelei de socializare. Un fenomen ciudat remarcat la unele persoane din această categorie că în mod frecvent citesc și urmăresc comentariile, postările membrilor vizați de ei. Mi s-a întâmplat să mi se spună ce am postat, chiar să-mi fie citate enunțuri și fotografii postate fără ca aceștia să fie membri FB. Am uzat de posibilitatea setării unui zid împotriva celor ce nu sunt pe lista mea de prieteni. Totuși au găsit o soluție să aibă persoane pe lista mea care să le transmită sau să le citească postările, activitatea mea de pe FB așa cum citești copiilor o carte de povești.
Un prim aspect al manifestărilor pe Facebook confirmă lipsa de instruire intelectuală, mai ales prin exprimarea infantilă într-o sintaxă debilă și într-o ortografiere plină de greșeli, dezacorduri. Se confirmă procentajul de peste 40% al analfabetismului din România.
Un al doilea fenomen e prezența masivă a tot felul de pseudopoeti, persoane chinuite de talent și de dorința de a-și etala producțiile sterile din punct de vedere artistic.
A intrat pe pagina mea un poem care m-a oripilat. Mi-a adus aminte de rostirile unor rapsozi lipsiți de talent la Cântarea României de altădată.
Va reproduc textul:
CUVÂNT PENTRU ȚARA MEA
Autor: Doina-Maria Constantin
Ostoite, sirenele-au naufragiat
pe tărmul litoraluilui românesc,
poporul umilit e satul de plagit,
de roșii dar și capitalismul soimănesc.
Plâng grânarele ce nu mai sunt
și clopotele din munții Carpați
anuntă dăngănind cu geamăt crunt
și lacrimi de sânge, că suntem frați.
Căzut-au îngeri cu aripi negre
peste-un tăram de poezie…
treziți-vă români și stați de veghe
alunecat-am fără voie în pagină de erezie.
Cu cruci de flori și diamante de lumină,
iertători și cu iubire mâinile să ne dăm,
să-ncălem smeriți o nouă trambulină
frâiele tării în mâini curate să preluăm.
I-am răspuns politicos că dacă tot a intrat pe pagina mea, să mai citească poezie de calitate, să învețe ce este poezia ca meșteșug artistic, poetic. Nu voiam să-i amintesc de studii de poetică, de structuralism ori de termenul de imaginar, metatext etc.
Duduia, Miss Poesis cu probleme de altă natură, se apără și se simte ofuscată, șifonată în toata ființă ei de poetă sacră. Cine sunt eu să-i critic opera de artă ?
“Pai, duduie, eu nu te-am invitat să cânți manele la masa mea !”
Pare un element minor și nedemn de amintit. Tocmai că acest segment reprezintă profilul simptomatic al multor nivele profesionale la care se situează gradul de performanță, cauză a insuccesului de astăzi în România.
Nu aș fi zis nimic dacă duduia ar fi fost doar un simplu scrib cu imbolduri spre lirism, dar am înțeles că ar fi promovată în presă și considerată o poetă remarcabilă.
Incompetență lansată tot de incompetență !
Dacă tot e să promovăm poezia, să ajut şi eu 🙂
De ce laşi macii să moară?
Autor: Doina-Maria Constantin
De ce laşi macii să moară,
De ce te tânguieşti?
În noaptea fierbinte de vară
Mai bine-i să iubeşti!
Strigă-ţi iubirea, ocroteşte-o,
Nu, nu o lăsa să plece!
Viaţă-i scurtă, se ofileşte…
Sărută macul, zâmbeşte!
În lanul de grâu sădeşte iertarea,
Din spicul copt fă pâini de iubire!
Nu auzi cât de molcomă-i chemarea
Cer şi Pământ în dulce unire?
Bea bobul de rouă dimineaţa,
Piciorul desculţ paşii să-ţi poarte
Pe-al tău drum până s-o sfârşi aţa
Şi nu-ţi lăsa visele furate!
De ce laşi macii să moară,
De ce te tânguieşti?
În noaptea fierbinte de vară
Mai bine-i să iubeşti!
În rezumat:
Viaţa-i făcută din plin s-o trăieşti,
Să iubeşti, să iubeşti, să iubeşti.
(din muzica uşoară românească)
Poezia atinge cote nebanuite de ridicol si de clisee nepermise de limbajul poetic infantile:
„În noaptea fierbinte de vară” nimic nou spus, vara e mereu fierbinte
„Bea bobul de rouă dimineaţa” nimic nou spus, roua e dimineata
Apoi stilul si calitatea versificatiei amintesc de inceputurile liricii Fratilor Vacaresti.