Viața locatarilor din cartier a devenit un coșmarDoar ce auzisem la Radio SKY că undeva prin Tomis N (cartierul în care locuiesc), cartier destul de liniştit (o combinaţie de mărginaş si relativ select), au avut loc nişte incidente într-o parcare: o maşină a luat foc şi a explodat. Se pare că i s-a dat foc, probabil dintr-o răfuială. În contextul dat, când aud o serie de bubuituri de-au zăngănit geamurile, am sărit ca ars la fereastră să-mi văd maşina (o Dacie prăpădită, din 1983, dar care momentan este tot ce am şi constituie un rău necesar de care am mare nevoie).
„Eroul principal” este terenul din faţa blocurilor C2 şi C1, având ca vecini blocurile V la stânga, alte blocuri tot de 4 etaje pe latura vis-a-vis de turnuri (C1/C2) şi alte blocuri tot de 4 etaje la dreapta.
Acest teren, până înainte de ’89, a fost spaţiu verde (teoretic), devenit loc de joacă pentru copii (teren de fotbal, fiare pe care să se caţere copii mici, tip cupolă/igluu şi, foarte demult, şi un leagăn ce scârţâia groaznic). Toţi îi ziceam pe atunci „maidan”. Când ploua era niţel mocirlos…
După ’89, la scurt timp, a fost asfaltat/betonat şi s-au construit garaje (care încă se mai văd în poza din satelit, cea cu etichete roşii la blocuri). O bună bucată de vreme a fost bun şi i-a mulţumit pe toţi (şi eu aveam acces la garajul unui prieten, garaj dotat cu rampă, unde-mi „gâdilam” maşina de câte ori era nevoie).
Pe atunci al. Orhideelor era îngustă, abia treceau pe ea 2 Dacii.
Cam de prin toamna 2005 (sper să nu greşesc), mr. Mazăre (primarul urbei noastre), sub pretextul măririi locurilor de parcare (deja se simţea nevoia destul de acut, să fim cinstiţi), a demolat garajele. Este drept că pe terenul ocupat de 2 garaje pot parca 3 maşini, aşa că am înghiţit „găluşca” cu toţii…
Ultimile poze de pe GoogleEarth, extrase azi, dar de prin 2007 în realitate, redau exact aspectul de atunci. Rampele pe care le-au avut unii prin garaje (cred că aproape jumătate aveau, oamenii fiind în general gospodari) au fost imediat umplute cu molozul rezultat din diferitele lucrări din apartamentele localnicilor (de ex. când au schimbat faianţa).
Tot cu ocazia aceea au fost tăiaţi pomi (aveam un plop frumos, ce trecea de etajul VI deja şi îl vedeam de la balcon) şi s-a lăţit aleea Orhideelor aşa cum arată şi acum, grădina din stânga blocului C3 devenind şi ea loc de parcare (cca 30% din ea a rămas, din fericire, grădină / spaţiu verde, întreţinută în mare parte de vecina de sub mine, de la parter – cât îi va mai da D-zeu zile să fie printre noi, fiind una din puţinele persoane ce face ceva pentru bloc, în mod constant).
Numai că în scurt timp s-a aflat şi adevărul: terenul fusese vândut de fapt cuiva, iar acesta solicitase ca terenul să fie liber de construcţii. Acesta a fost motivul real al demolării garajelor… Iar terenul a fost dat, după unele guri rele, la schimb pentru un teren „pelicănit” de primărie, pe baza legii retrocedărilor.
Au circulat diverse zvonuri cu privire la ce se va face cu terenul (mall sau grădiniţă), dar în final s-a aflat şi adevărul: blocuri (2, zice-se).
Acum vine problema: spaţiul verde şi terenul de joacă au fost înlocuite cu garaje şi locuri de parcare. Ceea ce a rezolvat în mare parte problema stringentă a locurilor de parcare. Dar acum se ridică 2 blocuri…
Blocuri care au luat din locurile de parcare existente şi, cu siguranţă, axceste blocuri vor fi locuite şi de proprietari de maşini. Deci toată povestea cu mărirea spaţiului de parcare a fost abureala ce a precedat un nou tun imobiliar…
Rezultatele finale:
1) adio linişte (cel puţin pe perioada şantierului; v-am scris deja pe Skype şi pe e-mail de zgomote, iar din poză sper că se vede „frumuseţea” de macara care ajunge chiar până la balcoanele de deasupra intrării în scara B a blocului C2 şi acoperă parţial unul din blocurile V de 4 etaje);
2) adio locuri de parcare şi start la bătălia pe un loc de parcare (eu, deşi am loc rezervat şi plătit destul de piperat – cca 360 RON / an, că maşina o am pe firmă, deh -, tot se găsesc nesimţiţi să mă blocheze parcând în faţa maşinii mele, de-mi vine să-mi pun şi eu afiş cu „nu parca – pericol de pană” cum se poartă prin capitală de multă vreme);
3) după unii, se pare că nici măcar standardele cu privire la distanţele dintre construcţii nu au fost respectate întru totul;
adio spaţii verzi, adio aer curat şi trăiască poluarea (eşapamente şi fonică)!