Semne creionul meu lasă
Fără sens mâna-l conduce
Pe hârtia albă ca s-o strice.
Abstract şi paradox, să fii de folos,
Dar de fapt eşti păcătos
Cuvinte alese, greu se lasă să te îmbie
Când ţi-e sufletul chilie.
Semne creionul meu lasă
Fără sens mâna-l conduce
Pe hârtia albă ca s-o strice.
Abstract şi paradox, să fii de folos,
Dar de fapt eşti păcătos
Cuvinte alese, greu se lasă să te îmbie
Când ţi-e sufletul chilie.
Acest articol a fost publicat la rubrica Poeme, Eseuri, Proza.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.