cof
În urmă cu peste zece ani am intrat în alimentara numită Bucarest, experiență deja semnalată într-un articol precedent.
Aflându-mă în zona Cote Saint Luc cu amicul meu George, am decis să aruncăm o privire, și să căutăm câteva publicații în limba română, și poate alte produse importate din România.
De la bun început etalarea produselor într-o dezordine tipică bazarului oriental-balcanic, etichetele cu prețuri, senzația de loc prăfuit, învechit și nicidecum adaptat secolului în care trăim se lăfăie în dezordine, în asimetrie de dugheană ordinară.
Nu există niciun zâmbet, un bine ați venit !
Un individ vorbind o engleză cu accent de scrijelește cazanele, pare mai degrabă a fi dulgher.
Ne-am sucit prin magazine, am fi avut nevoie de ceva răspunsuri, eventual sugestii… Ne-am lăsat păgubași.
Am cumpărat totuși câteva conserve de pește și muștar românesc, apoi ne-am îndreptat către casă.
Dulgherul de alături nici nu ne privea în ochi. Bălmăjea ceva, își mesteca vorbele ca pe o mâncare alterată (să nu folosesc alt cuvânt).
Nici nu am apucat să scot banii din buzunar că strigă la noi ca nu cumva să-i dăm bancote mari că nu are suficient mărunțiș. Aceasta ne amintea: Nu am schimb, ia și tu o acadea un biscuit. Am avut noroc că nu trebuia să plătim cu cardul, că era pană de curent. Pana de curent nu era din cauza lor, dar această situație construiește efectul teatral al actului.
Am încercat o conversație amicală, vânzătorul nostru ne-a dat restul. Omul ne-a zis pe un ton tăios: Merci ! În traducere “merinos de Palas.”
Cuvintele noastre s-au oprit undeva pe tavan.
Am ieșit rapid din micul sălaș Bucarest de pe Bulevardul Decarie. George îmi spune:
– Vezi, de aceea eu prefer să cumpăr în alimentarele slovene, austriece, grecești, și nu românești.
Nimic de comentat. Ar însemna să dezvoltăm o altă discuție pe tema coeziunii din diaspora română.
Metehnele româneşti nu au graniţe şi nu pot fi stăvilite nici măcar de apele oceanului! Pe ansamblu, însă, mai bine să existe magazine româneşti în străinătate decât deloc. Într-un fel, şi defectele fac parte din fibra naţională.
Daca nu va place obiceiul pamantului la dugheana din Montreal, va propun sa cititi in presa romana (pe internet) de acum cateva zile ce scrie Angela Gheorghiu despre tabieturile romanesti reprezentate de Gabriela Firea.
Huiduita de curand, Fire,a toapa, este primareasa Bucurestiului in momentul de fata. Se pare ca Firea are ambitii mai mari sa devina Presedinta Romaniei. Mai e si Olguta Prostuta Vasilescu care concureaza.
Nici nu ma mira cand ma gandesc la Elena Ceausescu inculta care a fost prinsa julind dela Quai d’Orsay tot felul de portelane Limoges. Carevasazica exista o traditie. Cum zicea Ion Luca: s’avem si noi falitii nostri.!!!!!!
@CHARLIE
> Daca nu va place obiceiul pamantului la dugheana din Montreal, va propun sa cititi in presa romana (…)
Nu văd nici o legătură între războiul dus de A. Gheorghiu contra Gabrielei Firea, şi mai nou contra Olguţei Vasilescu, cu calitatea magazinul alimentar Bucarest din Montreal.
Bănuiesc că „toapa” şi „Olguta Prostuta” fac parte din arsenalul dv. propriu de insulte, adresate unor femei care nu văd că le jigniţi şi deci nu au cum să se apere…
> Elena Ceausescu inculta care a fost prinsa julind dela Quai d’Orsay tot felul de portelane Limoges.
Deci inculta Elena Ceauşescu a furat porţelanuri de Limoges direct de la Ministerul francez al afacerilor externe. Asta da îndemânare şi tupeu!