Carlos Sastre face parte dintr-o lungă serie de cățărători spanioliSpaniolul Carlos Sastre a câștigat cea de-a 94-a ediție a Turului Franței, cea mai prestigioasă competiție a ciclismului mondial și una dintre cele mai dificile probe din întreg sportul.
Sastre l-a devansat la sosire la Paris pe Champs Elysees cu 0’58” pe favoritul Turului, australianul Cadel Evans și cu 1’13” pe austriacul Bernard Kohl, câștigătorul tricoului alb cu buline roșii atribuit celui mai bun cățărător.
Carlos Sastre devine al treilea spaniol care câștigă consecutiv Turul Franței.
Dar în timp ce în 2006 Oscar Perreiro a fost declarat învingător ca urmare a descalificării americanului Floyd Landis, dopat, iar Alberto Contador a preluat tricoul galben în urma descalificării danezului Michael Rassmussen și el retras în urma unui scandal de dopaj, Sastre a învins dovedind că este cel mai bun.
Spaniolul și-a construit victoria în etapa a XVII-a, Embrun – Alpe d’Huez, pe pantele ascensiunii finale – considerată cea mai celebră din ciclismul mondial.
Acolo, fără să zăbovească o clipă, Sastre a demarat chiar la poalele ascensiunii și adversarii săi l-au mai revăzut doar după linia de sosire unde îi distanțase cu peste două minute.
În penultima etapă, contracronometru individual pe 53 kilometri, Sastre, care nu este un expert în materie, s-a depășit pe sine însuși și a pierdut doar 29 de secunde în fața lui Cadel Evans cucerind definitiv tunica aurie.
Carlos Sastre este primul cășărător pur care câștigă Turul Franței după regretatul Marco Pantani, în 1998.
El este urmașul unor iluștri cățărători spanioli care au câștigat Turul Franței, Federico Martin Bahammontes, Luis Ocana sau Pedro Delgado.
Dar victoria lui Sastre n-ar fi fost posibilă fără ajutorul echipei Team CSC-Bank, care a dominat cursa, facilitându-i misiunea.
Frații luxemburghezi Frank și Andy Schleck au paralizat pur și simplu pe urmăritori în spatele lui Sastre pe pantele de la Alpe d’Huez, iar echipieri precum Jens Voigt, Fabian Cancellara sau Volodymir Gustov au lucrat neîncetat pentru a-i asigura succesul în etapele de munte.
Suspiciunea dopajului
Managerul echipei Team CSC, danezul Bjarne Riis are meritul de a fi adunat această echipă și de a-l fi pregătit pe Sastre, care a împlinit 33 de ani, pentru câștigarea acestei prestigioase competiții.
Celebrul cotidian francez L’Equipe arunca un dubiu asupra victoriei lui Sastre, chiar și prin asociere cu Riis, cel care nu demult recunoștea că a câștigat Turul Franței în 1996 dopându-se cu EPO.
Mai mult, reamintea același cotidian, Riis a fost nevoit să-l retragă pe Ivan Basso cu doar două zile înaintea începerii Turului Franței 2006, tot din cauza unei afaceri de dopaj.
L’Equipe adăuga și faptul că Sastre și-a început cariera profesionistă în echipa spaniolă ONCE, sub managerul Manolo Saiz, în permanență suspectat de a-și fi dopat cicliștii.
Dacă mai adăugăm și faptul că mașina lui Johny Schleck, tatăl lui Franck și Andy, a fost percheziționată de poliție în căutarea de substanțe dopante, avem un tablou complet al supiciunii întreținut de primul ziar sportiv al lumii.
Rușinea dopajului nu a dispărut însă cu totul, în Turul 2008 fiind prinși cu mâța în sac trei cicliști, între care cățărătorul italian Roberto Ricco, care câștigase două etape.
Ca urmare, firma care sponsoriza echipa sa, Saunier Duval, a hotărât să se retragă din Turul Franței și să abandoneze imediat sponsorizarea echipei de ciclism.